Cum a fost ziua porților deschise la Baza 90 a Forțelor Aeriene

După cum vă anunțasem, sâmbătă a fost deschisă publicului Baza 90 Otopeni și m-am dus și eu în vizită, să văd ce-i pe acolo.

Am fost chiar la prima oră, la 9 dimineața, și deja era aglomerat. Iată ce-a fost de văzut:

IAR-330 echipat pentru asistență medicală. În spate am văzut trei paturi și toate echipamentele necesare.

IAR-330 Puma Socat arată la fel, dar este configurat pentru luptă. Are în bot o cameră video normală, una IR și un telemetru laseri, iar sub ea o mitralieră de 20 mm. Pe laterale puteți vedea lansator de rachete anti-tanc tip X-5 (tubul negru) și lansator de rachete nedirijate tip S-57k (cel verde).

Iată un IAR-316 “Alouette”, făcut după o licență franțuzească, configurat pentru recunoaștere. Mie mi s-a părut dintotdeauna că arată ca o libelulă, cu acel cockpit rotunjit, dar acum că l-am văzut de aproape am perceput și avantajul: multă sticlă înseamnă vizibilitate foarte bună în toate direcțiile.

Și ca să terminăm cu aparatele fabricate în România, pe deasupra noastră au trecut avioane Șoim, foarte frumoase.

Armata americană are aici (sau poate au adus special pentru eveniment) un elicopter Black Hawk făcut celebru prin diverse filme. E un elicopter foarte mare, cu o mulțime de scaune în interior orientate pe diverse direcții, iar de jur împrejur avea diverși senzori care nu știu exact ce sunt. Mă gândesc că sunt detectoare de infraroșu pentru a avertiza echipajul că sunt luați la țintă de lansatoare portabile?

C130 Hercules este cel mai mare avion din dotarea RAF și aici erau vizibile două. M-am urcat într-unul, are o zonă cargo unde încap vreo 3 mașini de luptă, inclusiv TAB-uri, iar cockpit-ul este “la etajul doi”, te urci pe o altă scară acolo, și este plin de butoane. Abia dacă găsești un loc unde să nu fie butoane și comutatoare.

Vizibilitatea este însă foarte bună, inclusiv în jos. În cockpit se află și două paturi, probabil că la zborurile lungi este nevoie de echipaj de schimb. În tavan se află și o trapă de evacuare.

Acesta de mai jos este un radar Gap Filler, o instalație mobilă cu radar ce acoperă o zonă medie, cam 170 km de jur împrejur, fabricată de Lockheed în colaborare cu parteneri români. Este folosit pentru a umple “golurile” din acoperirea radar sau pentru situații speciale, iar mobilitatea sa înseamnă că-l poți duce la munte, parchezi și în maxim două ore instalația este operațională.

Am lucrat la un astfel de radar acum mai mulți ani, dar acum este prima oară când îl văd în sistem complet. Camionul este un model Roman de la Brașov, iar în spatele cabinei observați instalația de aer condiționat (sus) și generatorul (jos), apoi containerul de comandă. Acest container este ecranat electromagnetic (nu vrei să stai așa aproape de un radar funcțional) și nu l-am mai fotografiat și înăuntru, dar este aproape plin de rackuri, câteva calculatoare și alte dotări tehnice.

Radarul este rabatabil și este tractat, pe remorca lui, de respectivul camion. O vedeți ascunsă după radar.

Acest Antonov An-26 este destinat transportului ușor de pasageri, cel mai probabil de ofițeri superiori, dacă mă iau după echiparea din interior. Are mai multe separeuri cu mese și scaune, o zonă cu vreo două paturi, un punct pentru mâncare și băutură. Din păcate, arată mai rău decât un tren de-al CFR-ului.

C27J Spartan este un alt avion de transport din dotarea Forțelor Aeriene. Este ușor de diferențiat de Hercules, chiar și pe cer, pentru că are doar două motoare, nu patru. Avionul în care am intrat eu este configurat pentru transport de parașutiști și ceva tehnică militară, iar cockpitul părea mai modern, în sensul că aici am văzut și ecrane.

Din dotarea antiaeriană, observați în primul rând dimensiunea proiectilelor pentru tunul acela. Sistemul putea fi integrat cu radar și mașină de control.

Pompierii și ceva unelte de descarcerare. Erau prezente și mașini de luptă, dar pe acestea vi le-am arătat deja la MApN.

Bănuiesc că este nevoie și de asta în anumite situații limită, așa că aviatorii sunt instruiți și despre cum să facă tot felul de capcane, deși toate arătau ca-n filmele cu canibali sau în jocurile Orcs Must Die. Partea cu grătarul și mâncarea la ceaun cred că este mult mai utilă în viață :P

Ziua a continuat cu demonstrații aeriene și zboruri pentru cei înscriși pe liste. N-am prins în imagini evoluția unui MiG 21 Lancer care, așa vechi cum este el între avioanele de vânătoare, impresionează prin viteza și puterea pe care o arată la show-uri aeriene, dar și prin zgomotul pe care-l face. Era chiar greu de urmărit pe cer.

Organizarea a fost mai bună decât mă așteptam. Majoritatea au preferat să parcheze în interiorul bazei militare, unde erau locuri multe de parcare, dar se aștepta minute bune la controlul mașinii (motor, portbagaj, pe sub mașină). Am preferat să parchez pe stradă, înainte de poartă, și să intru rapid.

Accesul a fost foarte rapid, aveau vreo 4 multifuncționale cu care făceau copii buletinelor și asta era tot. Baza este în dezvoltare, Max Bogl construiește acolo o platformă pentru parcarea avioanelor cu bani de la NATO (vreo 7 milioane de euro, probabil o fac din aur), iar la intrare este expus un Antonov An-24.

Dacă vreți să participați la astfel de “porți deschise”, urmăriți Cer Senin – Revista Forțelor Aeriene și chiar Baza 90 Transport Aerian, plus pagina Ministerului Apărării Naționale pentru evenimente legate și de alte ramuri ale forțelor armate.