Se mai fac fotografii din satelit, dar nu ca-n Star Trek

Heineken a avut o campanie spectaculoasă cu ocazia lansării filmului Spectre din seria James Bond: au dus niște oameni în deșertul din Nevada și i-au fotografiat din spațiu, ca-n filmele cu spioni.

Costurile cred că au fost imense: sute de oameni duși în Las Vegas cu avionul, din diverse locuri ale lumii, cazare acolo pentru câteva zile, drum cu buggy-urile în deșertul Nevadei într-un loc special amenajat, întâlnire cu actorii din Spectre, sateliți, filmare, fotografiere, restaurante, tur de oraș, activări locale și ce-o fi fost acolo. Cât să zic, 3000 de dolari de persoană?

De la noi au fost George Buhnici, Alex Gâlmeanu și Ionuț Bunescu, ultimul câștigând un concurs pe Facebook ce-a oferit un loc la această acțiune numită #spyfie. Iată fotografia lui Bunescu, făcută din satelit:

Iată altele de la oameni din toate colțurile lumii, găsită pe hashtag-ul #spyfie:

Problema este că aceste fotografii nu sunt făcute din satelit.

Uitați-vă la ele, este imposibil pentru o fotografie făcută din satelit (cei de la Heineken vorbesc de o orbită de 600 km) să aibă această rezoluție. Văd brățara de la mână lui Ionuț, îi văd eticheta de pe buzunarul mic de la blugi. Văd modelul de pe pălăria cuiva, văd șireturile oamenilor, barba un pic nerasă sau simbolul de pe tricoul unuia dintre cei de acolo, pantofii lucioși, semnul Nike, textul de pe jos.

Pur și simplu nu e posibil. Nici sateliții militari, ale căror capabilități nu sunt făcute publice, nu pot realiza astfel de imagini. Spionajul din satelit se face prin analiza unor fotografii ceva mai grosiere, dar analiștii pot trage multe concluzii chiar și din fotografii proaste, că se uită după tancuri, submarine și forme omenești, dar nu caută să citească ziarul cuiva sau inscripția de pe tricou.

Vreți mai multe dovezi? Heineken spune că a făcut fotografiile cu ajutorul celor de la Urthecast, o companie specializată pe imagistică satelitară. Urthecast este o companie canadiană cu planuri mari în domeniul “făcut poze din satelit”, ca să le zic așa, deoarece există o grămadă de alte firme ce solicită astfel de servicii pentru agricultură, topografie, planificare șamd. Luați exemplul Google Earth și cum o companie privată a avut nevoie de imagini din satelit pentru a oferi servicii clienților săi.

Urthecast are două camere montate pe Stația Spațială Internațională: una de înaltă rezoluție, adică 1 metru/pixel, numită Iris, și alta numită Theia, cu o rezoluție de 6 metri/pixel, dar care are un obiectiv foarte larg cu care capturează cam 300 kilometri pătrați într-o singură fotografie. În funcție de aplicația pentru care ai nevoie, le ceri o fotografie sau altele.

În iulie, Urthecast a achiziționat compania spaniolă Elecnor Deimos și cei doi sateliți ai acesteia. Deimos-1 are o rezoluție de 22 metri/pixeli, dar surprinde 650 de kilometri într-o fotografie. Deimos-2 are o rezoluție de 75 cm/pixel și surprinde maxim 12 km într-o fotografia.

Rezoluția asta de 22 metri/pixel este exact ce-i spune numele, ceva de lungime 22 de metri ar avea un pixel în fotografia finală. Un autobuz, de exemplu. O rezoluție de 75 cm/pixel le permite unor analiști să vadă nu doar că sunt niște mașini parcate undeva, ci să le și identifice tipul, cu suficientă experiență în spate. Probabil că un satelit militar merge mult mai sus, probabil spre 1-5 cm/pixel. Unul dintre cei mai buni sateliți comercial în aceste momente este WorldView-3 al companiei Digital Globe, cu o rezoluție de 31 cm/pixel, dar cu suficiente fotografii, sharpening și interpolare se poate ajunge la echivalentul a 10-20 cm/pixel.

Unele dintre cele mai bune fotografii din satelit sunt cele ale complexului Google din Mountain View, California, unde poți vedea liniile duble ce separă locurile de parcare. Iată și o imagine din Londra, vedeți Big Ben în dreapta, vedeți ce scrie pe asfalt, dar observați cât de mici sunt oamenii.

Îmi spuneți că un alt satelit poate ajunge de la imaginile de mai sus la cele de mai jos, unde văd reflexia din ochelarii cuiva de parcă aș fi în serialul CSI? Nu m-am născut ieri.

Revenind la Heineken și Urthecast, ei scriu negru pe alb în comunicat că a fost folosită “camera Iris montată pe satelitul Deimos“. Exprimarea e dubioasă, Iris este numele camerei montate pe Stația Spațială, pe când camera de pe Deimos nu are un nume propriu-zis – satelitul în sine este o cameră de orbitează Terra la 600 km distanță.

Rezoluția lui Deimos este de 75 cm/pixel (și s-ar putea să fie mai mică în mod color, când se iau mai multe canale de culoare, asta nu mai știu). Asta înseamnă că un om ar trebui să aibă fix 2-3 pixeli în fotografia din satelit, nicidecum să-i poți vedea culoarea ochilor și textul de pe tricou.

Concluzia mea: fotografiile de mai jos probabil sunt făcute din satelit.

Cele individuale nu, ci probabil sunt făcute dintr-un elicopter sau o dronă ce zbura la câteva sute de metri deasupra tuturor.

Repet, nu-i nici o rușine în asta. Experiența participanților rămâne la fel de frumoasă, la fel și inițiativa de a orienta un satelit asupra lor. Atât doar că fotografiile individuale nu provin tot de la satelit, așa că dacă cineva și-a înrămat respectivul cadru crezând că a fost fotografiat din spațiu, este mai entuziasmat decât e nevoie.

Nu înțeleg două lucruri: de ce nu recunoaște și Heineken asta, că nu-i vreo rușine. Atât permite tehnologia noastră, atât poți obține prin distorsiunile atmosferice. În schimb, Heineken scrie în comunicat “fiecare persoană prezentă la eveniment a primit poza individuală din satelit“, ceea ce e un basm, în opinia mea.

Al doilea lucru pe care nu-l înțeleg este sincronizarea. Cred că cineva nu i-a anunțat corect pe cei de acolo când se fac fotografiile. Bunescu se uita la telefon; măcar îl recunoști că-i Bunescu, dar persoana mai jos de el ține telefonul în fața feței. Sper că au mai avut și vreo altă fotografie pentru el, ca să se vadă totuși la meclă și să le arate nepoților fotografia. Altul e cu pălăria în cap (mă mir că n-a stat și sub vreo umbrelă, dacă tot s-a dus până acolo ca să fie fotografiat de sus), altul se uită spre stânga, cineva în telefon, Alex Gâlmeanu tocmai se căuta în buzunare. Îi duci pe oameni până acolo și nu le spui “bă, în următoarele 10 minute vă uitați numai în sus, că altfel vă lăsăm aici!”?