Mauritius: ce-i de văzut prin insulă

Continui seria aventurilor din Mauritius cu o descriere a insulei. Mark Twain a fost cel care a spus că Dumnezeu a creat întâi Mauritius și apoi paradisul, iar pe acesta din urmă l-a copiat după insula din Oceanul Indian, un citat pe care agențiile de turism nu vor conteni din a vi-l spune. Dacă-l mai aud sau citesc o dată, probabil că mă ia cu leșin.

Nu că insula n-ar fi frumoasă. Este. Mă așteptam să mi se pară inedită mai degrabă prin orașele ei, închipuindu-mi unele tropicale, vesele, unde oameni zâmbitori vând pești ciudați și fructe exotice, dar n-a fost așa: orașele sunt banale, în schimb peisajele naturale sunt speciale și trebuie văzute, dacă ajungeți în Mauritius.

Insula este mărișoară, însă are autostrăzi și drumuri foarte bune și un trafic civilizat (politie și radare la tot pasul), așa că nu vă temeți să închiriați o mașină sau să mergeți într-un tur organizat.

Iată principalele zone de vizitat:

Cascada Chamarel și Cele 7 Pământuri Colorate

Încep direct cu cea mai frumoasă și inedită zonă, rezervația Seven Colored Earths. Intrarea costă 200 de rupii (20 de lei), dar veți vedea o cascadă superbă și o zonă probabil unică în lume.

Cascada Chamarel are aproximativ 100 de metri înălțime și o veți vedea de la depărtare, iar mie mi s-a părut foarte spectaculoasă și pentru că este prima oară când văd așa ceva. Din parcarea ce oferă priveliștea spre cascadă urcați cele 30 de trepte spre un punct și mai înalt de privit zona.

(plouase torențial când am fost noi acolo, de unde și culoarea cascadei; probabil că în rest este ceva mai curată, deși solul din zonă este roșiatic)

Cele 7 pământuri sunt o zonă mare cam cât un teren de fotbal unde acum milioane de ani a avut loc o erupție ce-a adus la suprafață un sol foarte bogat în metale. De-a lungul timpului proprietățile metalelor le-au făcut să se separe și să se grupeze pe categorii, formând acum adevărate dune roșiatice, multicolore (ghiciți numărul total de culori!), unde nimic nu poate crește.

Zona este frumoasă nu doar prin acest teren, ci și prin imaginea inedită de la marginea sa unde vegetația bogată se oprește brusc, ca tăiată. Arată ca locul de decolare a unei nave extraterestre dintr-un film SF.

Tot acolo sunt câteva broaște țestoase mari și o plantație de cafea, singura din insulă. Un bar va permite chiar să beți pe loc câte un espresso din cafea locală în timp ce admirați dunele roșiatice.

Zona Le Morne

O altă ciudățenie a naturii este zona Morne din colțul de sud-vest al insulei, o stâncă aflată la malul apei, practic asemănătoare cu Gibraltar-ul. Aici am oprit și chiar făcut o baie în ocean, apa este verde și foarte limpede, iar când întorci privirea spre țărm vezi plaja aurie și în spatele ei ditamai muntele.

Defileul Black River Gorges

Mauritius nu are doar plaje frumoase, ci și munți. Mi-a plăcut trecerea prin defileul Black River, peisajele sunt frumoase, iar vreo trei parcări amenajate de-a lungul drumului oferă și priveliști. Într-unul am găsit chiar și maimuțe, atenție la obiectele personale și nu încercați să le atingeți, că doar ați văzut suficiente filme cu zombie pentru a ști unde duce asta.

Dintr-o astfel de zonă puteți vedea cascada Alexandra, care este mai mică, mai subțire și nu la fel de impresionantă precum Chamarel.

Romerie

Romerie = locul unde se produce romul. Sunt mai multe în Mauritius, noi am vizitat-o pe cea numită Chamarel, o casă modernă unde ghidul vă arată cum se produce romul din două dintre cele zece specii de trestie de zahăr, iar biletul include și o degustare.

