Prima săptămână de plată #doarcucardul MasterCard: shopping, dulciuri și o rețetă bună la cuptor

Prima săptămână din luna în care MasterCard m-a provocat să plătesc #doarcucardul a decurs foarte bine, adică am plătit cu cardul aproape integral, după cum mă și așteptam.

Probleme au apărut doar în două locuri. Primul, unde mă și așteptam, la metrou: stația Tineretului nu are POS-uri la case și nici automate de vândut cartele, așa că am scos bancnote din buzunar și am cumpărat o cartelă. Culmea, se poate intra și la metrou cu cardul (fie plătești contactless la aparatele de taxat, chestie valabilă doar cu carduri MasterCard, fie plătești cu cardul la un vendomat de cartele), dar eu voiam o cartelă cu multe călătorii, nu să plătesc contactless una, iar vendomate nu sunt în această stație.

Al doilea caz a fost în cartier, la o măcelărie unde m-am dus chitit să cumpăr un mușchiuleț de porc. Am intrat, am văzut carnea, m-am uitat la casa de marcat și am văzut că nu au POS. Prin urmare, n-am mai cumpărat, ci am ieșit din magazin și m-am dus 20 de metri mai departe, la o altă măcelărie unde am luat fix același lucru și am plătit cu cardul. Am senzația că genul acesta de magazine “de desfacere”, unde se cântărește pe loc marfa, nu prea sunt obișnuite cu plata cu cardul, deși vânzătoarea, o doamnă simpatică în vârstă, s-a descurcat foarte bine cu POS-ul și cardul meu. Dați mai la final de articol pentru o rețetă bună de mușchiuleț de porc.

Și atât. În rest am plătit peste tot cu cardul (am luat legume tot de la supermarket, nu din piață, dar nu musai ca să plătesc cu cardul, ci din comoditate), așa că profit de ocazie ca să vă arăt și câteva produse noi prin magazine.

Milka Oreo – ciocolata asta mică este genială. Sunt deja pe la a patra cumpărată, tot agăț câte una de câte ori intru la Mega Image. Și cea de mai sus e bunicică, un fel de “drops” de ciocolată ce are o alună în centru. Cred că sunt noi, că eu le-am observat abia săptămâna trecută.

Lidl – ne-am făcut de cap cu un coș imens. La Lidl se desfășoară până pe 27 decembrie un concurs mișto: cumpără cel puțin un produs din gama Deluxe, plătește cu un card MasterCard sau Maestro și poți câștiga un Audi A6, 5 Smart TV-uri Samsung Ultra HD de 121 cm sau 10 telefoane Galaxy S6 Edge. Detalii găsiți aici, dar pe scurt nu trebuie făcut nimic special, te va anunța banca dacă ai câștigat, că văd ei al cui este cardul folosit la plată.

Dacă vreți niște recomandări de produse Deluxe bune, luați acele prăjituri profiterol pe care îl vedeți în coș în dreapta sus. Sunt bune și așa goale, că sunt acoperite cu ciocolată, iar în interior au o cremă bună, dar cu niște frișcă sau înghețată devin și mai bune.

Cafeneaua M60 – eram pe strada Mendeleev și am intrat la M60, o cafenea despre care am auzit multe lucruri bune. Spațiu destul de mare, cafea bună (proaspăt prăjită de Guido), nu se fumează în interior (iar fumătorii ieșeau fără problema afară și fumau pe trotuar, ca în străinătate). Machiatto a fost un pic cam slab și servit în pahar, dar poate nu mai aveau căni în acel moment. Aici comanzi și plătești la bar și-ți aduc ei apoi comanda la masă, așa că am plătit fără probleme cu cardul, dar bacșișul l-am lăsat cash într-un borcan de acolo.

Bergenbier Ale – am găsit-o la Mega Image la câteva zile după lansarea oficială și am luat două sticle. Am văzut apoi că a apărut și la cutie. E bună, chiar mi-a plăcut, e amăruie, dar interesantă la gust. În glumă așa, parcă n-ai zice că-i Bergenbier…

Carne! – am fost la un Mega Image Concept Store nou, făcut lângă noul bloc turn de la Barbu Văcărescu/Aviatorilor, lângă Promenada Mall, și ca în celelalte Concept Store-uri mi-a plăcut raionul de carne. Aveau aici fripturi deja tăiate și porționate din vită Prussiana sau Black Angus, plus miel și alte animale din rase bune pentru friptură. Prețurile sunt pe măsură, dar dacă doriți cea mai moale carne, luați o pereche de mușchiuleț de vită (se mai numește tournedos în unele magazine) și faceți-o medie.

