Nu vă lăsați tentați de iluzia soluțiilor rapide, nu există așa ceva

Am deschis robinetul de apă de la cadă și am văzut România. Serios, știți cum se întinde apa prin cadă, o peliculă subțire ce se răspândește întâi cum vrea ea? Acum era în forma României, ba chiar a României Mari, că parcă aveam un pic mai multă Bucovina și ceva din Cadrilater.

Dacă aș fi fost vreo domnișoară supra-optimistă, aș fi văzut în asta un semn că totul va fi bine. Că țara va fi salvată. Că poate este un semn divin, că îmi vorbește chiar bunica mea, ce venea din Bucovina, transmițându-mi că generația mea va schimba totul.

Nefiind însă așa sensibil la astfel de lucruri, am făcut singurul lucru ce putea fi făcut, adică baie, că de asta deschisesem apa. Eu nu cred în magie.

Acum (deja) mulți ani, după 1989, apăruse sloganul “ne-ați furat revoluția”. Era spus de liberalii și țărăniștii care au suferit sub regimul comunist, trăind cu speranță că-l vor dărâma, iar puterea a preluat-o în schimb Iliescu. Cam de acolo vine vorba.

În prezent am aceeași senzație, dar simt că “revoluția” este furată, culmea, de Facebook. De oameni de pe Facebook care acționează grăbit, care reacționează impulsiv, care cred că cel mai bun lider ar fi bloggerul admirat de ei, vedeta TV ai cărui fani sunt și tot ce are nevoie este un like, un comentariu. Se fac liste de propuneri, se fac grupuri de Facebook cu guverne digitale, se dau tag-uri și se propun cele mai năstrușnice lucruri.

Oamenii cred în magie, asta e clar. Cred că un șef bun ar schimba totul. Cred că țara este realmente paralizată pentru că ministerele sau primăriile nu fac ce trebuie și este nevoie doar de un om capabil în fruntea lor, unul care să spună subalternilor “hai, munciți!” și asta va rezolva totul. De asta se fac liste.

Oamenii cred că gândirea lor este și gândirea celorlalți 19 milioane de cititori. Fiecare dintre ei crede asta despre ideile lui.

Listele acelea? Par ceva izvorât de la oameni care nu înțeleg gravitatea situației în care se află țara. De la oameni care cred că țara are o simplă răceală, tratabilă cu o mică pastilă și gata, va răsări mândră ca-n vest, deși țara are un cancer generalizat, bolnavă până în măduva oaselor cu diverse probleme mici și mari care împreună alcătuiesc o situație monstruoasă din care este foarte, foarte greu de ieșit și cu siguranță niște liste heirupiste nu doar că nu reprezintă o soluție, ci mai degrabă înrăutățesc situația.

O înrăutățesc? Da, exact așa. Oamenii vor spune “ah, n-au vrut să-l pună pe X ministru la Economie, ar fi rezolvat ăla totul“. Ei știau soluția, dar alții n-au vrut să o pună în practică. Alt exemplu? O pagină cu nume pompos cerea ieri să se dea o ordonantă de urgentă prin care să se elimine imunitatea parlamentară. Ce bine ar suna! I-am întrebat dacă știu că imunitatea este în Constituție, act care nu se modifică prin OUG-uri, ci cu un proces mult, mult mai complex. Au dat înapoi, au schimbat îndemnul.

Când faci politică pe Facebook, totul pare simplu, soluțiile sunt mereu la îndemână și trebuie doar aplicate. Parcă am trăi în Sim City, nu în lumea reală. În lumea reală avem o populație uriașă în mediu rural, cu problemele ei particulare, cu sărăcia ei, cu voturile ei. Avem 80% primari de la PNL și PSD, iar de la nivel local trebuie pornită o schimbare, de la mic spre cel mai mare, însă cum să faci asta în așa situație? În lumea reală un primar nu poate spune “hai să facem bine ca să nu fie rău“, ci are nevoie de susținerea unui consiliu, numit politic acolo, un ministru are nevoie de bani, dar nu are la buget, are nevoie să relaționeze cu mulți alți factori, toți puși acolo politic, să ia decizii care garantat vor mulțumi pe unii și vor nemulțumi pe alții și tot așa.

