Mauritius: cum a fost sejurul la Beachcomber Le Victoria

Vacanța din Mauritius a fost cea mai frumoasă pe care am avut-o până acum. Ne-am simțit extraordinar de bine, a fost o experiență perfectă. Cred că și dacă priviți doar fotografiile vă prindeți de asta, dar vreau să scriu în detaliu cum este hotelul pentru a-i ajuta pe cei ce vor să ajungă acolo.

În opinia mea, locul perfect pentru un concediu la malul mării are:

1. elementele ideale în ceea ce privește natura (apă limpede și care devine treptat adâncă, plajă bună, hotel pe plajă, să nu auzi mașinile când stai acolo etc)
2. produse și servicii foarte bune (mâncare bună, băuturi de calitate, wifi, baruri, închiriere auto)
3. acele mici elemente care transformă o experiență bună într-una cu adevărat memorabilă (restaurant cu priveliște mișto, apusuri de soare spectaculoase, cocktailuri excelente, condiții meteo perfecte șamd)

Beachcomber Le Victoria, unde am fost noi, le-a avut pe toate. Hotelul are 4+ stele (Beachcomber are mai multe hoteluri în Mauritius, inclusiv de 5 stele) și parcă a fost făcut pe gustul nostru.

Mi-a plăcut o chestie încă de când am ajuns: managerul trecea prin zona recepției și, văzându-ne oaspeți noi, a venit și ne-a salutat personal. Am zis “wow, ce primire!”, la care omul ne-a spus ceva de genul “plaje cu palmieri sunt în multe locuri din lume, dar ospitalitate ca-n Mauritius nu veți mai găsi”. Nu știu dacă și eu pot fi atât de absolut în afirmații, dar întreg personalul era mereu cu zâmbetul pe buze, gata să te ajute, să te servească, să te întrebe dacă ai nevoie de ceva, să te simți cu adevărat în vacanță acolo.

Un alt exemplu: la plecare, când ieșeam cu bagajele, barmanul a strigat după noi și ne-a salutat și ne-a urat drum bun. Vorbisem cu el cu vreo două zile înainte când, deși barul de zi era închis (era seară și se deschisese cel mare), ne-a văzut că am cam vrea de acolo cocktailuri și s-a oferit să ne prepare două. A muncit vreo 10 minute la ele, au ieșit opere de artă.

Zilele noastre, cu excepția celor când am închiriat o mașină și am plecat să vizităm insula (vă zic cu altă ocazie), urmau tipicul de la all-inclusive: mâncat, plajă, prânz, plajă, îmbrăcat frumos pentru cină și spectacol, adormit devreme. Mauritius este doar cu o oră înaintea României ca fus orar, dar ziua este mult mai… ciudată acolo, având în vedere că insula este plasată între ecuator și tropice: soarele răsărea pe la ora 6 și apunea pe la 17:30, iar o oră mai târziu era deja beznă. Ne-am modificat și noi programul pentru a urmări soarele.

Plaja hotelului era amplasată direct spre vest, așa că în fiecare seară am avut parte de apusuri spectaculoase de soare, genul pe care le vezi în fotografii meșteșugite pe care ți le pui wallpaper. Le-am privit pe toate, de pe șezlongurile de pe plajă, în timp ce apa verde a Oceanului Indian era la doi pași de noi, iar când soarele intra definitiv sub orizont ne zâmbeam fericiți și ne retrăgeam spre cină, care era în sine un mic spectacol.

Mă temeam, înainte să mergem acolo, de ploaie. Sezonul de vară este, în Mauritius, cam în perioada noiembrie-februarie, când este cald și plouă mult. Noi am mers iarna, când temperaturile scad, dar și precipitațiile sunt mai rare. Nu știu cum o fi în alte luni acolo, dar începutul de iunie a fost perfect. Iarna în Mauritius înseamnă temperaturi de 25 de grade, cât să simți că este cald, dar nu că-i arșiță să te ia cu leșin (nici nu prea am transpirat), fără vânt deranjant, cu apă oceanului caldă, iar precipitațiile nu ne-au deranjat de loc.

Vreo trei zile n-a plouat deloc. În alte două zile de plajă a plouat vreo 5 minute. Ploaia începe brusc acolo și este aproape torențială, dar este caldă. Eram oricum sub umbrele pe plajă (în mijlocul zilei e puternic soarele, iar eu prefer să nu mă bronzez, mi se pare inutil să fac pielea roșie), așa că n-am simțit nimic. Ploaia s-a oprit după vreo 5 minute, iar 10 minute mai târziu parcă nici n-ar fi căzut: nisipul era uscat, apa oceanului neschimbată, nimic în jur nu părea ud.

