Deus Ex: Mankind Divided este o mare dezamăgire

Dacă vă gândiți să cumpărați Deus Ex: Mankind Divided, mai așteptați. Nu merită mai mult de 10-15 euro.

Jocul este exact definiția formei fără fond. N-are nimic în neregulă pe partea de realizare tehnică, unde este exact ce trebuie. Are destule misiuni și toate sunt abordabile în diverse moduri, de la atac frontal la furișat, hacking, spionaj șamd. Grafica e bună, engine-ul permite o libertate mare de mișcare. Ca gameplay, este ceea ce s-a promis.

DE:MD eșuează pe toate celelalte planuri.

Totul are loc în Praga, pe o hartă mică la prima vedere. Problema nu-i musai asta, ci faptul că nu-ți pasă deloc ce se întâmplă acolo. E doar un spațiu pe care trebuie să-l traversezi pentru a ajunge de la locul briefing-ului la locul unde are loc misiunea. Nu reții nimic din ea, nu înveți nici o șmecherie, ba chiar multe zone sunt repetate pentru mai multe misiuni.

Ca locuri, toate sunt neinteresante, ba chiar banale. Mai mult, sunt câteva magazine pe hartă, dar chiar nu contează. Arme găsești prin niveluri sau la inamici, iar magazinele sunt mai degrabă un loc unde să vinzi ceea ce-ți umpli inventarul.

Problema și mai mare? Nu ai inamici în joc. 75% din joc, inamicii tai sunt forțele locale de poliție, în condițiile în care tu lucrezi pentru Interpol. Nu am văzut nici un motiv să-i provoc la lupte sau să-i omor, nu are nici o logică asta, așa că am jucat aproape întreg jocul prin furișat și “non lethal takedowns”. Stun Gun-ul a fost prietenul meu cel mai bun. Nu am tras nici un glonț din sniper rifle, deși am cărat-o tot timpul în inventar, iar din restul armelor doar câteva.

De exemplu este o misiune unde poliția locală nu permite Interpolului accesul la “scena crimei”, așa că tu ești trimis acolo ca să cauți, totuși, niște dovezi pentru ancheta făcută în paralel. Ce să faci, să omori toți polițiștii ca să ajungi la ele? Nu pare corect. Așa că te furișezi prin sisteme de ventilație și te ascunzi după cutii, iar din când în când îl adormi pe câte unul și-l ascunzi sub un birou, ca să nu-l găsească restul colegilor.

O altă mare parte din joc orașul Praga intră sub lege marțială și Poliția împușcă pe loc pe oricine găsește pe străzi. Chestia asta nu are nici o logică, tu fiind Interpol, dar așa e jocul. Ce să faci, să omori toată poliția locală? Nu, te furișezi și pe lângă ei, cel mult mai tragi cu Stun Gun-ul sau distrugi câte o dronă. La o adică, poți pur și simplu să alergi pe stradă până la obiectivul misiunii tale, că n-au cum să te prindă.

După socoteala mea, există doar 2-3 misiuni mari în care chiar ai de-a face cu răufăcătorii adevărați ai jocului și pe care-i poți ucide fără remușcări. Chiar și atunci, e mult mai simplu să te furișezi și să-i “leșini” unul câte unul decât să faci zgomot și să-i atragi pe toți deodată. Există mai multe feluri de muniție, precum armor piercing și EMP, gândite să dezactivezi sistemele unor roboți sau soldați heavy, dar nici pe acestea nu le-am folosit din aceleași motive. Polițiștii tot patrulează cu niște exo-scheletons foarte puternice; nu m-am luptat niciodată cu unul, n-am avut de ce.

La boss-ul final, cel mare și tare, am aruncat o grenadă care l-a blocat vreo două secunde, timp suficient să mă duc lângă el și să apăs “non lethal takedown”. Aia a fost tot. Oricum AI-ul de luptă nu-i prea deștept, e suficient să te adăpostești și să tragi bine și îi iei la rând pe toți, indiferent de număr. În restul jocului nu cred că am folosit decât de două ori un “health pack”.

Nici intriga nu are mare sens. E destul de complicată, legată de drepturile celor “augmentați” cu implanuri cibernetice versus oamenii obisnuiți, cu organizați semi-teroriste, Iluminați (serios) și comploturi obscure. Din păcate, nu-i deloc interesantă, iar personajul principal, Adam Jensen, pare atât de plictisit și blazat de ceea ce se întâmplă încât nici nu înțelegi de ce-i așa implicat în ea.

Însăși baza pe care este construit scenariul nu are nici un sens. Din cauza unor incidente sângeroase din trecut, cei augmentați sunt oprimați și luptă pentru dreptul lor de a fi egali în societate. Metroul are vagoane speciale pentru ei, toți sunt nepoliticoși cu cei cu implanturi, iar societatea abia îi tolerează. Asta nu are nici un sens, având în vedere că respectivele implanturi îi transformă de fapt în super-oameni care pot sări de la orice înălțime, au armură la purtător, au arme implantate, invizibilitate, radar, viziune x-ray șamd.

Cum ar fi, toți se poartă cu cei cu implanturi de parcă ar fi ultimii oameni, dar în realitatea doar cei bogați și-ar permite așa ceva. Cei fără implanturi ar avea dificultăți în a-și găsi joburi într-o astfel de lume, n-ar fi stăpânii ei.

Trăgând linie, jocul nu are suflet. Deloc. După finalul prea brusc iți spui “asta a fost tot?!”