Cele mai bune fotografii făcute de mine în 2015

Nu musai ca tehnică (ceea ce devine evident atunci când vă uitați la ele), dar ca momente surprinse ce îmi evocă și amintiri plăcute. Pentru tehnică și locuri incredibile, priviți topurile 500px de pe toate categoriile (vedeți că sunt mai multe pagini de topuri, navigația este jos) și fotografiile lui Dragoș Asaftei.

Nuremberg noaptea. E frumos să fii turist în Bavaria, mai ales în astfel de orașe liniștite, unde te poți bucura doar de frumusețea locurilor și de mâncare bună.

Aglomerație pe strada Istiklal cum n-am mai văzut niciodată. Era 1 mai și cred că veniseră de trei ori mai mulți turiști în Istanbul în acele zile.

Mie nu mi-a plăcut cafeaua turcească. Nu-mi place gustul, nu-mi place că de obicei îi pun ei direct zahăr (eu nu pun deloc) sau lapte. Așa că închipuiți-vă bucuria noastră când am ajuns la Brew Lab, un fel de Origo al Istanbulului.

Cookie: “i can haz baloon?”. S-a temut două zile de balonul cu heliu, că în mod clar Diavolul îl ținea așa în aer, dar apoi s-au împrietenit și acum îl vedeți așteptând liniștit să ajungă mai jos, să-l mângâie nițel. Figura lui spune tot.

Am aterizat în Londra după 4 zile de ploi și chiar un pic de lapoviță. Cum am ajuns acolo, vremea a început să arate ca-n fotografia de mai jos, de am mers și în tricou pe afară.

Uite, nimeresc fără să mă uit!

Pădurea cu păuni din insula Kos. Un loc surprinzător, uitat cumva pe un drum lăturalnic ce trece printr-o pădure fix prin poiana cu păuni.

Burger la Bacoa, cel mai bun burger mâncat vreodată de mine. Și, după cum știți, am mâncat destui, așa că nu zic asta ușor.

Aici suntem în fața marii moschei Suleimanya, unde pe acoperișul unei clădiri dărăpănate funcționează o terasă ce oferă cea mai frumoasă priveliște din Istanbul asupra Cornului de Aur și zonei Galata. Trebuie să ajungeți aici.

Mitsis Blue Domes din insula Kos și lungul drum pe lângă piscine, restaurante și bungalow-uri până la plaja hotelului.

Răsăritul primei zile la MWC Barcelona. Prezentările importante încep la prima oră, iar până la complexul expozițional aveam de schimbat două metrouri, așa că am plecat devreme.

Expoziția Universală de la Milano și strada ei principală, pavilioanele țărilor participante fiind de-o parte și de alta a ei ca niște vile.

Monte-Carlo noaptea. Nu că ziua n-ar fi frumos.

N-am încercat vreo realizare artistică de excepției, dar într-un colț mai pustiu al Cisternei din Istanbul mi-a plăcut cum tavanul se oglindește aproape perfect în apa de sub el.

Tot Monte-Carlo, dar cu marea agitată.

Noaptea în Coburg. Era ora 22, dar mai puțin de 3 persoane prin centrul orașului.

Piemont, o zonă cum vezi în fotografiile acelea frumoasă ce le pui ca wallpaper pe calculator. Culori de toamnă, viță de vie, ceața dimineții încă printre dealuri, vile și pensiuni printre podgorii. E de stat aici.

Matilda privind “Ambasadorii” din lateral, așa cum trebuie făcut pentru a-l înțelege pe deplin.

Pe acestea de mai jos le-am privit însă cu atenție de sus.

O baie era imposibil de făcut, dar asta nu înseamnă că n-am admirat marea. De câte ori ai ocazia să o vezi chiar din 4 februarie ale anului?

Turnul Fecioarei în Istanbul. Am făcut de două ori croaziera pe Bosfor, este atât de ieftină încât devine una dintre cele mai atrăgătoare opțiuni cost/beneficii pentru orice turist. Vă recomand ora 18 pentru plecarea de la podul Galata, ca să prindeți apusul și luminile orașului la întoarcere, dar îmbrăcați-vă bine, este curent mare.

Binecuvântează-mă, Iron Man!

Păturica aceasta de pat costa 25.000 de lire sterline.

Iar această pasăre de cristal, 45.000 de lire.

Locul meu preferat din Londra, sus în galeriile Tate la un bar cu priveliște. Am o fotografie făcută de acolo pentru fiecare dată când am fost în capitala Marii Britanii.

După aproape 20 de kilometri de mers pe jos în prima noastră zi în Londra, ne-am relaxat la hotel cu o mini-șampanie cumpărată din magazin și băută din ceștile găsite în cameră.

Doritos cu “dip” de zacuscă, serviți în farfurie de porțelan bavarez. Nu poate fi ceva mai ciudat de atât.

O tură cu mașini Mercedes pe coclaurii de lângă Cheile Grădiștei mi-a arătat că un SUV cu siguranță îți permite să vezi niște locuri speciale ale țării, unde unei mașini normale i-ar fi greu să ajungă.

Dihania asta voia acces la farfuria mea cu micul dejun, dar noroc că avea capul așa mare că nu-l putea scoate deasupra mesei.

Viena. Într-o zi de marți, vienezii închiseseră traficul auto pe ringul operei, probabil inelul lor principal din centru, și se pregăteau de cântece, dansuri și show-uri stradale. Așa arată un popor care înțelege că viața este mai mult decât un trafic lejer pentru a ajunge din A în B.

Insule grecești văzute în zborul de întoarcere din Kos.

Uneori n-ai pernă, așa că improvizezi cum poți.

Am condus-o pe circuit!

Cocktailul meu preferat, servit pe malul Dunării în Viena.

Doi fotografi.

Cafe Central din Viena, probabil cea mai frumoasă cafenea-cofetărie.

Cheesecake la Origo.

Trei porții de ciolan așteaptă la Schweizerhaus din Prater, Viena, să fie duse la masă.

Vederea din restaurantul hotelului nostru din Istanbul. Ieftinul hotelul, dar excelent plasat, iar acest restaurant de pe acoperiș a fost un bonus.

Bucătăria noastră, imediat după achiziție.