Mai mult, fiind low-season și cum atunci încă nu începuseră vacanțele copiilor sau tradiționalele luni de vacanță ale țărilor vest-europene, hotelul era cam pe jumătate plin. Asta a făcut să avem întotdeauna mesele cu priveliștea cea mai frumoasă în restaurant, serviciul prin baruri să fie foarte prompt, să nu ne simțim deloc înghesuiți pe plajă și să găsim șezlonguri exact unde doream. Recitiți punctul 3 din lista mea inițială: v-am spus, s-a potrivit totul la fix aici la Beachcomber Le Victoria.

Că veni vorba de alți turiști, majoritatea erau europeni, în principal nemți, francezi și britanici. Am depistat un singur cuplu de români, dar cred că au plecat în ziua când am sosit noi, că nu i-am mai văzut apoi. Mai erau indieni, de obicei vin câte 4-8, probabil toată familia. N-a fost nimic deranjant, nu era nimeni gălăgios, nu ne-a călcat nimeni pe bătături.

În ce privește insula, vorbim de o fostă colonie franceză și apoi britanică, independența fiindu-le acordată prin 1968. Absolut toți cei cu care am interacționat noi vorbeau engleza și franceza. Insula mi s-a părut sigură, drumurile sunt bune, sunt destule de văzut și pe ea, iar prețurile sunt cam ca-n România. Primesc acolo euro și dolari fără probleme, au aproape peste tot POS-uri și poți schimba în rupiile locale în foarte multe locuri, fără manevre la curs.

Și acum, cu liniuță totul despre Beachcomber Le Victoria, 4+stele, care face parte dintr-un lanț ce mai are alte hoteluri Beachcomber pe insulă. Restul sunt de 5 stele, dar nu-mi închipui ce pot oferi în plus; probabil și mai bine la fiecare capitol în parte.

PLAJA

Nisipul, ca peste tot în Mauritius, este foarte fin, zici că-i mălai, și destul de alb. Pe malul apei cresc de obicei niște copaci, dar Beachcomber Le Victoria plantase palmieri pe plajă și prin grădinile hotelului, așa că acolo stai sub palmieri (cocotieri, îndrăznesc să zic).

Pe plajă erau șezlonguri solide, cu saltea pe ele, și umbrele de paie, dacă nu-ți convine umbra palmierilor. Sunt vreo două baruri de unde poți cere cocktailuri, sucuri sau bere, iar în jurul lor ai și acoperire wireless.

Hotelul este chiar pe plajă, cei cu camere la parter puteau ieși direct în grădina hotelului, pe gazon, iar după alți 20 de metri intrau pe plajă. Mai sunt disponibile tot felul de jocuri și sporturi, inclusiv acvatice. Ne-am dat și noi într-o zi cu o hidrobicicletă, alții preferau caiac. Mai multe bărci cu motor sunt acolo pentru schi nautic sau “dat cu canapeaua”, deși acolo chiar nu m-am interesat dacă sunt oferite gratuit sau nu.

OCEANUL

Oceanul Indian are, în zona aceea, o culoare verzuie foarte plăcută, iar apa este foarte limpede, perfectă pentru snorkeling. Pe coasta de vest a insulei nu sunt deloc valuri, iar la reflux apa se retrage cu vreo doi metri.

Intrarea în apă este lină, adâncimea crescând treptat până la vreo 1,5 metri, apoi rămâne așa pe o distanță foarte mare. Sunt mici bolovani în unele zone la mal, dar îi poți ocoli lejer. Dacă mergeți în Mauritius, vă sfătuiesc să vă luați pantofi de plajă (40 de lei în Decathlon, nici nu-i simți în picioare) pentru că prin apă, pe fund, mai sunt pietricele și mai ales bucăți de coral, care sunt dure. Se poate și fără pantofi, dar e mult mai mișto să mergi pe acolo fără nici o grijă, nu ca pe ace.

La vreo 20 de metri de mal începe o zonă cu alge lipite de fund, plante marine, care sunt mici și suficient de rare încât să poți înota sau merge printre ele fără să te deranjeze deloc. La turul insulei am găsit și plaje cu câteva alge aduse la mal de apă, dar la Le Victoria nu era cazul.

Hotelul are și o piscină rotundă, adâncă tot de maxim 1,5 metri, despre care nu vă pot spune mai nimic, am stat întotdeauna la plajă. Chiar nu-i înțeleg pe cei care traversează jumătate de planetă până acolo pentru a sta la piscină, când plaja și oceanul sunt atât de plăcute.

MÂNCAREA

La Beachcomber Le Victoria se mănâncă foarte bine, este unul dintre punctele lor forte. Cina este masa principală și în fiecare seară are altă tematică: creolă, mediteraneană, oceanic, indiană etc.

