Hai să vedem dincolo de chiloți!

E timpul să terminăm cu discuțiile despre cum propunerea de ministru al Sănătății a fost retrasă pentru că omul avea poze în chiloți. Da, știu că politicieni celebri au fost fotografiați și ei în chiloți sau chiar fără, dar nu acesta ar trebui să fie subiectul discuției.

Ignorați vă rog femeile în călduri de pe Facebook, care probabil vor deja să organizeze marșuri pro-Baciu (așa-l cheamă, nu?), și analizați faptele concrete: în condițiile în care sistemul de sănătate este într-un colaps prelungit, într-o vrie din care pare foarte greu de redresat, noul ministru urma să fie un medic cu zero experiență în management și care nici măcar n-a terminat rezidențiatul. Cui îi mai pasă că avea sau nu fotografii în chiloți din vremea când a fost și manechin? Nu asta e problema.

Nu-l cunosc pe acest Baciu. E posibil să devină unul dintre cei mai buni chirurgi ai țării, poate are mână de aur și talent la a salva vieți. Un ministru, însă, nu mânuiește bisturiul, ci pixul. Un ministru are nevoie de experiență concretă în făcut bugete, planuri de investiții, condus oameni, ținut ședinte, colaborat cu alți oameni în posturi similare sau chiar mai înalte.

Nu uitați ce-i cerem unui nou ministru al Sănătății: să elimine corupția de nivel înalt din sistem, să vegheze la organizarea unor licitații transparente, să țină piept intereselor de miliarde de euro ale companiilor farmaceutice, să modernizeze sistemul de compensate și gratuite, să oprească emigrarea cadrelor medicale, să investească puternic în spitale, să rezolve cumva banii dați în halat, să elaboreze o strategie națională în domeniul sănătății, cu direcții și programe clare de a scoate România din partea de jos a tuturor clasamentelor europene, de la mortalitate infantilă la decese cauzate de tutun la infecții luate din spital la speranța mică de viață și la numărul mare de cazuri de TBC, boli cardio-vasculare, diabet șamd.

Aș mai putea scrie încă trei paragrafe privind chestiuni importante de rezolvat, dar nu-i subiectul acum. Dezvoltarea unei țări se bazează pe doi piloni mari: Educația, care pregătește specialiști și profesioniști în orice domeniu, oameni care știu să gândească și să iasă în lume, și Sănătate, ca să ai o populație sănătoasă, puternică. Multe alte ministere pot fi privite ca asigurând infrastructură și mediu de lucru pentru acestea două, că altfel vom fi doar o țară de mâna a treia, cu forță de muncă ieftină, exploatată de străini.

Situația nu-ți permite să pui un om fără experiență cât de mică în asemenea lucruri direct în fotoliul de ministru. Nu s-a născut nimeni pregătit pentru a fi ministru, dar poți căpăta experiență urcând niște pași, conducând întâi vreun spital, vreo direcție din minister, vreo firmă – ceva în care să afli despre termeni precum buget, fonduri europene, strategie la nivel mai mare sau, pur și simplu, să știi să faci o ședință și să pui lumea la treabă și să știi ce rapoarte să le ceri.

Nu pui pilot de Formula 1 pe unul care n-a trecut prin multe alte campionate mai mici, nu pui la manșa unui mare avion un pilot care e la primul său zbor. Până și de la un administrator de bloc te aștepți să știe deja ce trebuie făcut ca să nu rămâi fără apă, nu?

Faceți următorul exercițiu de imaginație. Ministrul propus de Cioloș ar fi un tânăr de 28 de ani, fără experiență în management, dar ceva mai gras, mai urât și fără cont de Facebook. Ați spune “băi, noi am ieșit în stradă pentru un guvern tehnocrat, ce-i cu ăsta? Ce-l recomandă?“?

În schimb, ministrul propus avea fotografii în chiloți și aspect de Twilight, așa că lumea a spus “uuu, inedit!”, deși astfel de lucruri își au locul la rubrica monden din reviste glossy, nu într-un CV. Apoi a fost retras și lumea s-a scandalizat, a ținut partea “underdog-ului”, cum s-ar spune. În toată această discuție n-a fost timp și de analizat, concret, ce-l recomandă pe respectivul domn pentru respectivul post.

Repet, spuneți-le celor care cred că omul a fost pe nedrept retras din cauza unor reclame la chiloți că pierd esența problemei. Omul n-a fost retras pentru că am fi prea conservatori și pudibonzi, ci pentru că nimic nu-l recomanda ca ministru. Că dacă vrei o guvernare bună, trebuie să vrei profesioniști cu experiență în posturile cheie, iar un minister nu este locul potrivit pentru “a da o șansă”. Sunt posturi inferioare pentru asta, dacă vrea omul să se implice în management o poate face la spitalul unde lucrează, în minister prin diverse direcții mai mici șamd.

E al 12-lea ceas, ar fi cazul să nu mai votăm vedete în Parlament, să eliminăm învățătoarele de greva foamei, foștii playboy tenismani și vedetele de muzică populară și să cerem doar oameni care măcar au o idee despre cum funcționează o țară, ce probleme are și cum ar putea fi rezolvate. Parlamentul și Guvernul nu sunt locuri în care te duci să înveți meserie, ci unde ajungi doar după ce excelezi în meseria ta.

Știu, “dincolo de chiloți”, pun intended.