Premiile nwradu pentru MWC 2016, cum arată sala de presă și alte gânduri de la târg

În cifre, pentru mine MWC-ul a însemnat 63.460 de pași făcuți în 4 zile, în total 55,85 kilometri parcurși pe jos. Două treimi au fost strict pe la standuri, restul în tranzit prin oraș. Culmea, asta înseamnă doar 3.632 Calorii pierdute în 5 zile, ceea ce mi se pare infim față de distanța parcursă, dar așa este viața – mănânci un burger și mergi 10 km pentru a consuma acele calori, dacă nu mai mult.

Înainte de a da “premiile nwradu pentru ce-a fost mișto la MWC”, iată un scurt clip video cu sala de presă, ca să vedeți cum arată și aceasta:

Mi-ar fi plăcut să vă arăt cele 8 hale în toată măreția lor, dar îmi este imposibil. Ar trebui niște obiective wide și posibilitatea de a le fotografia de la înălțime. Impresionantă este și mulțimea care se strânge acolo, anul acesta au fost 101.000 de vizitatori și cine știe câte alte zeci de mii de oameni ce-i așteptau la standuri sau asigurau bunul mers al lucrurilor.

Închipuiți-vă echivalentul a trei stadioane de fotbal ducându-se în aceeași direcție dimineața și spre oraș seara și acum închipuiți-vă că orașul Barcelona face față cu brio organizării unui astfel de târg, din toate punctele de vedere: cazare, transport local, semnalizare, poliție, redirecționarea traficului. Ca să vă faceți o idee, în aeroport erau peste 50 de ghișee de la care puteai ridica legitimația (și încă atâtea în Terminalul 2), iar la intrare la MWC era câte un om la fiecare poartă de acces din zecile existente, ca să se asigure că nu apar probleme.

Anul acesta accesul cu legitimația digitală din telefon, prin NFC, a funcționat mai bine. În alți ani îmi cereau oricum și pașaportul, ca să dovedesc că-s eu, nu doar că mi-a dat cineva cu acces telefonul lui, dar acum n-a mai fost nevoie, ne-au crezut pe cuvânt. Chiar și fără să știu asta, am observat că în acest an cam o treime dintre vizitatori intrau prin NFC (ceilalți arată legitimația de la gât pentru a le fi scanată și pașaportul/buletinul pentru a dovedi că sunt ei), o creștere mare față de alți ani când acele porți speciale stăteau mai mult goale.

Cel mai bun telefon: LG G5. Pe mine m-a entuziasmat în primul rând obiectivul wide de pe cameră, că fac multe fotografii cu telefonul și mi-ar fi util, iar bateria detașabilă și accesoriile sunt un bonus plăcut. Un comunicat primit ieri spunea că LG G5 a primit în total 33 de premii de la diverse publicații sau site-uri importante din lume, printre care amintesc Android Authority, BGR, Slashgear, Techradar, Tom’s Hardware, Trusted Reviews, Ubergizmodo.

Cel mai bun phablet: Samsung Galaxy S7 Edge. Cu un ecran crescut la 5,5 inchi, acest dispozitiv urcă pentru mine în zona phablet și, de fapt, rămâne de văzut cum va afecta vânzările gamei Note. Am văzut mai multe phablet-uri noi la MWC, dar Samsung l-a avut nu doar pe cel mai performant, dar și pe cel cu un aspect foarte plăcut și cu acele funcții “edge” suplimentare pe marginea ecranului. Camera foto se presupune că este, de asemenea, de top.

Cea mai bună tabletă: neacordat. Nu cred că am văzut vreo tabletă nouă cu Android, iar în total cred că Lenovo Yoga Tab 3 Pro era cam singura tabletă Android remarcabilă. Dacă vreți, considerați-o pe ea câștigătoare, dar întreaga situație arată că de fapt piața tabletelor s-a dus pe apa sâmbetei (în România scădea cu 5% în fiecare lună în ultimele 12 luni) și discutăm altă dată de ce.