Au o listă de vinuri cu vreo 40 de tipuri și poți cere și orice altceva de la bar, se ocupă chelnerii de asta. Mâncarea este cu autoservire, îți iei ce vrei de la vreo 5-6 bufete ce au aperitive, feluri calde, salate, sosuri, deserturi și fructe proaspete. Cred că erau minim 10 feluri de mâncare în fiecare seară, plus vreo 6 tipuri de salate deja preparate, plus legume, fructe (papaya era ca pepenele nostru) și deserturi.

Câteva exemple: curry de caracatiță, gratin de fructe de mare, vită în diverse forme, dintr-o carne surprinzător de moale, pui tandoori, minim două feluri de pește preparate în diverse moduri, miel în diverse forme, chicken satay, orez, piure, spanac gratinat, legume la abur, un bar de salate cu un bucătar ce ți-o prepara după dorință, câte două tipuri de pizza făcute în fața ta, paste făcute pe loc, inele de ceapă, calamari foarte mișto gătiți (cred că secretul stă în marinarea lor o perioadă mai lungă) șamd.

Micul dejun era unul european. Puteai alege din vreo 5 tipuri de ouă preparate pe loc, fasole, bacon, cârnăciori, salate, iaurturi, fructe, sosuri, iar ca desert puteai alege din vreo 3 tipuri de clătite și gaufre făcute pe loc, pe care le puteai combina cu tot felul de gemuri sau ciocolată. Am descoperit astfel cât de bună este dulceața de banane sau cea de ananas, dar puteai la fel de bine să faci o clătită cu nutella și nucă de cocos, ornată deasupra cu frișcă și ananas. Ceva subțire, de vară, low-cal.

Masa de prânz era o cină de amploare mai mică. Singurul lucru care lipsea cu adevărat era pâinea făcută pe loc. Găseai chifle, dar la cină se făceau pe loc naan, turte și alte tipuri de panificație, în funcție de specific.

Lista de vinuri a fost o surpriză plăcută. Mă așteptam la un “vinul casei” (care există în meniu), dar sunt disponibile vreo 40 de vinuri diferite din Africa de Sud, America de Sud, Australia și câteva europene, vreo jumătate fiind gratuite pentru all-inclusive, toate la sticlă. Preferatul nostru a devenit Bellingham Premier Cru, din Africa de Sud, un vin potrivit pentru vară.

Pentru cei cu all-inclusive sunt disponibile și alte snack-uri în diverse momente ale zilei, dar mai importante sunt două restaurante a la carte, Horizon și La Casa.

Horizon este axat pe pește și fructe de mare și jumătate din meniu este inclus în pachetul all-inclusive, dar preparate mai scumpe, precum homarul, sunt contra-cost. Restaurantul are servire completă și se află mult mai aproape de plajă.

La Casa este restaurantul italienesc al hotelului. Are același sistem, unele preparate sunt incluse, altele contra-cost, dar n-am fost impresionați de el. Probabil că este gândit mai degrabă pentru turiștii din Africa și India, în timp ce noi, europenii, știm mult mai bine mâncarea italienească și cea de aici n-a fost nimic memorabil.

BĂUTURA

Aveau băuturi internaționale, mai puțin romul, care era o marcă produsă local (au câteva romerii pe insulă, e unul din produsele cu care se mândresc). Puteți vedea în fotografie niște sticle, dar în principiu sunt mai multe mărci de whisky, vodcă, gin englezesc, Aperol, Martini șamd. A fost mult mai bine decât concediul de anul trecut din Kos, Grecia, unde am băut numai chestii dubioase, făcute local, de până la urmă preferam berea.

Berea era tot din Mauritius, Phoenix sau Blue Marlin, două mărci locale ce nu-s chiar “gama ieftină”.

Cocktailurile au fost foarte bune, fiind făcute cu tot felul de sucuri de fructe exotice. Am băut Margarita și Mai Tai bune, dar am preferat cocktailurile “casei”, care venea frumos decorate și erau gustoase.

Apa era mereu îmbuteliată (cereai apă, îți aducea o sticlă întreagă) și aveau și sucuri din portofoliul Coca-Cola.

CAMERA

Am avut o cameră pe colț, probabil mai mare decât altele, dar structura este asemănătoare la toate: un pat imens, dulapuri, o baie mare și un balcon cu masă și scaune. A noastră era mai mare la toate capitolele și mi-a plăcut cabina de duș. Nu-s fan al lor, dar aceasta era făcută din gresie și faianță, nu din plastic, mare cât pentru un threesome și cu un duș mare deasupra, de zici că stăteai în ploaie. De asemenea, dacă deschideam ușa de la baie puteam vedea plaja și oceanul direct din duș.

