O misiune spațială în 32 de minute

Nu am conștientizat niciodată cât de rapidă este o misiune spațială de lansare pe orbită a unui satelit: câteva minute și toată acțiunea este gata. Vorbim de ani de zile de planificare a investițiilor, construcția satelitului, teste, verificări, negocieri, iar toată misiunea durează 32 de minute.

Mai jos este clipul de la cea mai recentă misiune SpaceX, prin care a fost lansat un satelit geostaționar de comunicații. Lansarea a fost mai complicată decât altele, deoarece astfel de sateliți stau pe o orbită de 36.000 de km, de vreo o sută de ori mai departe decât Stația Spațială Internațională. Cu toate acestea, au trecut 32 de minute de la lansarea rachetei (dați la minutul 20 din clip, că întâi e ceva vorbărie) și până la poziționarea satelitului.

Și apoi, sunt alte mici amănunte pe care un scurt rezumat de știri nu le surprinde niciodată. O coloană uriașă de fum este generată de aprinderea motoarelor Merlin, dar racheta mare a se înălța atât de lent în văzduh încât ceva parcă nu se potrivește. Are 100 km/h abia după 10 secunde, de zici că-i Logan. Urcă încet de tot spre cer, dar asta până îți dai seama că vorbim de o rachetă de zeci de tone ce se ridică, totuși, vertical.

Și apoi începe distracția.

La 29 de secunde de la lansare, are 400 km/h.

După primul minut, viteza se apropie de 1.100 km/h.

Ajunge la Max-Q, adică momentul când structura este cel mai solicitată de forțele ce acționează asupra ei prin prisma accelerației, poziției și unghiului, după un minut și 25 de secunde. Are 2.000 km/h viteză de deplasare și este la 17 km altitudine.

Durează doar 10 secunde, de la T 2:08 la T 2:18, ca racheta să accelereze de la 5.000 km/h la 6.000 km/h. Nu mai e Logan.

La 8.300 km/h și 68 km altitudine, cele 9 motoare Merlin se opresc. Suntem la 3 minute de la lansarea, primul etaj al rachetei se desprinde (este cel pe care vi l-am mai arătat aterizând, apoi, pe sol sau pe o barjă din ocean) și se aprinde etajul 2, un motor mare ce va propulsa capsula satelitului câteva alte minute spre orbita sa.

Minutul 8:40. Etajul 1 revine pe Pământ (vorba vine, că-i pe apă) și aterizează vertical cu succes pe barja Of Course I Still Love You (numită astfel în cinstea seriei de cărți Culture a lui Iain Banks, vi le recomand). În timpul în care poate că nici un sandviș nu apuci să pregătești, racheta aceea a decolat, a ajuns la 68 km altitudine și 8.300 km/h, apoi a căzut înapoi pe Pământ la punct fix, decelerând și amerizând vertical pe o barjă din ocean. Space age, varianta rapidă.

Nu știu cum a fost la această amerizare, dar la ultima motoarele s-au aprins abia pe la 800 de metri altitudine și mai avea combustibil pentru alte 3 secunde de ardere, deci vă dați seama ce calcule precise și cât loc de eroare au acolo.

În același timp, etajul 2 are 25.000 km/h și este pe la 170 km altitudine.

Minutul 31. Pe la o viteză de 36.000 km/h, satelitul se desprinde de etajul 2 al rachetei, viteza și traiectoria ce i-a fost imprimată urmând să-l ducă pe orbita sa. That’s all folks.

Și când te gândești câte decenii, câtă cercetare, câte mii de oameni au fost necesari pentru a obține primele proiecte, primele rachete și lansări de succes, iar acum priviți cât de simplu pare totul. Bănuiesc că același lucru se poate spune și despre trecerea Atlanticului sau navigarea în jurul Africii ori despre primele zboruri.