Cel mai bun 2 în 1: Huawei MateBook. Nici aici n-au fost mulți candidați pentru premiu, dar mi-a plăcut mai mult tableta Huawei decât Surface Book-ul de la Microsoft, deși nu mă așteptam la asta.

Cel mai bun gadget: camerele 360 de grade. Vă zic cu altă ocazie de ce mi se par mișto chiar și fără ochelari VR, că-i discuție lungă, dar momentan spun că n-as putea alege între LG Cam 360 și Samsung Gear 360. Ambele fac același lucru, rămâne de văzut în teste care o face mai bine. Îmi place mai mult forma camerei de la LG, e mai ușor de ținut în mână, dar s-ar putea ca asta să nu conteze așa mult și Samsung să fie mai bună la capitole mai importante.

Cel mai bun smartwatch: Huawei Watch. Arată excelent, include și o variantă ceva mai potrivită femeilor, cu o carcasă ce aduce a ceas feminin, se comportă excelent, desigur în condiții de smart watch cu ecran color și “full power ahead”, adică baterie de o zi.

Cel mai bun accesoriu: bateriile cu încărcare rapidă de la Samsung. Alți producători nu ofereau ceva asemănător și, oricum, nu aveau gama uriașă de accesorii Samsung.

Cea mai interesantă tehnologie în lucru: low power for Internet of Things. Au fost trei direcții mari identificate de mine în tehnologie: 5G pentru rețelele viitorului, dispozitive inteligente conectate LTE prin tehnologii low-power, astfel încât bateria să țină săptămâni, luni, chiar și ani de zile, și concepte noi pentru rețelele wireless în contextul în care vom avea tot mai multe dispozitive conectate la wifi. Vi le zic pe toate în viitor, am văzut acolo ce propun diverse companii, dar vreau să mai studiez un pic problema înainte de a scrie articole care să le îmbine frumos pe toate. Până atunci, însă, aș spune că tehnologiile de comunicații LTE cu un consum cât mai mic de energie ar aduce cele mai multe beneficii.

Cea mai bună companie de tehnologie: Intel. Aici n-a fost greu, și anul trecut lupta s-a dat între Intel și Qualcomm, companii ce au standuri imense, cu multe puncte de expunere în care se prezintă diverse tehnologii sau proiecte le care lucrează în acest moment. Anul acesta pentru mine a câștigat Intel, care avea demonstrații 5G, tehnologii mai bune de localizare, procesoare pentru ceasuri și alte dispozitive IoT, agricultură inteligentă, rețele cu unde milimetrice și multe altele. Nici Qualcomm nu stătea rău, prezentau și ei aproape la fel de multe, doar că ceva mai puține te făceau să zici “wow ce mi-ar plăcea să fie asta deja implementată“.

Cel mai mișto stand: Microsoft, care avea unul construit ca o casă, cu lumină caldă (becuri din acelea vintage), mici decorațiuni pe acolo șamd. În marea lor majoritate, restul standurilor au mers pe lumină rece și puternică și mese albe de uneori te simțeai ca-n spital. Microsoft avea un alt avantaj: toți cei cu care am vorbit pe acolo păreau americani, adică te înțelegeai bine cu ei în engleză, și-și cunoșteau bine produsele, în timp ce la multe alte standuri găseai hostese spaniole sau asiatici cu care discutai mai greu, că nu sunt așa fluenți în engleză.

Pe total, a fost un MWC unde LG și Samsung au fost în prim plan, după cum văd și prin toată presa străină, iar toți ceilalți cu o treaptă mai jos. Pentru al doilea an la rând, aș spune că și acest MWC a stat sub semnul VR-ului, al realității virtuale, dezvăluită în sfârșit ca un sistem complet cu camere 360, YouTube și Facebook 360, ochelari VR și conținut de care să te bucuri. Nu știu dacă va prinde pe piață, dar măcar a fost observabilă trecerea de la tablete (2013) și ceasuri (2014) spre VR.