Noile impozite pentru PFA-uri anunță un 2016 mai sărac

De la 1 ianuarie 2016 au crescut taxele datorate de un PFA statului, așa că dacă lucrați sub formă de Persoană Fizică Autorizată veți rămâne cu mai puțini bani în mână.

Termeni ce apar în legi, explicați pe înțelesul tuturor:

• venit brut – banii cu care vinzi un produs sau un serviciu. Mă refer la suma fără TVA, în caz că ești plătitor de TVA.
• cheltuieli deductibile – cât te-a costat să faci acel produs sau serviciu. Un șofer de taxi are cheltuieli cu mașina, un producător tradițional de cozonaci cu făină, nucă, ambalare șamd, un afiliat cu banii investiți în reclame AdWords, materia primă cu care ai realizat mobilă la comandă, laptopul și telefonul cu care programezi chestii șamd.
• venitul net – diferența dintre venitul brut și cheltuielile deductibile, numit colocvial și profit. Abia din venitul net încep să se calculeze taxele cerute de stat.

Uneori venitul net obținut nu-i același lucru cu profitul, pentru că anumite taxe cerute de stat sunt considerate tot cheltuieli, se scad apoi din venitul net obținut și se rezultă venitul net impozabil, din care se ia impozitul pe profit, dar chestia asta complicată nu are legătură cu articolul de mai jos.

Modificările cele mai importante privind PFA-urile în noul Cod Fiscal 2016 sunt:

• se plătește CAS (adică “la pensii”) pentru veniturile nete înregistrate de orice PFA. Până acum, dacă acea persoană era și salariată pe undeva, nu plătea contribuția la pensie și pentru veniturile nete din PFA, ci doar pe salariu.
• CAS-ul se calculează ca 10,5% din venitul net, dar în acest caz se va considera că ai contribuit doar cu o treime la pensie și asta se va cunoaște la bătrânețe, când se va calcula pensia ta, sau ca 26,3% din venitul net, în caz că alegi să contribui total la pensie. E ca și cum ai contribui part-time sau full-time.

Al doilea punct este cel care te sărăcește, de fapt. Plata CAS nu-i ceva nou, de fapt persoanele fizice autorizate ce nu erau și salariate pe undeva oricum o plăteau și înainte, dar până acum alegeai tu ce sumă vrei să plătești lunar “la pensii”. Suma o alegeai tu între niște limite minime și maxime, limite calculate printr-o formulă complexă legată de salariul mediu pe economie, dar majoritatea PFA-urilor alegeau să plătească la limita minimă, pe principiul “e prea devreme să mă gândesc la pensie”.

Acum se va plăti direct procentual din venitul tău net și, dacă alegeți să plătiți contribuția întreagă, vă dați seama ce înseamnă ca 26,3% din bani să meargă direct la stat. Există și aici niște limite minime și maxime, dar nu te ajută cu mult. Statul îți ia CAS chiar și pentru venituri foarte mici, iar pentru cele foarte mari… abia la veniturile de peste 13.405 lei pe lună CAS-ul nu mai crește proporțional cu acestea, ci rămâne la valoarea corespunzătoare acestei sume, adică 26,3% din 13.405 lei.

Restul impozitelor pe PFA rămân neschimbate, adică CASS (“sănătate”) la 5,5% din venitul net și un impozit de 16% tot din venitul net.

Să vă arăt niște simulări. Dacă ai un venit de 5.000 de lei pe lună și nu ai cheltuieli, vei rămâne în mână cu 2.864 lei, un pic peste 50%. Distribuția arată așa:

Iar vizual raportul dintre ce-ți ia statul și ce-ți rămâne ție este acesta:

Important: cele de mai sus sunt pentru situația când nu ai cheltuieli pentru a încasa acei bani. Poate că ești programator și deja ai un laptop, poate că încasezi bani din vreo chirie, poate că faci meditații și nu ai cheltuieli pentru a le ține. În acest caz, venitul net este egal cu cel brut, taxele se raportează la sume mai mari, dar rămâi și tu cu mai mult.

Acum să vedem situația pentru cei care au mereu cheltuieli pentru a obține un venit. Șoferii, micii producători, afiliații șamd. Dacă încasezi 5.000 de lei și ai cheltuit 2.500 de lei pentru a-i obține, iată cum arată situația taxelor calculată la venitul net:

Procentele sunt la fel, doar cifrele diferă, rămâi cu mai puțini bani în mână.

