Interzicerea publicității la medicamente este o măsură grăbită și greșit gândită

Publicitatea la radio și TV pentru medicamente a fost interzisă. Ciudat, nu?

Senatul a adoptat această propunere a unui senator, după ce Camera Deputaților a adoptat-o tacit anterior, iar acum rămâne de văzut dacă președintele o va promulga sau nu. Ideea a fost să se elimine automedicația și faptul că oamenii se tratau singuri, după ureche și reclame TV.

Legea nouă este destul de clară, iar modificările aduse legii audiovizualului sunt următoarele:

1. “Se interzice publicitatea explicită pentru produsele medicamentoase difuzată în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune.”
2. “Publicitatea în alte modalități decât cea conform alin. (1) este permisă numai pentru produsele medicamentoase care se eliberează fără prescripție medicală, pentru care materialele publicitare vor fi aprobate de Agenția Națională a Medicamentului.”
3. “Pot face obiectul publicității destinate publicului larg, pe altă cale decât prin programe de televiziune/radiodifuziune, acele medicamente care prin compoziția și obiectivul lor sunt destinate și concepute a fi utilizate fără intervenția unui medic în ceea ce privește diagnosticul, prescrierea sau urmărirea tratamentului, la nevoie cu recomandarea farmacistului.”
4. “Este interzisă publicitatea pentru farmacii difuzată în cadrul programelor de televiziune și radiodifuziune care induce ideea că farmacia respectivă reprezintă model sau etalon pentru celelalte farmacii, precum și publicitatea la farmacii care reprezintă publicitate mascată la medicamente.” (sursa: senat.ro PDF)

Pe înțelesul tuturor, publicitatea la TV și radio este interzisă pentru orice medicament (zice 1), publicitate prin alte mijloace se poate face doar pentru medicamentele la care te poți descurca și singur sau pentru care nu este nevoie de rețetă (zic 2 și 3).

Publicitatea s-ar putea muta pe blog, de exemplu, dar numai pentru medicamente eliberate fără rețetă și, bănuiesc, după ce arăt articolul publicitar celor de la Agenția Națională a Medicamentului, care vor spune “da sau ba”.

Punctul 4 este ceva mai subtil. În motivația legii se spune că anumite reclame induc ideea că unele farmacii n-ar respecta regulile sau legile, ceea ce nu este etic. Mă gândesc că este dat cu dedicație pentru Dona și al lor slogan “o farmacie cum toate ar trebui să fie” sau “halatul de farmacist nu se primește, se merită”, care induc ideea că alții fac ceva manevre pe undeva.

ÎN PRINCIPIU, LEGEA ESTE O MARE TÂMPENIE

Știți de ce? Pentru că este bazată doar pe supoziții într-un domeniu ce-ar trebui să se bazeze pe cifre clare și statistici. Am citit expunerea de motive a inițiatorului (PDF), senatorul UDMR Vegh Alexandru, și se spune

• “venim cu această inițiativă datorită amplorii pe care a luat-o  publicitatea ascunsă la medicamente și influența negativă și înșelătoare pe care o are asupra populației, aspecte care se datorează în principal publicității prin televiziune și radio”
• “automedicația poate duce la complicații grave de sănătate”
• “exagerarea proprietăților terapeutice ale unor medicamente încurajează automedicația”
• “invitația de a citi prospectul și recomandarea de a se adresa medicului sau farmacistului în caz de manifestări neplăcute nu suplinesc rolul” și “pacienții ar trebui să se adreseze medicului specialist atunci când prezintă simptomele unei boli, nu abia în urma efectelor secundare suferite ca urmare a tratării fără recomandare medicală prealabilă”.

OK, argumente logice, dar acestea nu pot fi un simplu text pe hârtie. Astfel de argumente, atunci când vrei să modifici o lege dintr-o industrie de miliarde de euro, trebuie însoțite obligatoriu de statistici și studii făcute timp de câțiva ani. De exemplu ar fi bune răspunsurile la întrebările:

Care este amploarea publicității ascunse, la cât este estimată din totalul publicității la medicamente?

La ce complicații grave de sănătate s-a ajuns? Câți pacienți pe ani, din ce motive s-au automedicat, cu ce, cât de mare a fost supradoza, care au fost costurile tratării lor, ce au riscat? A fost vorba de 2-3 medicamente care poate că ar trebui să intre în lista de “eliberabile doar cu rețetă” sau de o tendință generală căreia nu i se pot găsi niște linii directoare?

Cum au fost exagerate proprietățile terapeutice ale unor medicamente? Cu cât la sută? Care au fost efectele? A fost cineva pus în pericol? Despre câte medicamente este vorba? Aparțin toate aceleiași companii sau aceleiași agenții de publicitate, caz în care ar trebui cineva să-i tragă de ureche, sau este o tendință generală?

Despre ce efecte secundare vorbim? Ce costuri au apărut în sistemul public de sănătate din cauza automedicației ieșite de sub control?

