De ce Guvernul a luat decizia corectă cumpărând direct Cumințenia Pământului a lui Brăncuși

Din donații s-au strâns doar 1,2 milioane de euro, dar statul român dă restul de bani și va cumpăra direct sculptura lui Brâncuși. Îi felicit pentru decizie. După cum știți, am fost printre cei care au donat la începerea campaniei, apoi am analizat evoluția donațiilor spre tragica lor concluzie.

Guvernul a luat decizia corectă asumându-și achiziția operei de artă și zic asta din mai multe motive.

În primul rând, orice decizie legată de dezvoltarea culturii nu poate fi lăsată la îndemână marii mase a oamenilor. Nu zic asta pentru că am fi niște needucați, ci pentru că, întrebând omul de rând, acesta va găsi întotdeauna întrebuințări mai bune pentru respectivii bani, fie că asta înseamnă 2 km de autostradă, ceva fașe pentru un spital sau refacerea terasei blocului, că respectivului îi picură în casă iarna.

Promovarea culturii nu apare pe piramida nevoilor a lui Maslow. Mie, deși scriu acestea, dacă mâine îmi dai 11 milioane de euro cu siguranță nu voi cumpăra Cumințenia Pământului, că am alte nevoi. Statul, însă, ca organizație de amploare, nu poate gândi la fel.

Și din acest motiv, indiferent de ce alte nevoi are țara, anual se pun deoparte niște bani în bugetul “pentru Cultură” și un grup de specialiști în așa ceva decid ce trebuie făcut cu acei bani. Bugetul nu le permitea să cumpere statuia, dar acum acesta va fi suplimentat.

ESTE DOAR O PIATRĂ

Corect. Așa sunt sculpturile în general.

Iar tablourile sunt niște pânze colorate.

Important este că niște oameni au decis că această piatră, ieșită din mâna lui Brâncuși, valorează 11 milioane de euro. Nu contează cine sunt acei oameni și nici ce le dă dreptul să emită astfel de judecăți, dar evaluarea lor este luată de bună și de aici continuă raționamentul.

O piatră valoroasă atrage oamenii. Aceștia vor da bani să o viziteze la muzeu și, să sperăm, cu această ocazie vor afla mai multe despre Brâncuși, despre alte opere de artă românești, despre istoria țării, despre alte muzee ce pot fi vizitate. Această piatră poate că va atrage și turiști străini, iar în timp va fi împrumutată temporar în alte țări și noi vom primi, la schimb, alte opere de artă din patrimoniul altor țări, ocazie bună să le vedem și pe acelea.

Altfel spus, cultura poate fi o afacere bună. Statul român poate recupera, în timp, cei 11 milioane de euro, iar statele în general urmăresc profitul doar pe termen lung, că nici autostrăzile nu-și recuperează costurile a doua zi după deschidere.

Sigur, pentru o afacere bună e nevoie și de manageri buni care să pună în valoare Cumințenia Pământului, iar acum nu pare că-i avem. Cine știe, însă, ce va fi peste 10 ani sau peste 30 de ani? Important este că doar acum aveam ocazia de a cumpăra Cumințenia Pământului și decizia corectă a fost luată.

Ca să vă dau alte exemple despre cum crește valoarea unor opere și cum nu marea masă a oamenilor trebuie să decidă soarta lor, vă reamintesc că Turnul Eiffel a fost foarte contestat și hulit la construcția sa în 1889, când cu siguranță că și parizienilor nu le-ar fi stricat un spital în plus. Acum este cel mai cunoscut simbol de pe planetă și vizitat anual de milioane de turiști.

Palatul Luvru, când l-a construit Carol al 5-lea, sigur a atras furia oamenilor ce nu aveau ce mânca, iar nobilii construiau palate. Acum este probabil cel mai vizitat muzeu al lumii și adăpostește o colecție impresionantă de opere de artă. Mona Lisa a fost cumpărată în 1528 de regele Francisc I. Oare poporul francez ar fi donat bani pentru un tablou?