De ce contează asta? Pentru că vezi că ai cheltuit 2.500 de lei pe materiale, ai vândut produsul realizat la preț dublu, apoi din profit plătești taxe și impozite și rămâi cu 1.305 lei în mână, situația stând altfel:

26% în acest caz. Să vinzi la preț dublu e bine, nu toți reușesc asta. Dacă iei cu 4.000 și vinzi cu 5.000 de lei, după ce plătești și taxele pentru diferența de 1000 de lei tu rămâi cu vreo 522 de lei în mână.

Sigur, contează mult și ce sunt acele cheltuieli. Poate că e vorba de telefon, benzină, o un telefon nou și factura la internet, pe care oricum le-ai fi plătit, caz în care ești un om fericit. Dacă iei cireșe și produci dulceață, abia din banii rămași plătești telefonul și facturile, caz în care nu mai ești așa fericit.

Secretul pentru a rămâne cu cât mai mulți bani este să ai cât mai multe cheltuieli deductibile, dar făcute în folosul tău, ca să ți se ia impozite dintr-o sumă cât mai mică. Asta e greu de făcut în practică, nu orice cheltuială este justificată pentru folosul “afacerii”, iar în caz de control ți se rupe o amendă mare. Nu vă recomand să plătiți doar 10,5% la pensii, în loc de 26,3%.

Măsura aceasta de supraimpozitare a PFA-urilor vine ca urmare a valului mare de firme ce le făceau un PFA angajaților și îi plăteau sub această formă, micșorându-le salariul oficial sau chiar eliminându-l de tot. Ca impozite, pentru a plăti un angajat transformat în PFA cu 1000 de lei în mână, firma scotea din cont cam 1300 de lei; dacă vrei să-i dai salariu legal 1000 de lei în mână, firma scoate din cont cam 1700 de lei. Normal că PFA-urile erau mai avantajoase.

Nu era nimic ilegal la mijloc. Sigur, moral vorbind, PFA-ul este o formă de organizare gândită pentru un liber-profesionist ce lucrează cu diverși beneficiari, nu o metodă de a eficientiza costurile cu proprii salariați. Vorbim de diferența dintre one-to-many și one-to-one. Legal, însă, totul era în regulă chiar și în a doua situație.

Cum treaba asta luase amploare, statul a schimbat codul fiscal pentru a scoate bani de pensii de la orice PFA. Știți de ce, avem foarte mulți pensionari și foarte puțini salariați, iar în viitor raportul va fi și mai nefavorabil.

Problema este că, pentru a închide o verigă slabă a legii, statul a lovit în mod egal în sistemul PFA. Le-a dat în cap la toți cu niște taxe mari, făcând viața destul de grea pentru liber-profesioniștii adevărați, cei care muncesc pe cont propriu. Mai mult, noul cod fiscal dă în cap și antreprenoriatului care de obicei așa începe, cu un PFA ce încearcă să crească o afacere pe care ulterior o poate transforma în firmă, poate angaja alți oameni șamd.

Nu mă deranjează să plătesc taxele, dar aș vrea întâi să simt că se și face ceva bun cu banii încasați din taxe, ceva în folosul meu, și că micșorăm corupția și risipa de bani. Degeaba dăm exemplu statelor nordice, unde impozitele sunt mult mai mari, când acolo nivelul de trai și indicele de fericire arată că oamenii trăiesc excelent și au de toate, nederanjându-i acele impozite.

Noul cod fiscal a micșorat însă impozitele pentru microîntreprinderi, un fel de firmă unde poate activa un singur om, prin faptul că se ia doar 3% impozit pe venitul brut, nu 16% pe venitul net. Din 2017 impozitul pe dividende scade de la 16% la 5%, o altă micșorare a taxelor. Problema este alta: dividende nu poți scoate decât după un an de activitate, când depui bilanțul final și banii rămași în firmă zici că-i împarți acționarilor sub formă de dividende. În timpul anului nu poți beneficia de banii încasați, ci cel mult să-ți dai un salariu ție, ca unic angajat, salariu care este și el impozitat. Prin urmare, ieși un pic mai bine (de genul statul îți ia 30% din venituri, nu 40%), dar nu poți cheltui banii în scopuri personale decât după fiecare an fiscal.

CE ÎNSEAMNĂ ASTA PENTRU CAMPANIILE PE BLOGURI

Mulți bloggeri activează ca PFA pentru a încasa banii, inclusiv eu. Toate campaniile făcute vreodată au avut contract și factură emisă, iar eu mi-am plătit mereu taxele la timp (le pun deoparte în cont pentru plățile trimestriale).

