Sunt tot mai conectat la servicii cloud (P)

Mi-a plăcut ideea de cloud încă de când am auzit-o prima oară, acum deja mulți ani. Să am tot ce-mi trebuie undeva pe net, accesibil din orice punct al planetei, fără nici o grijă privind configurarea sistemului și backup-uri periodice, pe un sistem “plătești cât consumi”? Sigur!

Într-un fel, primul serviciu oarecum de tip “cloud” a fost emailul meu de pe Hotmail, acum multă vreme. Sistemul clasic, cel în care mailurile erau trase de pe server în calculatorul meu, mi se părea groaznic de vulnerabil, pierzând totul în caz de o formatare, așa că un email accesibil din browser mi s-a părut o idee excelentă. Și voi apelați la puterea și avantajele cloud-ului de fiecare dată când vă ziceți “am primit pe email o informație, deci o voi găsi oricând acolo”.

Am continuat adoptarea serviciilor cloud ca blogger. Nu-s o firmă mică sau mare ca să iau diverse pachete de servicii de la același furnizor, ci improvizez cum pot din diverse servicii disponibile pe piață, chit că asta înseamnă o mulțime de username-uri, parole, interfețe diferite, metode diferite de acces și, în fine, alte dezavantaje, dar mă descurc după cum pot.

De exemplu, WordPress rulează pe un fel de cloud, având în vedere că-l pot accesa și modifica de oriunde, iar deseori fac asta inclusiv din telefon. Serverul care ține blogul este automat conectat cu alte servere ce contorizează și analizează traficul, optimizează afișarea imaginilor și a bannerelor în funcție de trafic șamd.

Iau notițe în cloud. De pe PC sau de pe telefon, când am o idee de subiect pentru un articol, deschid un program de luat notițe și trec acolo câteva cuvinte. Le găsesc apoi pe PC.

Fotografiile mele se duc automat în cloud. Imediat ce telefonul se conectează la o rețea wireless, cele noi sunt urcate imediat în cloud, iar de acolo alte programe le copiază automat în toate calculatoarele mele. Fotografiile făcute cu mirrorless-ul sunt detectate automat și duse în Google Photos. Nu știu exact ce fotografii am în PC acum, dar știu sigur că tot ce-am fotografiat în ultimele luni, indiferent că le-am șters sau nu de pe card sau din calculator, sunt și în cloud, unde le pot găsi rapid cu niște algoritmi rapizi de detecție de forme și de indexare după dată. Acolo e un alt aspect specific cloud-ului în acțiune, scalarea automată a spațiului de stocare și a puterii de procesare în funcție de cât îi dau de muncă.

Fotografiile de lucru, cele pe care le editez în calculator, le pun un mic watermark și le export la o dimensiune rezonabilă pentru blog (1024 pixeli, vi se par prea mici, prea mari?) se duc automat tot în cloud. Acolo e setat folderul default pentru fotografii exportate, iar în câteva secunde ajung în cloud. Am luat această decizie după ce am concluzionat că asta îmi permite să pregătesc câteva fotografii pe PC, să le export, apoi pot pleca de acasă și pot lucra la articol de pe laptop sau tabletă, imaginile respective fiind disponibile de oriunde.

Într-un fel, cloud-ul este cel ce-mi permite să plec câteva zile doar cu telefonul sau cu tableta în buzunar, eu având nevoie doar de un browser pentru a pune serverele la lucru, indiferent de loc și conexiune și cerințe.

Am, tot în cloud, diverse backup-uri ale blogului, plus că am copiat acolo și fotografii mult mai vechi, arhiva mea de amintiri, cum s-ar zice. Am mult mai multă incredere în aceste servicii decât în orice hard-disk de-al meu, care ar putea pica oricând.

Folosesc un calendar online, am contactele online, astfel încât dacă testez un nou telefon acestea se copiază imediat acolo (serios, e anul 2015, de câte ori aud pe cineva zicând “mi-am pierdut telefonul și nu mai am numerele voastre de telefon, trimiteți-mi câte un mesaj cu numele și telefonul vostru” îmi vine să-i dau palme). Folosesc Office 365 și salvez toate fișierele în cloud, în spațiul venit odată cu licența, astfel încât să fie disponibile de oriunde. Asta mi-a salvat multe ore de muncă sau m-a făcut să pot răspunde imediat la diverse urgențe. Până și lista de cumpărături o ținem în cloud, ca să o edităm sau citim amândoi.

Ăsta sunt eu, persoană fizică. Dacă aș fi firmă, dacă aș lucra într-o echipă de câțiva oameni, m-aș îndrepta imediat spre cloud. Soluții pentru a vedea simultan task-urile fiecăruia, backup automatizat și centralizat de fișiere importante, arhivă de documente, email și fișiere disponibile de pe orice PC, calendar centralizat, facturare centralizată, lucru colaborativ la documente office, m-aș băga la toate. Plus faptul că s-ar ocupa altcineva de bunul mers al sistemelor, de securitate, VPN, firewall sau de backup, plus faptul că nu-mi mai trebuie mie un rack de servere și UPS-ul său, plus faptul că plătești pe măsură ce consumi sau ce adaugi sau elimini noi oameni în firmă.

Și desigur, referitor la cloud sunt multe mituri, de exemplu că nu știi cine ar putea avea acces neautorizat la datele tale. Mie mi s-a părut întotdeauna că datele se pot fura mai ușor de către un angajat nemulțumit sau un hacker priceput atunci când sunt în dulapul din clădirea ta, nu în data-centerul din Pipera, păzit și filmat, unde accesul se face doar prin conexiuni securizate, iar angajații de la fața locului habar n-au ce-i în fiecare rack.

Articolul este susținut de StarVault, furnizori de cloud adevărat, cu un data center propriu de nivel Tier 3, cu certificări și servicii garantate, pază, suport tehnic 24/7/365 și servicii Cloud & Mobility pentru toată lumea. Pagina lor explică mult mai bine totul, aruncați un ochi.