Cum a fost parada de 1 decembrie 2015

Cred că parada de 1 decembrie a fost cea mai mare văzută în ultimii ani, dacă mă iau după numărul de vehicule văzute. Adică nu unele noi, dar dacă în alți ani defilau cam 1-2 din fiecare tip, anul acesta mi s-au părut mult mai multe.

Primul exemplu care-mi vine în minte este blindata Ghepard, un sistem antiaerian de luptă din care au trecut vreo 7 sau 9 bucăți prin fața noastră. Sigur, toate identice, dar e mult mai mișto când vezi mai multe la un loc. Apropo, acesta este un sistem german ce poate trage la 5 km distanță cu un ritm de aproape 10 proiectile pe secundă, focul fiind controlat automat cu radare și telemetre laser.

Am văzut și uzualele tancuri, transportoare, mașini blindate, ba chiar și vreo două radare gap-filler de rază medie, la care sunt mândru să spun că am lucrat și eu cândva. Apoi au venit unitățile poliției militare, pompierilor, jandarmeriei și poliției rutiere. A fost frumos.

Nu vreau să par cârcotaș, dar ca la fiecare altă paradă la care am fost apar niște mici probleme ce-ar putea fi ușor rezolvate pentru a transforma totul într-o experiență și mai plăcută pentru privitori.

În primul rând, MApN trebuie să decidă pentru cine organizează de fapt această paradă: pentru ca președintele și cei câțiva demnitari de pe podiumul improvizat acolo să “inspecteze trupele” sau pentru oamenii de rând, pentru a le oferi un show de excepție cu ocazia zilei naționale?

Pentru că, dacă-i al doilea caz, trebuie rezolvate mici probleme. Noi am stat la unul din colțurile Pieței Constituției și totuși n-am auzit nimic, nici măcar imnul național. Nu erau difuzoare în zona noastră și e chiar păcat să nu știi ce urmărești. Și cel mai rău nu-mi pare de vehicule, pe acelea le poți cerceta ulterior pe net, ci de oameni. În fruntea paradei au fost plutoane de la diverse țări prietene, inclusiv moldoveni, bulgari, polonezi, turci sau chiar “marines” americani, și ar fi meritat niște aplauze pentru prezența lor acolo, dacă ai fi știut cine sunt și de ce. În schimb, totul se transforma într-un “băi, ce scrie pe steagul ăstora? – Nu știu, e în latină! – Dar ce steag e ăla? – Al Italiei!”, zic unii din spatele meu. Steagul era al Bulgariei, de fapt, dar trecem peste.

Și mai multe aplauze ar fi meritat soldații români din deschiderea paradei. În fruntea ei s-a aflat generalul-maior Adrian Tonea, soldat cu experiența fronturilor din Afganistan și Irak. Sunt sigur că și ceilalți soldați români din spatele său făceau parte din unități de elită ale Armatei Române și ar fi meritat să le știm și noi și să aplaudăm. La televizor sunt mult mai bine prezentate, dar în piață habar n-ai ce vezi.

Apoi au fost clasicele restricții de mișcare. Pe partea dinspre Unirii era mult mai aglomerat decât pe partea cu Palatul Parlamentului, dar era imposibil să treci strada acolo, ar fi fost nevoie să ocolești peste 1 kilometru ca să eviți gardurile și nici atunci nu cred că ne-ar fi lăsat jandarmii să mai traversăm.

Micile probleme “locale” sunt și ele amuzante. În general publicul este calm și vesel, dar mai apar mici probleme pe ici pe colo. Unii strigau la niște bătrâni ce se băgaseră în față că au văzut destule parade la viața lor, să-i mai lase și pe cei tineri în față. Ar trebui organizat cumva astfel încât copiii să stea primii, la gard, că doar toți ceilalți pot vedea ușor peste ei.

În rest nu mă pot plânge de nimic, totul a fost bine organizat, inclusiv cu control de securitate la intrare, iar după aceea vehiculele au rămas parcate pe lângă Parcul Izvor și copiii s-au putut fotografia cu ele.

Fotografiile de mai jos sunt ale mele, dar puteți găsi unele mult mai bune în albumele MApN, fotografii oficiale având cele mai bune poziții în piață.

Apropo, pe la Unirii erau mobilizare mare, toți țiganii vindeau steaguri. Cineva s-a orientat rapid, le-a produs/importat și a organizat o mare vânzare în ziua paradei. Un pic mai încolo, tot la unirii, cei de la Radio România București împărțeau gratuit steaguri, un pic mai mici ce-i drept, dar suficiente ca să ai ce flutura în semn de salut.

Am mers apoi spre târgul de Crăciun din Piața Universității. Mergeți și voi, dar poate într-o seară când e mai puțină lume, probabil săptămâna viitoare. Sunt multe lucruri bune de mâncat pe acolo, fierbeau niște ceaune de dimensiuni mari cu fasole, varză sau mămăligă, dar și cozile erau pe măsură. Am mâncat o tradițională fasole cu costiță de unde era coada cea mai mică și a fost bună.

Apropo de târguri de Crăciun, pe 11 decembrie timp de 4 ore organizează unul mai mic și Ambasada Germaniei la București, zic ei pe Facebook.