Filme: Doctor Strange este reușit

Doctor Strange este un film bun. Dacă vă plac filmele cu super-eroi, mergeți să-l vedeți, le-a ieșit bine.

Fiind primul din ceea ce cu siguranță va fi o serie, având în vedere succesul deja avut la box-office, filmul ni-l prezintă pe doctorul Stephen Strange, neurochirurg talentat, dar cam incisiv și dur cu cei din jur, care după un accident grav de mașină suferă răni serioase la mâini și nu mai poate opera cu precizie. Încercând să găsească o soluție, ajunge la un templu dubios unde Vrăjitoarea Supremă (serios) îl învață cum să controleze energii mistice, dezvăluindu-i în același timp și ce se întâmplă de fapt: cei antrenați la templu sunt o ultimă apărare împotriva amenințărilor mistice din alte dimensiuni.

Actorii sunt punctul forte al filmului. Benedict Cumberbatch joacă foarte bine, iar celelalte personaje sunt jucate de actori cu experiență: Baron Mordo de către Chiwetel Ejiofor, nominalizat la Oscar pentru rolul din 12 Years a Slave, Tilda Swinton chiar a câștigat un Oscar pentru rolul secundar din Michael Clayton și a jucat în multe alte filme, iar pe Mads Mikkelsen îl știți din serialul Hannibal. Rachal McAdams și Benedict Wong (hanul din Marco Polo) întregesc lista.

Mi-am dat seama cu această ocazie și de un ingredient necesar pentru ca filmele cu supereroi să aibă succes: actorul principal trebuie să fie talentat. Nu doar să-și joace rolul, ci să aibă și talent. De asta Iron Man a prins bine de tot, că Robert Downey Jr. joacă bine, pe când Thor sau Fantastic Four sunt stane de piatră.

Am zis că filmul este bun, nu extraordinar. Ce m-a dezamăgit este acțiune cam fără substanță, un scenariu banal în care ăia răi vor să invoce o creatură malefică din altă dimensiune, iar supereroul nostru nu doar că-și descoperă puterile, ba salvează și planeta de amenințarea respectivă. N-am înțeles niciodată de ce filmele cu supereroi nu pornesc încet, cu un erou negativ de talie mai mică pentru primul episod, ci se aruncă direct la “știu că abia ai descoperit că poți pocni din degete, dar acum salvează planeta de pericole”.

Nu-i musai ceva rău la Doctor Strange, doar că nu este memorabil. Umorul este un pic forțat, jumătate din glume sunt puse acolo pentru că era nevoie de un anumit număr de glume în film. Măcar scenariul nu are ceva ilogic pentru care să nu poți trece, așa că pe total experiența este plăcută și filmul este relaxant.

Filmul m-a învățat și să nu cumpăr vreodată un ceas Jaeger LeCoultre Master Ultra Thin Perpetual cu funcție de calendar perpetuu (nu necesită reglarea datei, știe singur ce luni au 30 sau 31 de zile și ce ani sunt bisecți) pentru că se sparge foarte ușor, după cum se vede în film. E un ceas de 20.000 de euro, dar asta pentru că are carcasă din inox; unul de aur costă dublu.