E o situație foarte complexă și schimbarea nu se poate face cu un singur om în vârf. Iohannis e dovada perfectă că un singur om nu e de ajuns. Dacă e de reținut o concluzie, rețineți-o pe asta: este o iluzie și o greșeală imensă să crezi că cineva poate fi pus la vârf, orice vârf ar fi acela, și va rezolva totul pentru tine, fără ca tu să-ți mai bați capul cu asta și fără să te schimbi cu nimic.

Schimbarea vine de la fiecare din noi, de la bază spre vârf, câtă vreme am respecta legile țării (în principiu bine făcute) și n-am mai accepta corupția, mârlănia și nepăsarea. Ca să arunci cu pietre, trebuie să fii întâi tu cinstit. Câtă vreme îți găsești ție o scuză pentru a încălca regulile, fie vorba și de parcarea unde nu-i permis, le vei accepta și scuzele altora.

Mă gândesc apoi la aceste consultări cu societatea civilă anunțate de președintele Iohannis.

Cum să-i explici președintelui toată ura strânsă în acești ani, toată neîncrederea în clasa politică? Cum să o pui în cuvinte sau în cifre și cum să dai crezare unui nou lider, oricare ar fi el?

Cum poți măsura ura și frustrarea generată, de exemplu, de introducerea unei accize în combustibil pentru, chipurile, construcția de noi autostrăzi, acciză ce s-a dovedit o greșeală, iar din banii suplimentar încasați nu s-a finanțat nici un nou drum, ba chiar, culmea culmilor, o autostradă inaugurată cu pompă a fost demolată un an mai târziu?

Cum să exprimi frustrarea că absolut toți polițiștii, reprezentanții legii și onoarei (asta scrie pe stema Poliției), au tăcut mâlc cât timp șeful lor a folosit de 1500 de ori numai în acest an o coloană oficială?

Cum să vorbești despre impotența oricui ar putea să-i pedepsească pe preoții care refuză îngroparea unor săraci pentru că nu au bani familiile sau pe medicii care nu dau atenție unor bolnavi pentru că “merge și așa”? Pe cei care parchează pe trecerea de pietoni? Cum poți să ai încredere în autoritățile care, un alt exemplu, lasă nesancționat faptul că locatarii unui bloc nu doar că nu au construit rampa pentru handicapați cerută prin lege – prin lege, da? -, ci chiar au distrus-o pe cea construită gratuit de un ONG unui tânăr handicapat din bloc. E un caz real, vi-l arăt pe larg altădată, dar locatarii dintr-un bloc bucureștean au distrus rampa de handicapați făcută pentru un locatar imobilizat în scaun cu rotile. Asta e țara în care trăim și în care nu s-a luat nici o măsură atunci când astfel de lucruri s-au întâmplat și se întâmplă zilnic.

Și pe Facebook se fac liste. Se fac revoluții cu like-uri, de parcă un like a schimbat vreodată ceva. Se găsesc soluții digitale în loc să se încerce înțelegerea în profunzime a problemelor, a cauzelor, a implicațiilor și încurcăturilor. Iar când like-ul nu are efect, lumea se va revolta din nou, tot digital, crezând că soluția exista și n-au vrut alții să o aplice.

Lăsați listele și grupurile! Sunt o jignire că tratăm atât de superficial schimbarea declanșată de moartea unor oameni. Sunt o metodă de a deturna atenția unei părți a țării, fix a tinerilor care ar trebui să judece obiectiv și să meargă la vot, în timp ce în spate se fac în continuare manevrele politice clasice, cu aceiași oameni, cu aceleași interese.

Țara este aproape infinit mai complexă decât niște nume și schimbarea asta pe care ne-o dorim cu toții poate veni doar înțelegând situația reală. Listele acelea din excel, grupurile ce anunță guverne digitale sunt la fel de efemere ca și apa de care vă spuneam la început: poți vedea ce vrei tu în ea, dar imaginea ține doar o secundă și apoi se duce pe scurgere.