Și după ce-a înfrânt McDonald’s, Jamie Oliver a câștigat singur și al doilea război mondial

Mi-au arătat astăzi vreo 20 de persoane articolul de pe expunere.ro unde se zice că Jamie Oliver a câștigat “procesul de judecată” împotriva McDonald’s, dovedind astfel că nu-i comestibilă carnea din burgerii lor. Mai exact, bucătarul “a descoperit adevărul teribil” despre cum carnea este făcută din grăsime de vită și spălată cu hidroxid de amoniu, fără de care “la bucatele respective era imposibil să te uiți fără lacrimi” și “pe care nici câinele nu s-ar încumeta sa le manance”.

Ca întotdeauna, sunt uimit de câți oameni iau de bună orice găsesc scris pe Internet. Nu înțeleg cum s-a împământenit această idee, că dacă este pe net este și adevărat, indiferent de subiect, așa că hai să dau un share și să o iau de bună pentru tot restul vieții. Mă fascinează această putere de convingere pe care o are nu doar un text, ci un text aflat pe un site pe care intri prima oară, despre care nu știi nimic, nici măcar numele persoanei care l-a scris, dar îl crezi oricum.

Mi se pare fascinant și în același timp înspăimântător. Încep să cred că și Internetul va avea nevoie, în curând – sau poate că are deja nevoie -, de un fel de ghid, de sistem de rating, de un sistem de sortare prin care toate bazaconiile de pe zeci de site-uri să nu mai consume bandă pe fir și timpul cititorilor, altfel vom fi îngropați sub o avalanșă de știri de toate felurile, mai ales în contextul în care tot mai mulți din generația tânără spun că se informează exclusiv de pe Internet.

Mă întreb și cine o fi “pacientul zero”, adică omul de la care au pornit share-urile. Cine este cel care citește un astfel de site, care a decis că se va informa de acolo și le va da și altora mai departe informațiile. Sunt curios ce-l motivează să facă asta.

Revenind la acest articol în particular, avem așa:

• știrea pe care se bazează este din ianuarie 2015. Cei de la “expunere” o dau ca și cum ar fi de astăzi.
• hidroxidul de amoniu nu a fost utilizat în Europa, lucru nemenționat în “expunere”. De fapt cred că doar în SUA carnea mai era spălată cu această substanță. Hidroxidul de amoniu (amoniac dizolvat în apă, formulă NH4OH, numit și apă amoniacală) era folosit pentru a elimina eventualele bacterii, dar Oliver a spus (pe bună dreptate) că sunt metode mai bune de a igieniza carnea decât folosind această substanță chimică.
• n-a fost nici un proces. Jamie Oliver n-a dat în judecată McDonald’s, nici invers. Pur și simplu a prezentat la televizor cum se tratează carnea și i-a rugat să nu mai folosească substanța, campania a prins la public, lanțul fast-food a acceptat ulterior să schimbe carnea.
• în SUA, majoritatea lanțurilor mari de fast-food au renunțat în ultimii 3 ani la hidroxidul de amoniu, solicitând furnizorilor să nu le mai dea astfel de carne. Hidroxidul de amoniu nu este interzis în SUA, dacă se utilizează în anumite moduri și concentrații, chiar dacă numele și restul utilizărilor sale nu-l fac foarte popular (e un agent de curățare). McDonald’s nu era singurul utilizator de astfel de carne.
• fotografia din articol, cu “pink slime”? O imagine generică, nu știu de unde. Pink slime este un termen generic pentru carne tocată foarte fin, până devine o pastă, și spălată cu hidroxid de amoniu. Dacă mă întrebați pe mine, seamănă a parizer sau cremwurst sau carne utilizată pentru hrana animalelor. McDonald’s se jură că nu foloseau așa ceva oricum și, de altfel, nu cred că prin prăjire acea spumă roz poate căpăta textură și fibre de carne tocată normal, nu?
• În alte știri de pe site-ul “Expunere” aflăm că România este țara cu cele mai multe puncte energetice de pe Terra, de exemplu. În Termeni și condiții aflăm că “NU SUNTEM RESPONSABILI PENTRU CONŢINUTUL SITE-ULUI EXPUNERE.COM, ÎNTRUCÂT ARTICOLELE GĂZDUITE DE EXPUNERE.COM SUNT PRELUATE DE PE ALTE PORTALURI.”, deși sursa originală nu-i precizată în articolul despre McDonald’s. Cu alte cuvinte, putea fi scris de oricine, preluat de oriunde, iar oamenilor chiar nu le pasă de proveniență. Articolul a fost apoi preluat de alte site-uri de calitate precum Justițiarul, Cap Limpede și Replica Online (nu mai dau linkuri).

Știți de când sunt publice astfel de informații? De prin 2012, când fast-food-ul a anunțat că începe să renunțe la hidroxidul de amoniu, și multe publicații și site-uri de știri românești au spus încă de atunci acest lucru. După cum spuneam recent, toate informațiile sunt la liber pe Internet, disponibile oricui, trebuie doar să vrei să te informezi, nu să dai orbește mai departe tot ce-ți pică în față, fără cel mai mic discernământ.

Bonus: filme din SUA și din Australia despre cum se produce carnea de burgeri:

O altă chestie de zilele trecute din lumea fast-food-urilor: adevărul teribil despre KFC și cum nu poți comanda în maghiară ceva, deși clienta a observat că cel de la casă avea nume unguresc și i-a propus să vorbească astfel:

Mai jos și explicația de la KFC:

Mai jos și explicația de la un cont fals cu numele Relații Clienți, care face mișto de diverse branduri pe net:

Care-i adevărul? Chiar nu-mi pasă. Poate că respectivul chiar era în pregătire și instructorul trebuia să-l audă cum vorbește cu clienții, dar faptul că domnișoara reclamantă consideră că refuzul respectiv este un mod prin care restaurantul își “alungă clienții prin astfel de instrucțiuni date angajaților” arată că problema este la ea, nu la restaurant. Știți cum aș fi reacționat eu? “Bine… dă-mi atunci 5 crispy, meniu mare cu apă și sos ketchup, aici, atât, cu cardul te rog!”.

(După care ar fi urmat replicile inevitabile “da, mare… nu, ketchup… vreau apă plată… scuze, mi-ai pus usturoi în tavă, vreau ketchup… cardul”)