În ce detaliu se analizează în altă parte eficientizarea transportului în comun

În articolul recent despre metrou, multe comentarii spuneau despre viteza redusă a turnicheților și aglomerația de acolo, iar eu spuneam despre cum va începe în curând înlocuirea lor cu niște porți moderne.

Turnicheții noi pot asigura funcții precum:

• sens configurabil, adică poți varia numărul celor de intrare și de ieșire la orele de vârf
• contorizarea călătorilor, câți intră în fiecare stație, câți ies, la ce ore șamd.

Toate aceste informații ar putea fi folosite pentru a eficientiza mersul trenurilor și ar fi o bază bună pentru extinderi și modernizări viitoare, că în sfârșit vor fi data precise.

Există doar o singură problemă: trebuie să fie la conducere și manageri capabili, unii care să ceară astfel de date și care să le interpreteze în mod corect. Altfel, vor fi doar niște turnicheți. Și nu sunt sigur că avem acești manageri capabili, că altfel situația stătea diferit până acum.

Ca să vedeți cum se analizează lucrurile în altă parte, acum câteva luni englezii au făcut un studiu pentru eficientizarea scărilor rulante.

Știți recomandarea către călători de a staționa pe partea dreaptă a scărilor rulante, astfel încât pe partea stângă să urce cei grăbiți, care vor să mai câștige ceva timp? Mi s-a părut o regulă bună și una dintre singurele respectate destul de des și la noi. Este o dovadă că, dacă explici avantajul unei reguli, oamenii o vor urma.

Ei bine, la englezi se respectă regula, dar autoritățile de la Transport for London și-au pus următoarea problemă: nu cumva pe scările foarte lungi nu urcă nimeni prin stânga, pentru că efortul e prea mare? Și atunci nu cumva pe scările lungi mai bine ai permite staționarea și pe stânga și pe dreapta?

Și au făcut un studiu pe tema asta în stația Holborn din Londra, unde o scară rulantă duce călătorii pe o diferență de nivel de 24 de metri, cam cât un bloc de 7 etaje, deci vă închipuiți cât de lungă este scara rulantă așezată oblic. Timp de o lună de zile au stat acolo oameni de-ai TfL-ului și au rugat călătorii să ocupe întreaga treaptă, apoi au măsurat fluxul de călători.

Concluzia a fost că fluxul a crescut cu 30%. Într-o oră, au urcat 16.000 de pasageri pe acea scară, față de 12.000 în mod normal, doar pentru că nu se mai așezau câte unul pe treaptă, ci câte doi.

Ideea este că staționatul pe dreapta rămâne o idee bună, dar pe scările lungi prea puțini urcă și pe picioarele lor prin stânga, așa că în astfel de situații regula mai mult gâtuie traficul. Punctul de inflexiune pare a fi la o diferență de nivel de 18,5 metri.

Habar n-am dacă la noi sunt astfel de scări lungi. Câteva stații au diferențe de nivel mari, precum Unirii 2 sau Romană pentru scările de la peron direct la suprafață, dar nu despre asta e vorba, ci de nivelul la care în alte țări se studiază eficientizarea transportului public, în timp ce la noi n-au fost capabili să păstreze cardurile alea contactless și au și mințit cu mârlănie bucureștenii când au retras abonamentul de 62 de călătorii.

sursă studiu: Citylab.