Am răbdare să ascult despre o carte pe zi? S-a dovedit că am!

M-am uitat la prima săptămână a emisiunii online “Cartea de la ora 5” (și mă voi uita și în continuare, găsesc oricând 4 minute pe zi pentru ea) și mi se pare că evoluția ei merită o discuție mai mare decât un simplu “acum este online”.

Dacă nu știați deja, emisiunea “Omul care aduce cartea” a lui Dan C. Mihăilescu s-a mutat online după ce ProTV, unde era difuzată de vreo 16 ani, a decis să o sisteze. Emisiunea poate fi acum văzută pe carteadelaora5.ro sau direct pe YouTube sau Facebook și are același format simplu: o carte este prezentată și comentată de Dan C. Mihăilescu în 4 minute. Este realizată cu sprijinul eMAG, Iulian Stanciu fiind cel care a “investit” în acest proiect cultural, deși, în afară de un mic logo pe site, n-are vreo altă legătură cu magazinul.

Un prim lucru de observat este că mediul online devine un canal de reafirmare (sau măcar de refugiu) pentru tot mai mulți oameni din mass-media tradițională din România. Gândiți-vă la alte nume care au câștigat o audiență foarte mare pe Internet, de exemplu Lucian Mândruță sau Cătălin Tolontan, care încep să fie mai degrabă identificați de public prin ce scriu pe net , nu prin ce zic la radio sau la gazetă. Dan C. Mihăilescu este încă un exemplu, deși, după socoteală mea firavă, primul pe “cultură”.

Funcționează treaba asta? Sigur! Dovada sunt eu. Nu m-am uitat niciodată la emisiune la televizor, nici nu știam că există. M-am uitat însă online la “noua” variantă.

M-am uitat online pentru că acolo sunt și eu, online. O pot rula la ce oră vreau eu, o pot lăsa pe fundal, ascultând 4 minute discursul lui Dan C. Mihăilescu, în timp ce în prim plan învârt un Excel, o pot vedea pe YouTube sau pe Facebook, o vedea și de mai multe ori, dacă așa vreau eu (la un episod m-am uitat de două ori, detalii mai jos). În practică, la trei episoade m-am uitat în pat, de pe tabletă, o dată în… altă încăpere a casei, ca să zic așa, în ceea ce probabil este cea mai dubioasă ipostază de a urmări o emisiune culturală, și apoi de la PC, din browser.

Acesta este sistemul modern de a “consuma” show-uri, filme și seriale, adică atunci când vreau eu și de pe ce dispozitiv vreau eu. N-am zis-o din mintea mea, ci am auzit-o de la experți mult mai mari acum câțiva ani la un congres al cabliștilor, dar pot confirma că este adevărat. Este dovada că nu doar emisiunea în sine contează, ci și canalul ei de distribuție.

Online-ul oferă și interactivitate. Același lucru este valabil și aici, poți de exemplu să votezi cartea săptămânii și aceasta va fi discutată într-o emisiune ulterioară (vedeți aici opțiunile și votați ceva), există un cerc online de lectură șamd. Hashtag n-are, dar e ok și fără.

Este acesta viitorul unor emisiuni de nișă sau al unor jurnaliști, în condițiile în care mass-media tradițională pare a fi tot mai concentrată pe știri ieftine și emisiuni cu vedete de can-can? S-ar putea să fie, având în vedere că Internetul îți permite să te adresez exact nișei pe care o dorești sau, invers, permite celor interesați de tine să te găsească la orice oră și în orice mod. Chiar sunt curios cum vor sta lucrurile peste 10-20 de ani. Să nu uităm că acum 20 de ani muzica se asculta pe casete audio, iar Internetul era mai degrabă un concept.

Emisiunea în sine este chiar ok. Fiecare episod durează 4 minute și, combinat cu posibilitatea de a le vedea oricând ai chef, întotdeauna se găsește timp pentru a le urmări.