Vizita noastră a fost chiar amuzantă. Amândoi am părut complet neinteresați de procesul de producție a romului, dar nu pentru ca n-ar fi interesant, ci pentru că este aceeași metodă folosită cam la orice băutură alcoolică, inclusiv la țuică. Intră pe o parte materia primă, este spălată, băgată prin apă, lăsată la fermentat, distilată prin alambic, eventual distilată din nou, pusă în butoaie pentru un număr de luni sau ani și apoi îmbuteliată. Vin, whisky, chiar și berea toate se fac la fel (în mare vorbind), așa că mai văzusem de câteva ori vase mari de cupru, alambicuri și butoaie de stocare pe termen lung.

Ghidul fabricii probabil a crezut că am intrat acolo pentru o degustare serioasă, mai ales că după nume toți credeau că suntem ruși. Ne-a dus la finalul turului în fața a 9 sticle de rom (simplu, cu condimente, cocos, vanilie, dublu distilat, îndulcit șamd) și a început să ne toarne pahare. Surpriză și aici, eu eram cu mașina, Matilda a băut două shoturi și a zis că-i ajunge, așa că am plecat. Săraca femeie probabil se întreabă și acum de ce-om fi intrat.

Dacă vreți sa cumpărați rom, găsiți mai ieftin în supermarketurile de pe insulă, desigur.

Plaja Flic en Flac

Nu știu de ce-i celebră plaja asta, dar este, așa că am fost să o vedem. Mie mi s-a părut o plajă și atât, a noastră de la hotel era mult mai frumoasă pentru că plantaseră palmieri și aveau și cocktailuri fără limită, așa că n-am stat mult la Flic en Flac. Pentru o plajă publică, însă, poate reprezenta cu succes Mauritius, este lungă, lată, are parcare, are copaci, câteva chioșcuri cu mâncare și băutură și lume veselă care se bucură de soare.

Capitala Port-Louis

Orașul e chiar urâțel, un port cu aspect industrial și multe clădiri ce-au nevoie de renovare, plus un trafic destul de aglomerat. Mă așteptam să văd cine știe ce chestii exotice, dar nu a fost cazul. De fapt, la cât de bine vorbesc localnicii engleza și franceza, mă mir că n-am văzut mai multe birouri ale unor firme de outsourcing.

Zona pe care o recomand este Caudan Waterfront, care-i un centru comercial cu parcare suficientă. Nu pentru magazine o recomand, ci pentru muzeul Blue Penny din centrul ei, aici putând fi văzută o pereche de timbre dintre cele mai valoroase din lume.

Le-am văzut, deși de acasă ziceam că nu mă va interesa subiectul. Mi s-a părut fascinant însă că două bucățele mici de hârtie desenată, aparent normale, valorează milioane de euro. De ce? Pentru că trebuia să scrie postpaid pe ele, ca pe generațiile tipărite anterior, dar omul care le-a executat acum vreo 150 de ani a fost neatent și a scris postoffice pe ele. Cele mai valoroase timbre sunt acestea cu mici greșeli, de unde se explică și valoarea lor din prezent.

Muzeul are însă și informații despre istoria insulei Mauritius, colonizată de olandezi, trecută apoi la francezi și ulterior la britanici, despre pasărea dodo, care doar aici trăia, dar mergea bine în kebab și a fost vânată până la dispariție, despre corăbii, comunicații cu restul lumii, fotografii vechi, poștă, războaie șamd.

Vizavi de zona aceasta este piața lor mare, un loc care atrage turiștii. Nu vă așteptați la ceva deosebit de exotic, este pur și simplu un fel de Obor cu legume și fructe de-ale lor. Au papaya și tamarind la tarabă, noi în schimb avem celebrii mititei. La etaj e plin de magazine de suveniruri, dar sar vânzătorii pe tine de zici că ai veni să cumperi tot ce-ți iese în cale.

Plantație de ceai

Dacă n-ați văzut niciodată cum se cultivă, recoltează și produce ceaiul, mergeți să vizitați o plantație, precum Bois-Cheri. Procesul este destul de interesant, se folosesc anumite frunzulițe de pe fiecare crenguță, se usucă într-un anumit fel pentru a obține ceaiuri verzi sau negre.

Noi am vrut să o vizităm, dar am ajuns aici chiar la ora închiderii. Am vizitat însă o plantație de ceai în Azore și mi s-a părut interesant de știut cum se produce acesta, mai ales că îmi place ceaiul.

