Am jucat Doom 4 în multiplayer și am fost foarte dezamăgit

Doom 4 Beta, varianta multiplayer cu două hărți, a fost disponibil gratuit între 15-17 aprilie, așa că l-am instalat și eu și l-am jucat online alături de oameni din toată lumea. Nu mi-a plăcut. Am fost chiar dezamăgit de ce-am găsit în joc și nu cred că-l voi juca nici după lansarea din 13 mai.

Ca să fim înțeleși, nu-s vreun împătimit după Doom 2. L-am jucat la vremea lui, dar nu m-a prins foarte tare, că deja apăruse Quake, care urma să schimbe totul în lumea jocurilor de PC prin motorul 3D, grafică și multiplayer-ul său excelent. Nu-i oricum felul meu de a fi să regret că un joc nou nu-i identic cu cel vechi.

Noul Doom este, din păcate, plictisitor și lipsit de orice element spectaculos, cel puțin în multiplayer. Și poate că în single-player va fi complet alt joc, dar acolo chiar nu aștept ceva mai mult decât un clasic “mergi prin niveluri și împușcă-i pe toți”, iar de acest tip de joc cred că s-a săturat piața. Multiplayer-ul, care putea fi cel mai interesant aspect, este foarte banal.

Ce-l face banal? În primul rând hărțile sunt astfel, banale prin simplitatea și design-ul lor. În Open Beta au fost disponibile două hărți, una aducând mai a bază militară subterană, cealaltă a “lumea iadului”, însă ambele erau mici, un labirint clasic de culoare și camere organizate în general pe două niveluri.

Mecanica jocului nu este deloc strălucită. Armele sunt și ele banale și, din păcate, foarte dezechilibrate. Double shotgun-ul este foarte puternic de la distanță mică și medie, deși atunci când tragi cu el nu simți deloc asta. Singura armă de distanță bună este lansatorul de rachete, dar chiar și acesta are un splash damage mic și pur și simplu nu inspiră teamă. Vă dați seama cum sunt celelalte arme dacă asta am avut de zis despre cele mai bune două: câteva puști de diverse tipuri, unele par a trăge cu gloanțe, altele cu energie, toate cu un damage destul de mic. Speram să văd ceva mai complex decât “trage în celălalt” până moare.

Jocul îți permite să ai cu tine două arme (din cinci disponibile aici în total), iar după câteva partide deblochezi “custom loadout”, așa că poți lua cu tine probabil cea mai bună combinație, lansatorul de rachete și pușca. 90% din cei de pe server asta foloseau. Altfel, la primele lupte ești forțat să alegi una din cele trei clase Assault, Sniper sau Ambusher, singurele diferențe fiind armele cu care începi, fără nimic diferit la viață sau viteză. După cum spuneam, poți aproape imediat să-ți creezi propria selecție și gata, ai scăpat de problemă. Mai ai cu tine și un accesoriu, sunt vreo trei disponibile, singurul util este grenada, care face damage mare.

Personajul tău se mișcă pe sol de parcă n-ar avea pic de inerție, iar în aer îl poți controla ușor, inclusiv prin double jump. Exploziile te afectează puțin ca schimbare de traiectorie și nici damage-ul nu-i foarte mare. Armura e importantă, iar cum de la început ai deja cele două arme, prin niveluri nu aduni altceva în afară de muniție, viață și armură. Acesta a devenit oarecum sistemul clasic din jocurile actuale, dar în același timp răpește orice urmă de strategie. Doar mergi înainte, tragi în ce prinzi, mai iei muniție și armură când îți iese în cale, dar în general după ce-ai supraviețuit unei lupte sau două, e greu să supraviețuiești și alteia.

În multiplayer au fost disponibile două moduri de joc: team deathmatch, unde nu există friendly-fire (pentru coechipieri, tu ți-o poți lua dacă tragi prea aproape de tine cu lansatorul), și warpath, când trebuie să cucerești o mică suprafață ce se deplasează prin nivel. Al doilea pare inedit, te obligă să circuli încet, protejând suprafața respectivă de dușmanii ce vor să o captureze, dar în practică se transformă tot într-un team deatchmatch în care, după ce-i omori pe cei din zona respectivă, mai stai câteva secunde ca să-i schimbi apartenența în culoarea ta.

Pe total, luptele sunt destul de simple din cauza armelor dezechilibrate și banale și a spațiilor mici în care se desfășoară. Nu-i loc pentru vreo desfășurare impresionantă de forțe, iar lupta în echipă este complicată, în 2-3 persoane deja e prea aglomerat. Îmi tot aminteam cu plăcere de senzația de spațiu întins, de arhitectură cât de cât realistă și de câte tipuri de arme diferite, fiecare cu avantajele și dezavantajele ei, oferea Unreal Tournament acum 12 ani! Iar Doom 4, de la firma care-a inventat Quake și first person shooter-ul multiplayer modern, pare un produs la fel de vechi, doar că neinspirat, făcut doar pentru că trebuie făcut.

Grafica nu excelează. Nu m-a impresionat nimic pe acolo. Sunt câteva efecte de lavă, niște texturi cu sânge , dar mă așteptam la mai mult. Armele au o grafică slabă, iar personajul degeaba poate fi particularizat în diverse detalii (culori, praf pe armură, zgârieturi, tipuri de vopsea) pentru că-n timpul luptelor nu ai timp să le observi, ba mai rău, sub 25% viață jocul te colorează în roșu, ca să știe ceilalți că ești vulnerabil la un melee atac.

Jocul introduce un sistem de niveluri de experiență, iar pe măsură ce avansezi deblochezi alte tipuri de armuri, alte vopseluri (metalizată, mată – vorbesc serios, zici că-i Need for Speed) și câteva power-up-uri pentru personaj, chestii minore precum să-ți arate unde este cel care te-a omorât atunci când faci respawn sau să-ți spună cât timp mai este până apare vreo armă specială.

Există în open beta o singură armă specială, una care vine cu vreo 5 “gloanțe” și omoară pe oricine din prima. Haste este un alt power-up, te miști mai rapid, tragi mai rapid – asta merge bine de tot în tandem cu pușca dublă, care altfel se încarcă un pic cam lent. Cel mai tare power-up este, însă, demon rune, când te transformi pentru aproximativ un minut într-un demon mare, aproape invincibil (are 300 viață) și foarte puternic (trage cu niște rachete care te omoară din prima). E mișto treaba asta, dar demonul e prea puternic și, chiar și fără să vorbim între noi, doar fugeam de el atunci când era la echipa adversă.

Concluzionând, am fost foarte dezamăgit. Unreal Tournament, făcut prin 2004, oferă atât de multe lucruri mișto ca arme, idei, mecanică de joc și imaginație în niveluri încât mă mir că acum, în 2016, Doom 4 arată așa cum arată. Sigur, este un open beta cu două hărți. Sigur, poate că totul se va schimba până la lansarea oficială. Lansarea este, însă, pe 13 mai, iar dacă id Software a ales să iasă cu aceste două hărți și nimic spectaculos în joc, e vina lor.

Tare am impresia că vom vedea un flop. Sunt multe alte jocuri pe care să-ți dai banii anul acesta.