Probabil au vrut să înceapă în forță și primul episod a fost despre “Solenoid”, cel mai recent roman al lui Mircea Cărtărescu, cu tot un fel de “video-înainte” chiar de la autor, prin care urează succes emisiunii. Episodul este un pic înșelător, Dan C. Mihăilescu folosește exprimări cum n-am mai auzit din liceu (am avut diriginte de română) precum “camuflarea magicului în profan” sau “poți să-l iei suprarealist, de pildă erosul, se face dragoste numai levitând”, dar restul episoadelor nu sunt așa.

Ce să zic, în ciuda faptului că sunt un pic intrigat de o carte numită “Bobină” (solenoid este un alt termen pentru așa ceva), primul episod al emisiunii nu m-a convins să o citesc, sau măcar nu acum, dar mă consider câștigat pentru că mi-am făcut o idee despre ce se întâmplă în ea (mai ales când se face dragoste, nu?).

Acesta mi se pare marele merit al emisiunii: chiar dacă nu cauți cărți pentru tine, poți afla despre unele potrivite drept cadou pentru cei din jur. De exemplu episodul doi vorbește despre “Călători străini despre Ţările Române în secolul al XIX-lea, vol. IX“, o carte ce adună mărturiile diverșilor străini ce ne-au călcat granițele între 1867 și 1879 (în acest volum), așa cum au rămas ele din scrisori sau jurnale personale. Cartea pare foarte interesantă pentru pasionații de istorie sau pentru România veche și societatea din acele vremuri, iar dacă ascultați pasajele citate de Mihăilescu veți vedea că sunt de actualitate și acum. Mi-a plăcut această carte, mi-a plăcut episodul încât l-am privit de două ori (trei, acum) și iată-l mai jos:

Al treilea episod a fost neașteptat, despre “O istorie secretă a Țării Vampirilor“, de Adina Popescu. Aș vrea să spun că mi-a plăcut ce-am auzit despre carte, dar nu m-a convins. Al patrulea, însă, vorbește despre “Cronica vieții mele” a lui Bob Dylan și sunt sigur că este foarte interesantă atât pentru a afla evoluția lui Dylan, cât și informații despre societatea acelor ani. Probabil ați tot auzit cum cântece precum “Blowin’ in the wind” sau “Like a rolling stone” sunt printre cele mai importante din istoria muzicii, dar ca să înțelegeți de ce trebuie să înțelegeți și problemele sociale ale acelor timpuri și sunt sigur că această carte ajută.

Două idei mișto de cadouri sau de cărți de citit chiar de voi. Iată pe a treia: în episodul de vineri, Dan C. Mihăilescu vorbește despre “Micul infinit” de Dominique Loreau, o carte de dăruit celor ce vor un stil de viață minimalist sau chiar un “downshift”, cum se zice. Din ce spune realizatorul emisiunii, este despre cum să renunți la cât mai multe lucruri din viață, cum să ții o garderobă cât mai mică, despre cum n-ai nevoie de mai mult de trei oale în bucătărie, orice ai prepara șamd. Urmăriți recenzia ei pentru toate detaliile.

În final, cam asta contează. Poate că nu vei găsi cărți pe care să le citești tu (eu, de exemplu, trec printr-o etapă SF-fantasy de câțiva ani), dar măcar afli ceva nou și știi mai multe la final de episod decât la începutul său.

În ce privește realizarea emisiunii, mă așteptam să fie un fel de videoblog, dar se vede experiența eMAG pe video (seria lor de clipuri “Cum să alegi…” este excelent făcută din toate punctele de vedere). Este filmată probabil la Mihăilescu acasă, dar cu două softbox-uri mari pentru iluminare, cu o cameră foto montată pe o macara, că se vede cum se mișcă ușor în timpul emisiunii și un sunet de calitate. Urmărind-o, n-ai ști că are vreo legătură cu eMAG, în schimb am văzut că în site-ul eMAG, pentru cărțile prezentate, au fost integrate episoadele, cum de altfel era și normal.