Descoperă lumea din jurul tău! Atenție, e nasoală!

Mai frustrant decât să tot aud despre neajunsurile fiecărui aspect al societății, instituțiilor și autorităților noastre este să văd uimirea cu care cei din jurul meu le descoperă abia acum, când lovesc problemele mari.

Dar până acum unde ați fost, dragi cetățeni? Vreau și eu să trec prin dulapul ce duce în acea lume magică în care astfel de lucruri pur și simplu nu vă ajung la urechi.

Pentru că, vă asigur eu, lucrurile merg tare prost în țară și incompetența și corupția se întreg pentru prima poziție în clasamentul cauzelor, dar un lucru este cert: toate informațiile despre ele sunt la dispoziția voastră!

Citiți un ziar! Deschideți televizorul pe știri! Citiți zecile de bloguri și site-uri ce analizează sau raportează problemele, de multe ori la modul “vai de noi”. Citiți porcisme.ro (via Petreanu, alt blog de citit). Informațiile sunt pretutindeni, semnalele de alarmă sunt pretutindeni!

Mă enervez mai tare de câte ori aud pe cineva zicând “dar cum, n-au ce le trebuie prin spitale?” sau “cum adică nu va fi gata la timp metroul?” sau “cum adică au cumpărat aparate dar nu are cine să le folosească?” sau “cum adică pensia e de 800 de lei?” sau “dar cum, au construit zeci de săli de sport pe care nu le folosește nimeni în sate care n-au nici canalizare?” sau…

Acum ceva vreme vorbeam cu cineva despre promisiuni electorale neîndeplinite de primari și persoana respectivă îmi spune foarte nonșalant “păi stai, dar cum e posibil să nu respecte ce-au promis? Nu sunt forțați să le pună în practică? Nu sunt demiși automat dacă nu fac ce-au zis?”. Am rămas un pic blocat.

Cum spuneam, informațiile sunt peste tot la liber, e foarte ușor să ții pasul cu mersul țării, câtă vreme citești printre rânduri și eviți propaganda. Știți ce este cu adevărat greu? Să și schimbi ceva, pentru că voturile se cumpără cu făină, în Parlament ajung prea multe rebuturi inutile, mafioții se acoperă între ei, legile de multe ori îi ajută. Chiar și așa, primul pas este să fim la curent cu problemele, ca să știm ce trebuie rezolvat și să vedem dacă sunt măcar tratate de cei cu putere de decizie.

Trebuie să trecem peste ideea că viața înseamnă doar mers la muncă, făcut treabă acolo, revenit acasă, mers la cumpărături și visat la următorul concediu, în timp ce nimic altceva nu contează și nu influențează acest plan simplu. Nu doar că toate sunt interconectate, dar o viață tot mai bună trebuie construită pe o fundație tot mai solidă. Nu mai trăim de mult în lumea aceea magică în care să ne permitem să citim doar despre burgeri și tablete noi.

Asta apropo de “marile dezvăluiri” recente despre cum răniții de la Colectiv au murit și din cauza unor infecții dezvoltate în spitale. În primul rând, problema infecțiilor în spitale este cunoscută de mult și larg dezbătută inclusiv în massmedia, iată niște exemplu: feb 2014, iul 2015, ian 2011, iul 2013, oct 2013.

Fostul președinte Băsescu menționează un raport din 2008 care spune:

O altă zonă cu serioase probleme este cea de asigurare a calităţii în sistemul spitalicesc, ca de altfel în întreg sistemul de sănătate din România. Normele şi standardele de calitate sunt în faze incipiente de dezvoltare, dar chiar şi aşa respectarea normelor şi condiţiilor minime nu este pusă în aplicare, un număr însemnat de spitale funcţionând fără autorizaţie sanitară. Asistenţa medicală spitalicească din România nu se bazează pe ghiduri sau protocoale, iar furnizarea serviciilor şi rezultatele obţinute nu sunt evaluate şi monitorizate corespunzător, activitatea spitalelor nefiind decât sporadic supusă auditului şi evaluării clinice. În aceste condiţii, infecţiile nosocomiale revin periodic, cu consecinţe ce merg până la decesul pacienţilor şi în special al celor mai sensibili, nou-născuţii şi vârstnicii.

Ce vă așteptați la cazuri grave de arsuri, adică plăgi deschise pe suprafețe mari, unde infecțiile sunt o cauză cunoscută de complicații? Într-un fel, arsurile sunt precum SIDA, unde virusul HIV slăbește corpul până când te omoară diverse alte infecții pe care în mod normal corpul le-ar respinge ușor.

La fel de ridicolă este și reacția unei femei prezentată într-un articol mai vechi de pe ProTV. Odată ajunsă în Belgia, unde fratele ei rănit la Colectiv a fost dus pentru tratament, a descoperit cât de minunate sunt acolo spitalele: rezerve mari, presurizate și bine igienizate, medici zâmbitori, aparate noi, perdeluțe, personal calm, grijă inclusiv pentru aparținători, să aibă tot ce le trebuie cât stau acolo așteptând vești despre victime.

Așa, și care e mirarea? Că în străinătate spitale au finanțare serioasă? Nu știați asta? Că ale noastre merg cum pot, că medicii pleacă, iar banii lipsesc? Nu știați asta? Că orice bolnav, indiferent dacă se operează de o banală apendicită sau e tratat de bronșită, ar fi mult mai bine tratat în străinătate? Știați că în România mai mulți copii au murit după ce-au ajuns în spitale cu o fractură de mână? Avem sistemul pe care-l avem, nu ne putem exporta bolnavii, trebuie să-l reparăm pe al nostru.