Camera avea aer condiționat, dar nu prea era nevoie de el în perioada aceea. L-am deschis destul de rar.

Minibarul avea apă plată și minerală și sucuri care era gratuite pe all-inclusive și reîmprospătate zilnic.

Noi am stat la etajul 1. Camerele de la parter sunt mai scumpe, dar practic ai curte cu gazon și poți ieși direct pe acolo spre plajă, că ușa de la balcon avea încuietoare cu cartelă. Am crezut că nu vor fi practice, mă temeam că stând la parter vei fi invadat de insecte sau șopârle, dar nu cred că era cazul. N-am văzut nici o insectă prin iarbă, șopârlele nu se apropie de oameni (au cam 5 cm), iar hotelul avea 3 pisici foarte prietenoase.

ALTE SERVICII

E un birou Hertz acolo, pentru închiriat mașină, apoi un birou pentru excursii organizate prin insulă. Am mai văzut și un Kids Club unde probabil puteai lăsa copiii o vreme. Poți schimba bani la recepție la un curs bunicel (33 de rupii pe dolar, în oraș primeai 35-36).

Mai sunt două magazine, unul are diverse suveniruri de luat acasă (vanilie, dulceață, obiecte decorative), altul haine, papuci, chestii de plajă. Prețurile sunt mari, dublu ca-n magazinele normale de pe insulă, fiind gândite pentru cei ce nu ies din hotel.

Prosoape de plajă îți dau ei. Au bar de zi, de seară, de plajă, centru spa (contra cost), sală de fitness și cardio, oameni care-ți cară bagajele la venire, birou guest relations unde poți cere/afla orice, sporturi pe plajă și în apă șamd.

CUM AM AJUNS LA HOTEL

Noi am cumpărat tot pachetul prin Eturia, iar transferul aeroport-hotel-aeroport era inclus. Ne-a așteptat agenția lor parteneră de acolo cu plăcuța cu numele noastre în mână, iar transferul s-a făcut cu un Hyundai ceva gen Elantra, iar la întoarcere cu un Ford Mondeo.

Dacă mergeți pe cont propriu, nu vă bazați pe vreun transport public, că nu-i cazul. Insula se străbate cam într-o oră (aeroportul este în sud-est, majoritatea hotelurilor în nord-vest), așa că fie cereți agenției de turism să vă aranjeze transferul sau căutați pe Google și rezervați dinainte ceva.

MERITĂ ALL-INCLUSIVE?

În opinia mea da, deși eu am fost mereu fan all-inclusive pentru că mi se pare mai simplu. Plătești de la început și apoi consumi cât vrei, fără griji.

Pachetele de cazare includ doar micul-dejun, iar opțional poți alege demipensiunea, care adaugă și cina. Cu un mic-dejun îndestulător și o cină puteți rezista fără prânz, dar apare problema băuturilor. La all-inclusive poți cere din vreo 20 de sticle de vin, orice cocktail, shot, suc, gustare șamd. Fără all-inclusive, toate acestea costă, un cocktail este cam 8 euro, o sticlă de vin 30 de euro.

Alegeți demi-pensiunea, cina cu siguranță merită. Dacă faceți un calcul din obiceiurile voastre de consum s-ar putea să descoperiți că upgrade-ul la all-inclusive devine rezonabil dacă, de exemplu, consumați vreo două cocktailuri pe zi la bar, două + o bere pe plajă și o sticlă de vin seara. Noi mai luam și câte o cafea, minibarul era gratuit, iar în ultima zi am putut lua cina (am plecat la ora 19:30 de acolo), care altfel ar fi fost și ea contra-cost. Plus că primiți, desigur, masa de prânz!

Mai erau incluse accesul la sala de fitness și, la fel de important, accesul wifi. Eu nu l-am folosit decât pentru 2-3 știri, un check-in la avion și două apeluri Skype, în rest preferând să mă deconectez complet, dar am citit 3 cărți pe plajă. Aș fi putut sta pe net, că și în Flipboard sunt destule de citit.

Sigur, poate că vă gândiți că puteți ieși din hotel și să mâncați zilnic la diverse localuri de pe insulă. În practică, hotelul este pe o stradă lungă de vreun kilometru împreună cu alte hoteluri, satul din apropiere este fix asta, un sat, străzile de pe acolo nu prea au trotuare și se pune problema deplasării, taxiurile nefiind tocmai ieftine. Eu prefer să mănânc în atmosfera frumoasă a hotelului, la marginea unei piscine superbe și cu o sticlă bună de vin, iar apoi să nu am de făcut un drum lung înapoi. E genul de concediu pentru relaxare, pentru umblat și experimentat merg în vreun city-break, iar în Mauritius am închiriat mașină și ne-am plimbat două zile pe insulă.