Review de router: TP-Link Archer C3200 are hardware foarte performant, dar nu și software-ul pentru el

TP-Link Archer C3200 este un alt router din generația nouă a producătorului, unul de capacitate foarte mare pe wireless: 3200 Mbps, după cum probabil v-ați prins și din nume. L-am testat și l-am trecut în topul celor mai rapide routere gigabit, este foarte performant ca hardware, dar din păcate vine cu același neajuns ca și TP-Link C2600: funcțiile software sunt foarte slăbuțe, deși la acest nivel n-ar trebui să lipsească.

Specificații TP-Link Archer C3200:

• 4 porturi 10/100/1000 Mbps
• wireless în total 3200, format din două rețele de 1300 Mbps pe 5,2 GHz și una de 600 Mbps în banda de 2,4 GHz, MIMO 3 x 3, 802.11ac/n/g/b/a
• un port USB 3.0 și un port USB 2.0
• rețele guest, IPv6
• dimensiuni 200 x 200 x 39 mm

Preț: între 900 și 1050 de lei la eMAG și PC Garage, la data scrierii articolului.

CUM ARATĂ

Routerul este pătrat și cele 6 antene externe sunt rabatabile. Poate fi prins și pe perete, că are găurile necesare pe spate. Plasticul carcasei putea fi mai bun pentru nivelul de preț al acestui router, iar porturile sunt cam înghesuite în spate, dar fără a fi asta o problemă. Pe o altă latură ai butoanele și LED-urile de control.

PERFORMANȚĂ

Pe cablu am obținut pe speedtest.net un rezultat maxim de 933 Mbps, ceea ce convertit în MB/s dă un 116,63 MB/s. Și pe torrente am înregistrat o valoare bună, viteza medie de download pentru ceva mare fiind de 86,9 MB/s.

Capacitatea wireless totală a routerului este împărțită ca mai jos. Ai două rețele pe banda de 5,2 GHz, pe diverse canale, și o rețea pe banda de 2,4 GHz. Capacitatea totală rezultantă este 1300 + 1300 + 600 Mbps, ceea ce înseamnă că acest router poate asigura o conexiune stabilă pentru foarte multe dispozitive conectate simultan, precum într-o situație de small office, poate chiar și mai mult.

Ca performanță, cu placa mea wireless am obținut 62,63 MB/s pe 802.11ac, canal de 80 MHz, și 35,75 MB/s pe 802.11n în banda 2,4 GHz, canal de 40 MHz, rezultate foarte bune. Primul înseamnă 496 Mbps pe wireless, o valoarea foarte mare având în vedere că plăcile uzuale din laptopuri și telefoane abia pot duce jumătate din această valoare.

Am testat și portul USB 3.0 cu transfer de fișiere. Am folosit metoda mea standard, adică am transferat un singur fișier mare și apoi multe fișiere mici (simulând filme și fotografii transferate către un dispozitiv de stocare conectat la router – în cazul meu am folosit un SSD conectat pe USB 3.0). TP-Link Archer C3200 a obținut rezultate foarte bune, transferul fiind făcut la viteze foarte mari în ambele direcții, ceea ce înseamnă că vei putea face inclusiv servere multimedia în rețea cu streaming direct.

INTERFAȚĂ

TP-Link C3200 folosește interfața nouă (are deja mai mult de un an), care-i foarte rapidă și ușor de configurat. Setările se actualizează imediat, iar modificarea unor parametri legați de rețelele wifi sau de routere nu necesită repornirea routerului, ci se aplică imediat.

Din păcate, îi reproșez același lucru ca și în cazul lui C2600: lipsa oricăror funcții avansate. În timp ce alte routere din aceeași gamă (și inclusiv unele la jumătate de preț) oferă funcții precum Quality of Service cu stabilirea de priorități pentru fiecare calculator conectat și chiar la nivel de program, C3200 nu oferă nimic dincolo de un simplu meniu Bandwidth Control, unde poți limita manual viteza maximă pe anumite IP-uri.

De funcții precum backup cu modem 4G, analiză de trafic, statistici detaliate, ba chiar și protecție antivirus, cum oferă unele modele Asus, nici nu mai zic. Nu înțeleg această strategie TP-Link de  a se concentra doar pe hardware pe niște echipamente care, la prețul lor, te aștepți să aibă și câteva funcții utile pentru exploatarea acestui hardware performant.

Am apreciat însă simplitatea cu care introduci în rețea un dispozitiv de stocare. Odată conectat pe USB la router, îl poți găsi în Windows Explorer prin Network și-i poți da imediat o literă, computerul tău urmând să-l vadă ca pe orice alt hard-disk. Chestia asta durează un minut, este simplu de configurat și nu necesită cunoștințe despre tot felul de drepturi de acces și sharing în rețea.