În curând va trebui să alegem: intimitate sau securitate?

Se apropie cu pași repezi acest moment ce poate fi privit ca unul de cotitură în evoluția unei societăți: vom accepta mai multă supraveghere, indiferent de forma ei, pentru a fi mai în siguranță?

Subiectul privacy versus security este dezbătut în întreaga lume și nu are o soluție ideală, fiind o balanță ce înclină într-o parte sau alta în funcție de situația de moment, de ceea ce vezi la știri, ba chiar și de cuvintele celui ce-ți explică lucrurile. Important este, zic eu, ca discuția să aibă loc, ca o dezbatere cuprinzătoare să abordeze toate aspectele și noi, ca societate, să decidem ce vrem după ce suntem bine informați de implicațiile deciziilor: vrem o lume monitorizată, dar mai sigură, sau sentimentul de libertate deplină ce aduce la pachet dezavantajul că aceeași libertate poate fi o pavăză pentru răufăcători?

Un prim punct de pornire este acesta cu cartelele prepay ce-ar trebui cumpărate numai după ce arăți buletinul. Premierul Dacian Cioloș a spus recent că atacatorii din Bruxelles au folosit cartele prepay românești – cumpărate fără nici o metodă de identificare, activate în roaming, foarte dificil de urmărit de serviciile secrete belgiene sau franceze. Chiar dacă omul este sub supraveghere, telefonul său este dificil de interceptat atunci când folosește 5 cartele al căror număr nu-l știi.

Tot ce se cere este obligativitatea arătării unui buletin atunci când se cumpără o cartelă preplătită. Nu văd care ar fi dezavantajul, chiar îmi este imposibil să găsesc vreunul, în schimb avantajele sunt multe și importante.

Cea mai bună analogie se poate face cu înmatricularea autovehiculelor. Cum ar fi să nu figureze nicăieri cine este proprietarul unui autovehicul? Dacă un pieton este lovit de o mașină și șoferul fuge de la locul faptei, cum l-ai mai prinde? Pentru că, în prezent, niște martori sau camere de supraveghere îi filmează numărul de înmatriculare, se află astfel proprietarul și-i sună poliția la ușă. Iar dacă n-a condus proprietarul, foarte bine, să spună cui a dat mașina pentru a se continua ancheta!

Cu ce ți-ar fi încălcată intimitatea dacă s-ar nota undeva și numele și seria de buletin a celui care a cumpărat o cartelă preplătită? Nu știu!

Hai să-i întrebăm pe cei ce se opun acestei legi.

Nici ei nu știu. N-am auzit nici un argument logic. “Ne interceptează”. Este o paranoia generalizată că cineva te interceptează. O spun de la puști care în cel mai rău caz ar putea fi interceptați de părinți că fumează pe ascuns și până la oameni în toată firea a căror viață se învârte în jurul ratelor la bancă și a salariului de mâine, dar ei se preocupă de interceptări. Cine și de ce ai impresia că face asta?

Aceiași oameni care sunt împotriva unei evidențe a cartelelor preplătite n-au însă nici o problemă să-și dea numele, CNP-ul și adresa de acasă pe orice magazin online de la care cumpără ceva. Sună curierul la ușă? Îi dai seria de buletin cu plăcere. Cumperi “offline”? Și dacă ți se face o factură în magazin ți se cer astfel de date. Se face un concurs în hipermarket și premiul este un televizor? Îți dai toate datele pe talonul de concurs, apoi suni părinții ca să completezi niște taloane și cu datele lor, să fie mai multe șanse!

Dar dacă-ți spui numele și CNP-ul când cumperi o cartelă preplătită e de rău, te va intercepta SRI-ul. Nu contează că asta trebuie făcut cu mandat și că un scandal recent a arătat cât de dificil de luat este o astfel de decizie sau că abia sunt suficienți oameni pentru a intercepta marii corupți ai țării. SRI-ul te va intercepta pe tine și asta e o certitudine!

Să o scriu mare și lat: dacă va trebui să prezinți buletinul atunci când cumperi o cartelă preplătită, nu înseamnă automat că vei fi și ascultat sau supravegheat, nici pe departe! Nu are nici o legătură una cu alta!

Știți care este teoria mea? Că toată teama asta de “înregistrarea cartelelor” a fost stârnită de niște oameni care vor să se ascundă. Genul acesta de lege ar trebui votată de Parlament, dar parlamentarii sunt, “per capita”, cea mai coruptă categorie socială din România, așa că au tot interesul să nu aprobe o astfel de inițiativă. Mai lansezi pe undeva un zvon despre interceptări, o sperii pe Cristiana Anghel că-i va intercepta SRI-ul balivernele și-i dai o bombonică pentru a vocifera iarăși în plen, comanzi trei editoriale pe câteva ziare și gata, amâni din nou și din nou discuția.

Tehnologia comunicațiilor a trecut de mult de etapa clasică a telefoniei fixe, când lucrurile erau simple. Acum poți vorbi de oriunde, poți folosi criptare pe telefon, poți coordona atentate, grupări criminale, trafic de toate felurile și ce mai vrei tu doar cu un telefon mobil. Iar când acesta devine o unealtă la fel de periculoasă precum o armă neînregistrată sau o mașină cu numere false, de ce permitem asta?

Un exemplu rapid: primarul Apostu de la Cluj avea 17 telefoane mobile la care schimba des cartelele telefonice. Bănuiesc că nu cu abonamente le schimba, nu? Între timp, Apostu a fost condamnat la 4 ani de închisoare cu executare pentru corupție. La un moment dat declarase “Pai pentru 50 mii nu ma dau jos din pat, frate.” Pe aceștia îi apără în primul rând actuala situație.