Van Gogh a murit în sărăcie, Edgar Allen Poe la fel. Tablourile primului probabil că s-ar vinde astăzi cu 200 de milioane de euro, iar poeziile celui de-al doilea (în special Annabel Lee) m-au făcut, pe mine personal, să caut și să citesc multe altele din poezia în engleză, care a avut parte de multe minți geniale, mai multe probabil decât toate celelalte nații la un loc.

Și scoțienii au o piatră sfântă de-a lor. Este cea de mai jos:

By Bubobubo2 – Own work, CC BY-SA 3.0, Link

Nu vă vine să credeți, nu? Nici mie nu mi-a venit să cred, mai ales când am văzut-o cu ochii mei. Se numește Piatra din Scone și toți regii Scoției au fost încoronați suiți pe ea, asta până când le-au capturat-o englezii, motiv pentru multe războaie, atentate și furturi de-a lungul istoriei. De atunci regii Angliei și Marii Britanii se încoronează cu această piatră sub tron.

Valoarea unui obiect nu are legătură cu modul în care arată.

DAR POARTA SĂRUTULUI A FOST MURDĂRITĂ DE UNII CARE N-AU ȘTIUT CUM SĂ O SPELE

Bine, și ce să facem acum? Să dăm foc oricăror alte opere de artă pentru că e greu de găsit un om competent care să le întrețină?

Nu suntem roboți. În viață e nevoie de mai mult decât mers la muncă și înapoi acasă, plus griji despre dotările spitalelor și aglomerația din trafic. Dacă asta e tot ce contează, atunci nu trăim cu adevărat.

GUVERNUL A FOST PLASAT PERFECT PENTRU ACHIZIȚIE

Pentru că nu au nici o miză. Mandatul lui Cioloș se încheie peste câteva săptămâni și, spre deosebire de guvernele politice din trecut ce aveau mereu grija alegerilor viitoare, acest guvern nu are astfel de probleme. Își pot asuma achiziția fără a pierde ceva.

În plus, o parte dintre români doreau achiziția, alții nu, pe alții îi doare în fund. Politicienii s-au declarat, de-a lungul timpului, pro sau contra achiziției directe. Era momentul perfect pentru această achiziție, iar un scandal legat de cheltuirea banilor nu va fi de amploare.

DAR STATUIA ESTE URÂTĂ RĂU!

Dacă vreți să vedeți femei frumoase și bine “sculptate”, stați pe aproape, din când în când în știrile dimineții pun eu câte un link către unele.

Să vă spun o poveste personală. În Mauritius, în 1847, a fost tipărită o serie de timbre pe care scria Post Office. Edițiile următoare au fost modificate și pe ele a fost scris Post Paid, cum e normal. Nu se știe dacă prima a fost cu intenție sau o greșeală, dar astăzi o pereche de timbre pe care scrie Post Office costă 4 milioane de euro.

Nu intenționam să le văd, că sunt doar niște hârtii, dar ajuns acolo, în fața muzeului, am plătit biletul și am intrat. Am vrut să văd cu ochii mei o hârtie de 2 x 2 cm ce valorează 4 milioane de euro. Am văzut-o, e doar un timbru. Muzeul este mic cât un apartament, într-o cameră sunt timbrele, în alta niște fotografii și scheme cu istoria insulei Mauritius. Am ieșit în 10 minute. O placă montată acolo anunța numele tuturor donatorilor, mari lanțuri hoteliere, ce-au contribuit pentru a strânge banii necesari achiziției timbrelor și construirii muzeului.

De ce au donat bani pentru achiziție? Pentru că atrag turiștii. De asta lumea vizitează și Parisul, că acolo “sunt multe de văzut”, asta însemnând muzee, statui, palate, parcuri, restaurante șamd. Nimeni n-a zis vreodată “hai să ne petrecem concediul în orașul acela unde nu-i nimic de văzut”.

Da, nici mie nu-mi place Cumințenia Pământului. E irelevant. Valoarea i-o stabilesc alții, important este doar cum profităm noi, ca țară, de această valoare. Sper ca pe termen lung să știm să facem asta.