Cărți: Arhanghelul Raul a lui Ovidiu Eftimie este de o nebunie amuzantă și relaxantă

Dacă-l urmăriți pe Ovidiu Eftimie pe blog și/sau podcast și/sau Times New Roman, probabil știți deja că a scris o carte SF, Arhanghelul Raul, recent tipărită în colecția Nautilus la editura Nemira. Am înțeles că a mers atât de bine încât se mai face un tiraj. O găsiți pe eMAG.ro / Nemira.ro / Elefant.ro / Libris.ro, în curând și în alte magazine și în perioada 16-20 noiembrie probabil și la târgul Gaudeamus.

Cartea are 172 de pagini (l-am auzit pe autor spunând că asta este dimensiunea potrivită pentru un debut) și s-a dovedit un SF lejer, amuzant, cu o acțiune rapidă ce curge frumos, genul care te face să mai stai un capitol și încă unul asupra ei. Am citit-o în două zile și m-a surprins plăcut.

Recunosc că mă așteptam la o adaptare românească a vreunei teme din literatura străină sf/fantasy, dar Eftimie a reușit ceva mult mai bun, un melanj atât de divers ca idei și atât de bine integrat cu elemente ceva mai obscure ale vieții și societății românești (precum CFR-ul), încât rezultatul este bun. Mai mult, cartea nu-și uită scopul principal: să te distreze, să o închizi mulțumit că te-ai relaxat citind-o și că a meritat banii dați, nedorindu-și să-ți “dea peste cap” lumea sau să te implice în cine știe ce discuții sau drame înălțătoare pentru spirit. Asta e părerea mea; dacă asta a fost și intenția lui Ovidiu, i-a ieșit bine.

Acțiunea este cam următoarea (spoilere minore în continuare): controlorii CFR formează de fapt o organizație super-secretă ce luptă împotriva amenințărilor venite din alte dimensiuni, după ce în gara din Teiuș apăruse o ruptură între universul nostru și altele. De asta tot iau șpagă, că au nevoie de fonduri pentru a duce această luptă în secret, nașii dovedindu-se de fapt niște oameni neînfricați ce apără planeta de pericole. În mijlocul acestei lupte ajunge și Petre Popescu, polițist, agent sub acoperire trimis acolo pentru a afla ce fac controlorii cu toți acei bani.

Lor li se alătură Raul, un om care după ce moare este trimis înapoi pe Pământ, cu tot cu aripi de arhanghel și sabie de foc, pentru a stopa cumva contopirea universurilor din cauza acelei rupturi interdimensionale. Metoda prin care vor face asta include călătorii în timp, trenuri cu generatoare de câmp gravitațional, un personaj numit Drojdierul Timpului, dar al cărui nume real este Cosmin, lupta cu birocrația românească și ceva ajutor de la Institutul de Cercetări Paranormale din Pașcani (ICPP).

Pare o bazaconie? Așa am zis și eu citind descrierea de pe copertă, dar cred că senzația este accentuată de coordonatele românești ale cărții. Dacă avea loc în jurul Londrei, nu în jurul gării din Teiuș, probabil că n-ați mai gândi așa. Cartea are, însă, o structură coerentă, după cum ziceam.

Acum, dacă citiți blogul lui Eftimie, cam știți la ce fel de scriitură să vă așteptați, minus cuvinte obscene. Frazele curg rapid, dialogurile la fel, iar umorul este asigurat de tot felul de comparații sau paralele, exact ca-n articolele de pe blog. Mai este și un umor ceva mai subtil, apărut din tot felul de descrieri inocente ale unor elemente deranjante din societatea noastră. Unul dintre cele mai bune capitole ale cărții, de chicoteam singur prin casă citindu-l, este cel în care personajele noastre încearcă să ajungă la un director din Ministerul Transporturilor, drum presărat cu opreliști precum paznici sau secretare nervoase, șpagă, neînțelegeri și scandal, exact cum se și întâmplă de atâtea ori și în realitate.

Să vă dau câteva alte exemple de umor apărut din fraze sau alăturarea unor elemente ce stârnesc hazul:

• “Cornele, e cod roșu. Trebuie să activăm protocolul Omega. Cheamă toți nașii din țară aici, acum! Ăsta e Mărășeștiul nostru!“, zice un personaj pus în fața invaziei pandimensionalilor.
• “Ce univers frumos, viu!, gândi directorul Boitoș.” Asta după ce, privind pe geamul ministerului, vede porumbei plecând de pe urmele de găinaț, boschetari certându-se pe o pungă cu aurolac, un taximetrist care “își etala burta spre apus” și un copac cu o creangă ruptă, de al cărei ciot cineva agățase un cablu de internet și un anunț.
• “În cadrul institutului s-a obținut prima scârțâitură în vid“, despre un institut de cercetări avansate unde totuși toate ușile și ferestrele scârțâiau, în stilul finisajelor comuniste.
• “Directorul institutului era un matematician eminent și totodată bețiv, care a descoperit printr-o formulă matematică destul de complexă că epicentrul cramelor care chiar contează se află în această localitate“, asta ca explicație despre de ce Institutul a fost construit la Pașcani. Directorul a fost ulterior înlocuit cu un om “al cărui singur merit era că s-a lovit la cap de o portieră în timpul evenimentelor din decembrie 1989 și s-a dat drept rănit la Revoluție“.
• “Dacă într-o betonieră plină cu frișcă arunc un căcat, mai mănânci din frișca aia?“. Întrebare pusă după ce personajele dezbat soarta contopirii universurilor folosind două teorii celebre, una economică și alta din criminologie, adică a lui Bastiat și a lui Wilson și Kelling, care se dovedesc prea avansate pentru ei (google them).

Altele sunt și mai subtile:

“-E ceva bun, e rămas de la un fost ministru [al transporturilor], mi l-a făcut cadou înainte să plece. Acum e primar și cu asta cred că rămâne. Se-alege praful de el.”

“- Ah, da, mai bine nu zic nimic. Doar să nu pariezi pe asta.”

Discuție despre o sticlă de whisky, între un om din 2003 și unul venit din viitor, din 2009, când are loc acțiunea.

Și tot așa în continuare, o poveste ce te poartă cu trenul prin Teiuș, Brașov, București și punctul fix al universului, punctată la tot pasul de glume și situații banale plasate într-un cadru paranormal. Mi-a adus aminte de Redshirts a lui John Scalzi, carte la care m-am distrat la fel de bine citind-o, diferența fiind că aceea este o parodie ce ia la mișto elementele “serioase” și clișeele din universul Star Trek, în timp ce Arhanghelul Raul (pe care, la un moment dat, un alt personaj îl numește arhangheiul Raul) își construiește de la zero totul.

În concluzie, dacă vreți câteva ore de entertainment, echivalentul sub forma unei cărți a unui film de popcorn cu umor și o acțiune plăcută, încercați Arhanghelul Raul. Nu vă va schimba viața, dar veți termina cartea gândind că a fost amuzantă și nebună.

Ascultam recentul podcast ICR și spuneau autorii acolo că nimeni nu spune și de rău despre carte (sunt diverse recenzii pe net), așa că – challenge accepted – iată și câteva elemente negative:

Finalul este prea rapid, parcă rămas la stadiul de schiță și nedezvoltat. Între “vine apocalipsa” și “am câștigat” este un singur paragraf. Cartea nu are un personaj negativ, este doar povestea unei echipe ce rezolvă o situație, așa că măcar un final ceva mai dificil ar fi meritat și ea. Câteva capitole sunt dedicate expozițiunii și intrigii; punctul culminant are o pagină.

Mi s-a părut inutilă o scenă scurtă, jumătate de pagină, forțată parcă pentru a fi și acolo ceva. Este celebra fază din Crocodile Dundee cu “that’s not a knife, this is a knife” și scos unul mult mai mare, acum în varianta cu arhanghelul și sabia sa.

Totul merge prea bine, toate planurile ies de minune. Vorbim de o echipă de controlori care nu doar că este foarte pricepută la lupta cu paranormalul, dar găsesc imediat planul perfect, îl execută perfect, toate presupunerile li se confirmă, totul merge ca pe șine, la nici un pas nu se întâmplă ceva rău sau greșit. N-ai sentimentul că se confruntă cu o problemă crucială, ci că e doar o altă zi la muncă, iar personajele sunt unidimensionale ca Buzăul (cum ziceam, e axată pe entertaiment, nu pe creionat portrete ca-n Balzac), ceea ce nu face cititorul să fie implicat în acțiune pe cât de mult ar putea fi.

Sunt prea multe deus ex machina, cum se spune, adică situații complexe rezolvate imediat pentru că cineva are unealta perfectă sau soluția ideală sau intuiește exact ce trebuie făcut. Înțeleg nevoia lor, lungimea cărții trebuie ținută sub control, plus că este metoda simplă de a ieși din situații complicate, dar de-a lungul cărții se tot adună astfel de faze.

Din fericire, acestea nu devin suficient de deranjante pentru a strica farmecul cărții, ci doar sunt lucruri de corectat pentru un viitor volum. Arhanghelul Raul poate fi găsită momentan la eMAG.ro / Nemira.ro / Elefant.ro / Libris.ro și în curând și pe alte site-uri. Va fi sigur și la târgul Gaudeamus din 16-20 noiembrie 2016, la Romexpo.