Un alt exemplu simplu este Germania, unde niște date găsite de mine zic că este necesar un act de identitate la achiziționarea unei cartele preplătite. Asta mă surprinde, Germania este țara europeană ce pune cel mai mare accent pe protejarea intimității, acolo nici măcar nu ai voie să pui pe net clipuri video filmate cu o cameră din bordul mașinii, indiferent ce surprind ele. Totul are diverse motive istorice, întâi pentru că mulți nemți erau cam naziști, iar după război n-au vrut să le fie răscolite opiniile anterioare, apoi teama de poliția secretă și spionajul rușilor. Dar dacă și Germania cere buletin…

Cum e la noi?

Generalul SRI Dumitru Dumbrava a sustinut, miercuri, la Comisia de IT din Camera Deputatilor, ca partenerii din UE critica Romania pentru faptul ca devine exportator de vulnerabilitate in Uniune din cauza faptului ca permite achizitionarea de mijloace de comunicare nenominale, scrie Mediafax.

“Suntem criticati de parteneri ca Romania devine un exportator de vulnerabilitati in UE, adica s-a dus vestea printre baietii rai ca in Romania pot fi achizitionate mijloace de comunicare la liber, fara a-ti declara identitatea, si baietii rai le iau si le utilizeaza in scopuri malefice, antisociale, in UE. Parteneri din UE ma intreaba cine e in spatele cartelei suspecte si nu pot da raspuns util”, a spus Dumbrava.

El a aratat ca sustine fara echivoc necesitatea adoptarii unui proiect de act normativ prin care achizitionarea de cartelele prepay trebuie facuta numai in baza unui act de identitate. “E o chestiune stringenta de securitate nationala, cu atat mai mult in actualitate tinand cont de ultimele evolutii vizavi de frontiera externa a UE”, a spus Dumbrava.

El a aratat ca problema cartelelor preplatite a aparut prima data in Romania in 2008, odata cu pregatirile pentru summitul NATO. “Au trecut atata timp, trei proiecte de acte normative, doua hotarari CSAT, o hotarare de Guvern, multe acte normative, si suntem exact in acest punct, cand 67% din piata utilizatorilor de telefonie mobila din Romania e ocupata de aceste cartele care sunt anonime, anonimizate, folosite de fiecare cum vrea in scopuri benefice, dar si malefice”, a spus Dumbrava, care s-a intrebat, retoric, daca nu exista vointa politica adoptarii unei astfel de reglementari. (sursa: Hotnews, iunie 2014)

DIFICULTATEA PRINCIPALĂ

Un singur hop trebuie trecut, anume cum vor fi preluate aceste informații de la cumpărători. Cartelele preplătite se pot cumpăra din multe locuri, dar dacă toți vânzătorii încep să ceară buletinul, aceștia trebuie să se înregistreze ca procesatori de date cu caracter personal, ceea ce înseamnă niște acte în plus.

Apoi, cum anume dă un vânzător de la un chioșc de cartier datele tale către operatorii telecom? Le spune prin telefon, le transmite o dată pe lună citindu-le din caietul în care le notează, le introduce într-o interfață anume? Doamna care vinde aici la un chioșc din cartierul meu are probleme cu cântarul electronic, până la Internet și baze de date e cale lungă.

O soluție ar fi vânzarea cartelelor preplătite doar prin anumite magazine mai mari din rețeaua de dealeri a operatorilor (NU, nu poșta română). Atenția, vânzarea de cartele, nu reîncărcarea lor, aia se poate face în continuare oriunde. În funcție de cât câștigă micii buticari vânzând cartele telecom, probabil nu foarte mult, ar putea fi cea mai simplă soluție.

Și discuția se poate extinde. Vrem mai multe camere video în oraș? Se tot spune “sistemul Big Brother” într-un sens peiorativ și cei ce sunt împotriva supravegherii video spun răspicat “de ce să vadă cineva pe unde umblu eu, cum trec strada și cu cine?”, de parcă ei ar fi centrul universului și cineva din centrul de monitorizare îi urmărește cu pasiune.

Trăgând linie, însă, cred că pe total supravegherea video a făcut mai mult bine decât rău. Uită-te chiar la cazul Bruxelles, camerele video au arătat că a mai fost încă un terorist ce-a fugit din aeroport, așa că acum este căutat de poliție. Grădinița din București: fără o cameră video ar mai fi văzut-o cineva pe directoare cum bătea și arunca copiii pe scări? Trafictube: ar mai fi fost un șofer cercetat penal pentru o șicanare în trafic dacă n-ar fi fost camere video?

Discuția poate continua. Acum 10 ani m-am jucat cu un soft israelian de video-analytics: detecta pachete suspecte și bagaje nesupravegheate, trăgeai o linie virtuală pe imagine și te alerta dacă o depășea cineva (de exemplu dacă cineva intra în curte), aveai tot felul de funcții de monitorizare șamd. Englezii au de ani buni camere video prin oraș, câte una pentru fiecare bandă de circulație, și dau o grămadă de amenzi pe baza lor. Ai văzut însă vreun abuz făcut prin ele, ai auzit de cineva filmat pe ascuns?

Cum spuneam, este o balanță delicată între intimitate și securitate, două nevoi umane de bază. Părerea mea este că nu trebuie să fie un subiect tabu, ci o discuție permanentă, adaptată la realitățile cotidiene, și însoțită de măsuri adoptate sau eliminate în ritm rapid, că dacă dezbaterile durează câte 3-4 ani, degeaba le mai purtăm.

Sunt curios să aud opinia ta bine argumentată, desigur.

sursă foto: symbolic scales of stone de pe Shutterstock.