Pisicile aleargă ce vor ele, nu ce vrei tu

Le poți cumpăra oricâte jucării pisicilor, ele se vor juca tot cu ce au chef.

Dobby, una dintre pisicile noastre, aia portocalie și ninja, are o pasiune nebună pentru sârme. Aproape întotdeauna îmi fură de pe birou acele sârme albe sau negre cu care sunt legate cablurile electronicelor și apoi se joacă ore în șir cu ele.

Le lovește cu lăbuța de parcă ar fi la hochei, driblează prin casă printre obstacole ca Messi, le mușcă și le deformează. Cel mai ciudat este când ni le aduce nouă, ca un câine. E singura oară când se comportă ca un câine: ți le aduce în pat sau pe masă, le pune în fața noastră și, după ce i le aruncăm din nou pe jos, țâșnește după ele cu viteză de tremură toată masa în urma lui. Le driblează un pic, apoi le ia în dinți și ni le aduce din nou în față. Asta se repetă de 5-10 ori.

Zilele trecute l-am văzut, pentru a doua zi la rând, încercând să ia ceva cu lăbuța de sub o noptieră. E chiar amuzant cum se chinuie, pe toate părțile posibile și în toate pozițiile, să scoată ceva de pe acolo deși nu-și dă seama că are labele prea scurte. După două zile, m-am gândit să-i scurtez chinul și l-am împușcat am dat mobila la o parte, găsind evident o sârmă. Îmi închipui că, dacă pisica ar putea vorbi, ar fi spus “mulțumesc șefu’, ești cel mai bun stăpân servitor pe care l-aș putea avea”, dar, neputând vorbi, doar s-a năpustit pe sârmă și acum suntem în deja a treia oră în care se joacă de zor cu ea. Mă gândesc deja să i-o arunc la gunoi, că mă terorizează, dar mă uit la fățuca lui torcăitoare și n-aș putea face asta.

Acum ceva vreme am dat frigiderul la o parte și am găsit 6 astfel de sârme. Acolo se duc ele să moară.

Cookie, celălalt motan, are altă pasiune, e obsedat de reflexia soarelui. În fiecare dimineață se duce țintă la un perete pe care se mișcă puncte de lumină atunci când manevrăm fereastra, iar când vede una mișcând sare după ea chiar și 1,5 metri în sus pe perete. Ignoră orice, mâncare, chemări – el se duce la perete și stă chiar și două ore supraveghindu-l cu atenție. Săracul nu înțelege că e legat de Soare și că în zilele de iarnă nu mai avem ce-i face, că răsare târziu, în nori sau după un alt bloc.

Îl mai alergăm uneori cu laserul prin casă.