Filme: Star Wars The Force Awakens, părere fără spoilere

De la mine nu aflați vreun spoiler, dar nu pot promite același lucru și pentru zona de comentarii, așa că nu o citiți pe aceea decât după ce ați văzut filmul. Chiar și așa, peste vreo săptămână rediscutăm filmul, de data aceasta cu spoilere, ca să aibă timp toți cei interesați de film să-l vadă în tihnă.

Mie mi se cam închideau ochii la 0:05, ora la care am fost la film, dar noroc că s-a trezit Forța! Și m-am emoționat un pic când pe ecran a fost afișat logo-ul Star Wars și a început să se deruleze textul ce face introducerea, unde primele cuvinte au fost EPISODE VII. M-am emoționat pentru că acum câțiva ani nu-mi închipuiam că se va face acest film, iar după atâtea zvonuri și filmări și trailere în sfârșit eram în sală pentru a-l urmări.

Au urmat două ore de stormtrooperi, lupte cu nave, împușcături, un pic de săbii laser (abia se trezește Forța, totuși), un pic de mister privind “oamenii răi”, dialoguri deștepte și umor bine făcut.

Și mai bine: nu mai sunt copii drăgălași, nu e vreun Jar Jar Binks, nu e vreun robot care tușește, nu sunt dialoguri enervante despre cât de buni și puri trebuie să fie Jedi, nu sunt scene inutile; până și clasicul “may the Force be with you” se aude o singură dată în film, nu-i folosit ca semn de punctuație. The Force Awakens este mult mai asemănător cu trilogia veche decât cu cea nouă (de fapt, nu-i mai putem spune “nouă”, cea de acum este cea nouă, dar v-ați prins la ce mă refer), ceea ce cu siguranță vă va bucura.

Filmul excelează la trei capitole: Harrison Ford face un rol foarte bun, dovedind că este în continuare sprinten și pregătit pentru astfel de filme de amploare. Apoi, scenele cu nave spațiale sunt foarte mișto. Acestea sunt luptele pe care le așteptam de atâta vreme, având în vedere că Episoadele 4-6 au fost făcute într-o vreme fără posibilitățile tehnice de astăzi, iar Episoadele 1-3 n-au avut un scenariu care să arate așa ceva. Să vezi acum Millenium Falcon învârtindu-se pe cer, urmărit de TIE Fighters prin interiorul și exteriorul unor epave, este superb, este împlinirea unui vis din copilărie.

Nu în ultimul rând, mi-a plăcut de Daisy Ridley, cea care o joacă pe Rey. Mi s-a părut simpatică și amuzantă, iar împreună cu “Finn” (tipul negru) face o pereche bună pe ecran.

Acum, filmul nu-i perfect, dar e greu să vă spun clar asta fără a da spoilere. Să zicem că nu pare o continuare, ci un reboot. Când îl veți urmări veți sesiza imediat, zic eu, asemănările cu episoadele 4 și 6, fiind practic același scenariu, dar reinterpretat cu un pic de variație. Seamănă inclusiv în unele detalii fine, de exemplu vedem încă un bar dubios cu o orchestră pestriță sau o situație de genul “cineva trebuie să dezactiveze scuturile înainte să atacăm”.

Din acest motiv, filmul pare și foarte grăbit. Dacă n-ar fi fost Star Wars, unde nu cred că cineva poate avea o părere total obiectivă (decât dacă n-a văzut deloc primele 6 filme) și dacă n-ar fi avut bugetul mare ce permite totuși finisarea unor detalii fine, aș fi spus că filmul a încercat prea multe fără a explica nimic bine. Ce-i cu Republica? De ce “rebelii” sunt așa puțini? Ce vor de fapt cei răi? Ce-i cu căpitanul Phasma, stormtrooperul în costum argintiu de șef, care nu pare a-și găsi un rol în film? Cum treci în doar 3 zile de la “adun gunoaie în deșert” la “am salvat galaxia folosind Forța”? De ce nu-i dă nimeni două palme lui Kylo Ren, care se comportă ca un adolescent nervos?

Nu-i vreo capodoperă, doar un film mai bun decât Episoadele 1-3. Probabil că-l veți vedea oricum, dacă sunteți fani mici sau mari, așa că nu mai contează aceste lucruri. Le discutăm însă, după cum ziceam, peste vreo săptămână.