Cât de bine a fost urmărit întreg acest flux și cât de bine a fost stabilită legătura cauzală între publicitate-automedicatie-efecte secundare sau tratamente ineficiente-nevoia de a consulta ulterior doctorul?

Pentru că implicațiile acestei legi sunt mari. Piața de publicitate pentru medicamente este estimată la 36 de milioane de euro în acest an (iată o cifră clară!). Știți reclamele TV la medicamente, sunt agasante, dar nu mi s-au părut niciodată că ar face publicitate la ceva realmente periculos, decât dacă poți muri de la vitamine, picături de nas, siropuri de tuse și prea multă aspirină, așa că mă așteptam la cifre. Mai ales că, fiind o țară destul de săracă, impresia mea este că oamenii iau mai puține pastile decât ar trebui, nu mai multe, că nu au de unde. Mai iei și jumătate de aspirină și aștepți să vezi dacă-ți trece durerea de cap, nu bagi direct două ca-n reclama la guma de mestecat.

Ideea nu-i rea. Întreabă un farmacist, întreabă un medic, chit că ai văzut la televizor o reclamă și vrei să cumperi acel medicament, nu altul. OK, cumpără-l, dar întreabă și farmacistul din fața ta care-i doza recomandată, cât timp să ții tratamentul șamd. Nu-ți strica ficatul sau rinichii încercând să scapi de o răceală sau o acnee.

Și nu în ultimul rând, trebuie căutat întâi dacă se pot modifica alte legi sau regulamente înainte de a da cu parul într-o bună parte din veniturile televiziunilor și radiourilor și în vânzările farmaciilor. Poate că doar 2-3 medicamente sunt mai periculoase și ar trebui să fie eliberate doar cu rețetă de acum încolo. Poate că vreo firmă anume tot minte în publicitate și trebuie sancționați doar ei, nu întreaga piață. Unde sunt studiile care ar putea arăta sau nu dacă acesta este cazul?

Nu uitați că toate acestea se întâmplă în țara în care oamenii nu vor să meargă la medici pentru că trebuie să dea o atenție sau pentru că nu funcționează cardul de sănătate sau pentru că nu au timp. Să impui acest lucru fără niște studii clare care să demonstreze o legătură directă între o problemă și cauza ei, înseamnă un exces de zel făcut într-un sistem ce nu poate suporta ușor aceste măsuri.

CONSECINȚE

Radio-TV-ul pierde o grămadă de bani. 36 de milioane de euro pe an, vă spuneam. Chestia asta s-a compensat întotdeauna prin mai multe titluri bombastice, știri fără sens, emisiuni cu mârlani șamd.

Farmaciilor le scad vânzările. Farmaciile oricum n-au o viață prea bună. Cele mici sunt veșnic pe buza prăpastiei, iar cele mari, lanțurile cu sute de unități, se luptă între ele pentru cotă de piață, aruncând sume mari de bani în farmacii ce de multe ori sunt pe pierdere. Din acest motiv există intersecții mari prin București cu câte 8-9 farmacii în ele, uneori câte 2-3 de la același lanț, doar că pe părți diferite ale străzii: cu toții joacă un fel de chicken pentru a vedea cine cedează primul și închide, cedând astfel “zona”.

Farmaciile vor pune mai multă presiune pe client. S-a interzis publicitatea la televizor, dar asta nu înseamnă că nu te pot hăitui chiar în farmacie. “Luați pastile de ficat? Nu vreți și ceva pentru răceală, să aveți în casă? Nu? Hai că nu se știe când răciți, winter is coming!”. Oricum foarte multe farmacii își obligau angajații să-ți mai vândă ceva, având o politică de “minim două produse pe bon, altfel te dăm afară”, stați să vedeți acum ce se va întâmpla.

Crește pișcotăreala pentru farmaciști și medici. Se țineau tot felul de prezentări de medicamente făcute în lux, la mare, munte sau în străinătate, unde se recomanda cu căldură și cadouri invitaților să prescrie clienților un anumit medicament în detrimentul altora. Poate ați sesizat uneori prin farmacii insistența cu care vi se recomandă un anumit produs, deși există multe alternative. Similar, medicul îți recomandă un medicament, nu doar substanța activă, și insistă să-l ceri pe acela, că știe el că-i mai bun. De unde știe? Exact!

Mai mult, medicii și farmaciștii îți vor recomanda și mai multe medicamente. Interzicerea publicității te face să nu le mai ceri tu, că nu mai știi ce, așa că vor aveai ei grijă să ți le bage pe gât, că vânzările trebuie făcute cumva.

Bonus: aceeași lege interzice “plasarea de țigări ori alte produse din tutun și plasarea de produse sau tratamente medicale” în, bănuiesc, emisiuni de radio-difuziune, că doar e legea audiovizualului. Adică s-a terminat cu product placement la țigări și medicamente în emisiuni, seriale românești, videoclipuri șamd. Nu mi-e foarte clar dacă mai poți arăta oameni fumând, probabil că da, dar nu poți arăta explicit ce fumează (sau ce pastile iau) în scop publicitar.