Tigaie și grătar de fontă la preț bun

Am primit de-a lungul timpului diverse întrebări despre ce tigaie de fontă folosesc pentru fripturi, de unde am luat-o și de ce. Ghidul meu de gătit vită generează multe afișări.

Prima tigaie am luat-o acum câțiva ani din Auchan, dar nici n-am mai văzut de atunci. N-aș fi făcut articolul dacă n-aș fi văzut-o din nou în Cora Sun Plaza, împreună cu mai multe produse marca OTI. Nu știu dacă sunt permanent în ofertă, dar sper că da. Marca OTI se vinde și prin eMAG (update: link direct la tigaie și grătar), unde găsiți și alte mărci, dar în opinia mea prea scumpe.

TIGAIE SAU GRĂTAR?

Am luat acum încă o tigaie (de dat cadou) și un grătar de fontă pentru noi, iată-le mai jos:

Nu mai știu exact prețurile, dar tigaia a costat cam 50 de lei, grătarul cam 75 de lei. În principiu vă recomand tigaia, este mai versatilă cu suprafața ei plată și poate fi băgată și la cuptor fără probleme, pe când lemnul mânerului de la grătar nu știu dacă poate sta la 250 de grade.

De ce-ați băga tigaia la cuptor? De exemplu Adi Hădean are mai multe rețete ce implică aragaz și apoi cuptor, precum aceasta sau aceasta. În general urmăriți-l pe Adi Hădean pentru rețete de friptură (facebook, blog gurmandapetit.ro, blog personal).

Grătarul este util pentru că lasă niște dungi frumoase pe carne, dacă asta vreți, plus că-i un pic mai mare ca suprafață, iar mânerul poate fi rabatat. Eu, acum că am și tigaie, dar și grătar, le folosesc pe amândouă după caz.

DE CE FONTĂ?

Fonta se încălzește mai bine decât aluminiul tigăilor ce sunt acoperite cu teflon sau ceramică, iar temperatura mai mare este recomandată pentru astfel de fripturi, că se formează mai ușor o crustă frumoasă sau poți face o friptură medium, gătind rapid zonele exterioare până să ajungă căldura și în centru.

Poate prin rețetele străinilor ați observat că se vorbește despre skillet. Exact asta este un skillet, o tigaie de fontă cu suprafața netedă, recomandată pentru fripturi.

Fonta se întreține foarte ușor, o spăl cu un burete de sârmă, atenție!, unul delicat, ce poate fi folosit și pe ceramică sau teflon, nu din cel care zgârie. Unul marca Fino costă 1,79 lei/bucată și rezistă multă vreme. După aceea dau cu detergent și burete normal, ca la orice vas. Tigăile de fontă au tendința de a forma o peliculă fină de rugină la suprafață, atunci când se usucă natural de apă. Pelicula aceasta se ia imediat cu buretele, nu vă îngrijorați, dar eu prefer să usuc forțat tigaia punând-o 1 minut pe foc după spălare, că astfel se evaporă imediat apa din ea.

Singurul dezavantaj este greutatea, o tigaie de fontă este foarte grea. Câteva mituri și sfaturi de întreținere găsiți aici, voi începe și eu să le ung cu un pic de ulei după spălare. A noastră este impecabilă după 3 ani de utilizare.

ALTE VASE

Tot din Cora ne-am cumpărat și un vas pentru cuptor, ca să facem roast-uri, adică fripturi ținute acolo mai multe ore, cu legume și sos, la foc mic. Pentru acest tip de vas ne dusesem la Cora, de fapt. Am luat până la urmă unul de aluminiu, nu fontă, de formă lunguiață (de obicei bucățile de carne sunt lungi, nu rotunde) și cu șmecheria că și capacul său este de fapt tot un vas mai mic, tot de aluminiu și cu mânere. În funcție de dimensiunea fripturii, pot folosi capacul pe post de vas. Ciolanul de porc l-am găsit în acest vas. A costat cam 130 de lei.

Și tot din Cora, în aceeași zi, am luat aceste două mici vase de pus la cuptor. În ele gătim porții individuale de paste la cuptor, de exemplu, poate un bulz, poate un shepard’s pie, poate un parmentier de rață, adică într-un astfel de vas se pun fâșii de pulpă de rață deja pregătită, peste ea piure și brânză și se bagă la gratinat/uniformizat. Au fost vreo 15 lei bucata, seamănă cu asta, doar că e un noname.

Vă mai arăt o dată friptura gătită în tigaia de fontă: