Am trecut peste abuzul în serviciu, putem reveni la marea luptă anti-corupție?

Afacerea cu abuzul în serviciu s-a terminat cu un răsuflu de ușurare colectiv, mai puțin din partea celor acuzați de așa ceva, desigur.

În final, cred că CCR a dat decizia corectă când a spus că abuz în serviciu se consideră doar atunci când se încalcă legea, având în vedere că vorbim de pedepse cu închisoare.

Mai exact, codul penal spunea următoarele:

fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică

Acel defectuos este problematic, deoarece în multe cazuri poate însemna că funcționarul este incompetent, nu corupt. Iar pedeaspsa pentru incompetență ar trebui să fie sancționarea, retrogradarea sau concedierea, nu închisoarea de la 2 la 7 ani. E ca și cum, în mediul privat, ar veni șeful urlând la tine “ți-am zis să faci treaba aia până astăzi și n-ai făcut-o, așa că am pierdut un contract mare, te duci la închisoare” în loc de un mai puțin brutal “ești concediat, idiotule!”.

Ah, dacă defectuos înseamnă cu încălcarea legii, atunci este abuz în serviciu, așa a zis CCR. Licitații trucate, contracte cu dedicație, luatul de șpagă… în fine, tot ce încalcă o lege, rămâne abuz în serviciu și, în marea luptă anti-corupție din România, asta contează. DNA merge mai departe, la fel și cazurile actuale.

CCR a decis că este la latitudinea judecătorilor să constate dacă anumite fapte de care sunt acuzați funcționarii au fost făcute cu încălcarea legii sau nu, cum de altfel este și normal. Legea, așa cum este ea scrisă, s-a dovedit încă o dată scrisă cu picioarele, cu exprimări vagi ce au nevoie de astfel de clarificări. Noroc că mai există CCR, că dacă era după parlamentari, dezincriminau totul și gata, era liber la furt.

Mai degrabă aș spune că astfel de dezbateri și mici emoții privind legile distrag atenția de la problema de ansamblu: combaterea corupției ar trebui să fie un obiect strategic prioritar al României și pentru asta DNA ar trebui sprijinit prin angajarea a noi sute de oameni care să rezolve mai repede miile de dosare în lucru și prin buget nelimitat. În schimb, Parlamentul face tot ce poate pentru a limita atribuțiile DNA, Dragnea vorbește despre pâine sau cătușe, Tăriceanu vede lovituri de stat, Ciorbea e păpușă cu sfori, Iohannis decorează pe cineva, iar guvernul actual mai are doar câteva luni de funcționare, după care va fi înlocuit cu unul PSD-ALDE-UDMR, ca să se reunească #generatiadeaur.

Update: un punct de vedere bun are și Dan Tapalaga.