Vă spuneam că la Webstock se vorbea de o sumă uzuală de 300 de euro pentru un articol. În noul sistem, bloggerul rămâne cu 157 de euro în mână după ce plătește taxele pentru acei 300 de euro, adică 52%. În sistemul anterior, dacă bloggerul era și salariat pe undeva și deci nu plătea CAS, rămânea cu 235 de euro în mână. Diferența este semnificativă. Cheltuieli importante nu prea sunt în acest domeniu (serios, ce poți deduce? un abonament la telefon? hostingul? sunt sume nesemnificative pe lună)

Prin urmare, pot fi două căi:

• faci mai multe campanii, ca pe total să rămâi cu mai mulți bani în mână pentru că ai și încasat mai mulți.
• ceri mai mulți bani per articol. Pentru a rămâne tot cu 235 de euro în mână, ar trebui să ceri 450 de euro acum, nu 300.

Prima veste nu-i bună pentru cititori (eu mi-am zis părerea, încerc să țin la 5-6% procentul articolelor publicitare), a doua nu-i bună pentru companii, că înseamnă o creștere de 50% a onorariului. Simularea am făcut-o pentru a păstra suma constantă, dar poate că și bloggerul vrea mai mulți bani în mână, nu?

Partea nasoală la plata acestor impozite, ca blogger, este că simți că nu beneficiezi chiar deloc de pe urma lor. Un șofer independent folosește drumurile țării pentru a-și desfășura activitatea, ba chiar o poluează cu mașina. Un producător de produse tradiționale folosește piețele statului pentru a-și vinde produsele. Oamenii ce activează în lumea digitală au nevoie de un laptop și o conexiune la net, pe care oricum le plătesc separat, dar în rest și-ar putea face treaba și de pe plaja din Barcelona.

Situația este similară pentru super-afiliații care bagă bani în reclame și încasează din comisioanele de vânzări. Un articol din iulie pe blogul Profitshare spune “o investitie in Adwords de minim 5.000 lei care se întoarce cu venit final de 8.000 lei, aceasta este o campanie pe care o consideram buna”. Nu și pe noul sistem! Ca PFA, dacă ai venituri de 8000 lei și cheltuieli de 5000 lei, rămâi în mână cu 1.566 lei. Ah, și să bagi reclamele AdWords ca cheltuială deductibilă e o bătaie de cap, trebuie să te înscrii în registrul operatorilor intracomunitari, iar asta înseamnă să depui lunar declarații la Fisc, nu trimestrial sau anual.

(Poate că acel articol se referea la cheltuieli de 5.000 de lei, dar banii rămași în mână după toate taxele plătite să fie 8.000 de lei. În acest caz, ar trebuie să faci comisioane de 20.300 lei, un ROI imposibil, deci nu cred că se refereau la asta)

În caz că vă întrebați cum fac, mulți afiliați se descurcă prin alte metode: offshore-uri, firme înregistrate în zone defavorizate, unde au alt sistem de taxare, impozitare pe normă de venit, microîntreprindere, nu declară veniturile la final de an șamd. Unii bloggeri fac la fel, probabil. În principiu, un control s-ar lăsa cu ceva amenzi.

În toate calculele de mai sus am considerat că se plătește integral contribuția la pensie (26,3%), nu parțial (10,5%). Eu voi alege să o plătesc integral, pensionarii au nevoie de bani și deci trebuie să fie obținuți de undeva, iar în plus voi ieși și eu cândva la pensie și nu vreau să am atunci surprize.

După cum observați, contribuția la pensie a crescut foarte mult pentru că statul nu are bani să plătească pensiile. Contribuția la sănătate este în continuare destul de mică, doar 5,5%. Ce va face statul când va descoperi că nu are bani nici pentru sistemul medical? Va băga și acolo vreun 25% impozit pe venit pentru PFA-uri?

Disclaimer: nu sunt expert contabil. Ce-am scris mai sus este bazat pe diverse surse și legi, dar interpretarea lor este unori dificilă chiar și pentru experți. Înainte de a lua diverse decizii și a depune diverse declarații, vorbiți cu un contabil. E ok și să întrebați în comentarii diverse lucruri, dar rețineți că vă răspund după cum știu eu; s-ar putea să nu fie 100% corect.

Bibliografie: AvocatNet explică binișor. Sunt multe alte articole pe net, unele cu greșeli în ele sau neactualizate la ultima versiune a Codului Fiscal.