Casa coloniala Eureka

Nu departe de capitală se află și această Maison Eureka, unde poți vedea cum locuiau bogații pe vremuri. Așa zice în pliant, noi am fost acolo și apoi ne-am zgârcit la biletul de intrare, așa că am plecat fără să o vedem pe dinăuntru.

Grădinile botanice din Pamplemousses

Oricât de amuzant ar suna, Pamplemousses este un soi de grapefruit, prin Londra chiar am băut pamplemousses lemonade la sticlă. În Mauritius este o întreagă regiune cu acest nume și în centrul ei este o grădină botanică, grădină ce poartă numele oficial de Sir Seewoosagur Ramgoolam.

Parcarea este gratuită, intrarea nu costă mult, dar oamenii se dovedesc mârlani când e vorba de ghid. Au ghizi la intrare și unul ne-a cerut senin vreo 20 de euro de persoană, asta în timp ce stătea lângă un panou ce anunța că un ghid costă 4 euro. Am râs și am refuzat. A strigat după noi că fără el nu vom ști ce-i fiecare copac. Aș fi vrut să-i răspund că voi încerca, totuși, să nu cad în depresie din acest motiv, dar nu sunt atât de cool încât să am astfel de replici spontane. Nu, mie ideile îmi vin după câteva minute, când e prea târziu.

Sincer să fiu, gradina mi s-a părut un pic dezamăgitoare. Mă așteptam să văd flori tropicale, dar am văzut numai copaci, nimic inflorit. Singura zonă inedită a fost cea a florilor giant water lily, o specie originară din Amazon, iar în altă parte au un țarc cu căprioare africane (sau ceva compatibil) și unul cu broaște țestoase mari. Învârtiți-vă pe lângă casa colonială din grădină și uitați-vă la zecile de tipuri diferite de palmieri și copaci, dar nu vă așteptați la culori diferite de verde. Grădina este mare, se vizitează măcar vreo 2 ore și cu harta în mână.

Mall și cumpărături

Noi am mers la Bagatell – Mall of Mauritius, un centru comercial mare aflat pe autostrada nord-sud. Are doua supermarketuri unde puteți găsi produse locale, multe magazine de mall (dar nu ce n-ați putea găsi la noi sau în Europa) și un food court variat. Puteți găsi multe și la Caudan din Port-Louis, după cum vă spuneam mai sus.

Grand Baie

Aceasta este stațiunea lor din nordul insulei, cu aspect de Neptun în zona ei centrală, iar în rest multe hoteluri cu ziduri înalte și proprietăți mari, așa că nu-i nimic cu adevărat important de văzut, ci doar o zonă de plimbat. Am dat o tură din mașină și am plecat spre hotelul nostru. Dacă locuiți în zona de nord, probabil că o veți vedea mai des.

---

Și cam asta este situația generala. Sunt multe locuri frumoase pe insulă, dar puține cu adevărat unice, precum 7 Colored Earths. Atunci când ești cazat la un hotel precum Beachcomber Le Victoria, cu o plajă superbă, flori, palmieri, cocktailuri, mâncare excelentă și servicii de top, parcă devine și mai greu să ieși de acolo. Am închiriat mașină pentru două zile și am vizitat cele de mai sus și alte câteva locuri, dar în majoritatea timpului am regretat că nu suntem la hotelul nostru, bucurându-ne de lucrurile mult mai frumoase de acolo.

Dar n-ai csf, dacă bați așa drum lung până în Mauritius nu poți să nu vizitezi și insula, ar fi păcat. O zi, însă, este suficient pentru a vedea cele câteva locuri cu adevărat “exotice”.

Apropo, în Mauritius se conduce ca-n Marea Britanie, pe stânga, iar mașinile au volan pe dreapta. Eu m-am adaptat imediat, nu vă fie teamă de asta, drumurile sunt bune, iar traficul destul de civilizat. Am închiriat o Nissan Micra, o mașină care ar putea câștiga premiul pentru “mașina cu cel mai mult plastic la bord”. Am fost surprins că n-au făcut și anvelopele din plastic. Și-a făcut însă treaba, nu-i bai, mai ales că am vrut special varianta automată.