Ce altceva am mai plătit cu MasterCard:

• reclame Facebook și Google
• Rocket League pe PlayStation Network, că a fost la ofertă, și Wolfenstein The New Order de pe Steam, că era la super-ofertă și de mult îl urmăream, plus Killzone și Call of Duty MW3 de la Media Galaxy, că erau la ofertă (v-am spus și vouă de oferte, nu vă uitați urât la mine)
• tricouri de pe Teepublic, că erau la ofertă de Black Friday
• niște pantofi de la Ecco, că erau la ofertă (poveste lungă aici, comerțul online încă e un mister pentru mulți, dar v-o zic cu altă ocazie)
• factura la curent
• niște prăjituri la cofetăria Ina din cartier. Dacă stați prin Tineretului sau treceți prin zonă, mergeți la cofetăria Ina, vizavi de Piața Norilor. TOATE prăjiturile sunt bune, dar pricomigdalele cu ciocolată și cele cu lămâie sunt preferatele noastre, mai ales la cafea.

Vă promisesem la începutul articolului o rețetă de mușchiuleț de porc. E simplă de tot, e nevoie doar de cuptor. Găsiți mușchiuleț aproape în orice magazin de carne, iar o bucată pentru două persoane, ba chiar trei, costă cam 10-12 lei.

Luați carnea și dați-o cu sare, piper, cimbru și ce alte condimente mai vă plac vouă, de exemplu eu o dau cu mult curry. Lăsați-o să stea așa vreo câteva ore, ca să intre atomii de arome în carne. Opțional puteți să o împănați cu un pic de usturoi, adică tăiați un cățel în felii subțiri, faceți în carne niște despicături până la jumătate cu vârful unui cuțit și băgați în fiecare astfel de marsupiu câte o felie de usturoi.

Tot opțional, dar recomandat, trageți întâi carnea la tigaie înainte de a o băga la cuptor. Este un proces numit searing pe care-l faceți aici nu pentru a sigila carnea ca să nu iasă sucurile, ci ca să-i dați o culoare frumoasă pe exterior, că la cuptor stă destul de puțin și nu are timp pentru asta. Încălziți bine de tot o tigaie (eu folosesc una de fontă) pe cel mai mare ochi al aragazului și apoi puneți mușchiulețul în ea. Lăsați-l maxim un minut pe fiecare parte, până capătă ceva culoare aurie, apoi e gata de pus la cuptor.

La cuptor eu îl pun într-o tavă specială, dar merge și în tigaia de pe aragaz, dacă mânerul îi permite să fie utilizată și în cuptor. Adăugați pe lângă carne niște ceapă roșie tăiată în patru și câteva felii de dovlecel și morcov, poate și o frunză de dafin. Încălziți cuptorul la 200 de grade și băgați tava înăuntru. Dacă aveți termometru de carne, înfigeți-l în centru și așteptați să ajungă carnea la 70 de grade. Dacă nu aveți, lăsați-o vreo 30 de minute.

La final, carnea ar trebui să aibă o culoare frumoasă obținută din tigaie și un pic de crustă de la condimente. Tăiați-o felii mai groase pentru servire, iar interiorul trebuie să fie aproape alb, făcut integral, dar încă suculent, cu doar un pic de tentă rozalie în carne.

Zeama pe care o lasă carnea în tavă poate fi turnată direct peste carne, ca un sos (legumele i-au dat gust bun), dar, dacă e suficientă, mai bine puneți-o pe foc într-o crăticioară mică, adăugați un pic de făină pentru a o îngroșa (dacă devine prea groasă, adăugați apă – ideea este să aibă consistența unui sos gravy), un pic de muștar și poate un pic de ceapă tocată foarte fin. Dacă vreți să fiți perfecționiști, sosul se toarnă împreună cu ceapa într-un blender și se lasă blenderul să se ocupe de transformarea ei într-o pastă, dar se poate face și la mână.

Avantajul mare la mușchiulețul de porc este că poate fi mâncat și rece, e bun chiar și așa, eventual tăiat mai fin și pus în sandvișuri.