De ce susțin introducerea cursurilor de dezbatere în școli

Printre multele cursuri pe care eu le-aș introduce într-o programă școlară modernă (mai mult sport!) ar fi și unul de dezbatere publică. De dialog, ca să zic așa.

Poate ai văzut prin filme un astfel de sistem: se pun doi oameni față în față, se alege un subiect ușor controversat sau care nu are o soluție clară (de exemplu de la “ce-a fost mai întâi, oul sau găina?” până la “Apple versus FBI” sau “noul val de imigrație”) și se dezbate. Cele două părți își motivează opiniile, încearcă să se convingă reciproc de cum este mai bine și se contrazic prin argumente bine exprimate și logice.

Ce învață de acolo? Păi fix asta, să dialogheze într-un mod civilizat, să accepte că unii pot avea opinii diferite decât alții și să le susțină.

Este foarte ușor de văzut ce se întâmplă în lipsa unui astfel de exercițiu. Citește un blog cu trafic mare și uită-te prin comentarii, vei identifica rapid și următoarele două tipuri:

A) “eu am altă părere decât tine, deci tu ești un prost care nu se pricepe”. Cel mai amuzant este când se zice așa despre vreun subiect ce nu conține un adevăr absolut, așa că nu există musai păreri bune și rele, ci doar diferite. Pentru mulți, însă, este mai ușor să înjure și sa te anuleze direct în mintea lor.

B) “eu am altă părere decât tine, deci tu ai fost plătit pentru a scrie tâmpenia asta”. Îți dai seama că trebuie să fii o persoană cu adevărat specială ca să crezi cu atâta tărie că deții adevărul absolut încât oricine este de altă părere sigur a fost plătit pentru a și-o exprima, că altfel nimeni n-ar gândi diferit față de tine.

O altă consecință a lipsei de exercițiu în această privință se poate vedea chiar în mult mai multe cazuri în relația oamenilor cu diverse organizații. Au apărut doi euro în plus pe factură, a întârziat coletul cu o zi, s-a luat curentul o oră, costă mai mult camera foto la magazinul X decât la Y? Păi dă-i cu bâta în ei, sunt niște mincinoși, niște țepari, mamele le sunt curve, vor da faliment în două luni!

Când îi întrebi pe aceiași oameni dacă au încercat și să rezolve cu frumosul problema, surpriză, n-au încercat! Au dat direct cu bățul, s-au simțit direct furați cu premeditare.

Din experiență proprie (și eu am avut zeci de probleme diverse cu tot felul de companii), multe lucruri se pot rezolva cu o vorbă bună, politicoasă, cu răbdare. De multe ori angajații sunt obișnuiți ca toți să vină la ei puși pe scandal, așa că sunt direct defensivi și arțăgoși, însă mulți se deschid atunci când văd că au cu cine purta un dialog civilizat.

Dacă tu vezi că nu ai cu cine purta un dialog civilizat (de la fel de multe ori angajații sunt prost plătiți și depășiți de situații speciale), cere să vorbești cu un șef, care de obicei știe mult mai bine ce importantă este satisfacția clienților și deci mai interesat de rezolvarea amiabilă a problemei.

Oricum ar fi, astfel de cursuri ar învăța lumea să dialogheze, să fie mai calmă, să caute argumente logice, să explice mai bine ce crede și să fie orientată pe rezolvarea unei probleme, nu întâi pe evitarea responsabilității și respectiv descoperirea vinovaților. Opinii opuse sau controversate nu sunt sfârșitul lumii, ci doar un subiect bun de discuție.

Știu, nu ma pricep, să rămân la burgeri (și acolo sunt mulți care zic ca nu mă pricep pentru ca lor le-a plăcut mai mult în partea cealaltă, deși e clar de la început că vorbim de chestiuni pur subiective) și am fost plătit să scriu acest articol de un consorțiu format ad-hoc din companii de curierat, magazine online, fast-food-uri și producători de mașini noi (care, după cum se știe, nu sunt rentabile pentru că poți lua second-hand un Passat cu dotări bune).

sursa foto: quarrel or political debate de pe shutterstock.