Uneori primești și invitații neașteptate

Și nu mă refer (acum) la unele… NSFW.

Sunt unii bloggeri care nu vor să primească invitații generice (Salut, Vă invităm la…), ci atent personalizate întâi cu numele lor (Bună, – numele tău aici -, am văzut că ești mare fan și vrem să te invităm la…).

Personal nu mi-a păsat niciodată de acest lucru și nici de formula de adresare. Sunt orientat pe obiect, cum s-ar spune, contează ideea în sine și nu-mi pasă dacă întâi sunt “gâdilat” cu astfel de detalii. Mi se pare chiar aiurea ca cineva să stea și să personalizeze pe rând fiecare email.

Spre deosebire de alții, n-am avut nici pretenția ca omul de PR care mă invită la vreo conferință să-mi citească frecvent blogul. Nu am tangențe cu acea meserie (mulți bloggeri lucrează în social media/pr/comunicare/firme care fac acestea, eu sunt inginer electronist și am lucrat în diverse domenii legate de securitate), dar îmi închipui că respectivii au oricum foarte multe de făcut în acele agenții, nu stau ziua să citească toate blogurile din România.

De asemenea, nu mă deranjează nici când primesc invitații la diverse evenimente care nu mă interesează. N-am pretenția ca respectivii să fi căutat cu atenție pe blog dacă sunt fan sau nu al brandului X, dacă mă interesează sau nu subiectul (felicitări celor care o fac, totuși). Nu-mi ia mult să zic “nu, mersi”, iar dacă sunt prea insistenți, butonul de Spam e la un click distanță.

Că veni vorba, mă enervează și când primesc invitații clasice, prin curier. Scrie frumos pe o hârtie că sunt invitat în ziua Z la ora H la o lansare sau deschidere sau conferință de presă. Același mesaj vine oricum și pe email, cu RSPV pe email sau la telefon. FFS, nu mai puneți curieri pe drumuri, că ne pierdem cu toții timpul pentru a transporta și primi un plic, plus că poluăm orașul. Cu motoare diesel, cel mai probabil. Trăim în lumea digitală, pot circula la fel și mesajele, nu mă simt deloc mai impresionat pentru că primesc și un plic.

Acestea fiind spuse, totuși, zilele trecute am primit o invitație la evenimentul unui brand de țigări. Se promitea un univers rafinat în care voi putea petrece clipe elevate, voi fi absorbit de frumos și stil, mă voi redefini printr-o experiență care îmi provoacă imaginația. Sună de parcă ar fi urmat să fumăm ceva mai bun decât țigări. O fi fost în Amsterdam, cine știe.

Probabil v-ați prins unde e problema. Nu sunt fumător, n-am fost niciodată, ba chiar urăsc fumul de țigară și am militat mereu pentru interzicerea fumatului în public. Dacă ar fi după mine, l-aș interzice de tot. Țigările n-au creat nimic bun, doar îmbolnăvesc oameni. Fuck that industry!

Genul acesta de eveniment legat de un astfel de subiect sensibil ar necesita totuși o mică cercetare prealabilă, nu? Adică nu vrei să inviți nefumători, nu are rost, așa că un simplu search pe blog după “țigară” îți poate arăta rapid dacă am scris fraze de genul “plăcerea mea cea mai mare este să bag o țigară și o cafea pe o terasă în Herăstrău, alături de oamenii cool” sau, din contră, “vântul aducea fumul de la țigara unei bătrânici spre mine, așa că i-am stins-o în frunte și i-am rupt bastonul, pentru că urăsc fumul!”. Serios, nu trebuie să cauți părerea mea detaliată despre legea 34 sau cât este ea, ci te prinzi rapid.

Chestia asta te poate scuti de timp pierdut de pomană și de un curier pus pe drumuri, pentru că evident invitația a venit prin plic, pe hârtie din aia de zici că-i făcută din piele de unicorn.