Cum am zburat cu British Airways spre Londra

Am zburat foarte bine cu British Airways spre Londra, după cum de altfel mă și așteptam. Două amănunte au stricat un pic ziua, dar nu ceva crucial.

Ca să o luăm cu începutul, configurația rândurilor de la ușile de urgență pe un Airbus A321 este ceva mai ciudată, să-i spunem. Cam atât loc am avut pe acel rând.

Dacă voiam, puteam să pun o pătură între scaune și să dorm acolo. A321 este cel mai mare avion monoculoar din familia 32x și se pare că în dreptul ușilor de urgență au lăsat mult loc. Am stat ca boierul acolo.

Dacă nu știți secretul locurile “de la Exit”, alegeți mereu aceste locuri, dacă puteți, pentru că aveți mai mult loc la picioare. British Airways le oferă gratuit, dacă le prindeți la check-in, că de obicei se dau primele. TAROM nu te lasă să le selectezi la check-in-ul online, ci trebuie să le ceri la aeroport. Dacă nu sunt deja ocupate, vi se vor da, singura condiție fiind să poți deschide ușa de urgență în caz de nevoie, dar probabil doar un copil n-ar putea face asta. Alte companii cer bani pentru acele lucruri, dar chiar și așa s-ar putea să merite costul: de exemplu KLM vrea vreo 10 euro în plus pentru a ți le da, dar eu aș plăti taxa aceasta, că zbori 3 ore până la Amsterdam.

Mâncarea la dus a fost un mic-dejun complet. Aparent Alpha Rocas știe să gătească doar omletă cu bacon pentru micul dejun, că am primit aproape același lucru ca pe TAROM (omletă, bacon, ciuperci și o roșie un pic trase la grătar), dar pentru British Airways au adăugat și cereale cu iaurt și fructe proaspete, plus un mic suc de portocale, pâine și margarină. Serviciul la bord a inclus băuturi calde și reci la prima trecere și apoi doar reci la a doua trecere.

La întoarcere, zbor de seară, am primit o cină completă. A început cu un mic snack (alune și sticksuri) și băuturi (am luat vin, puteai cere inclusiv gin tonic). Alte companii dau doar atât, dar British Airways a venit apoi cu mâncarea caldă, adică pui, cartofi gratinați, morcovi și niște iarbă sau ceva verde, pâine, doi biscuiți sărați cu o bucată de cașcaval (mature cheddar) și un mic desert sub forma unui cheesecake foarte bun. Au servit a doua oară băuturi (am luat tot vin alb), apoi cafea sau ceai.

Ca de obicei la englezi, micile amănunte fac diferența. Primești o ceașcă din plastic dur pentru cafea sau ceai, nu un pahar transparent. Însoțitorii de bord întind o tavă, tu pui ceașca acolo, ei o umplu cu cafea sau ceai. E singura dată când am băut la bord din ceva cu mâner, că în rest toate companiile te servesc în pahare de plastic sau carton. Apoi, pentru mâncare folosesc tot felul de farfuriuțe și recipiente mai dure, de parcă ai mânca dintr-o farfurie dură.

Nu mă pot plânge de nimic nici la aeroport. Heathrow este foarte aglomerat, dar lucrurile au mers repede. Sunt multe automatizări, dacă ai pașaport biometric poți trece pe la verificarea automată de securitate. Am aterizat în Terminalul 5, unde mă jur că doar zona de ridicat bagajele de pe benzi este mai mare decât întreg terminalul de la Otopeni. Am trecut foarte repede de securitate la sosire.

La plecare lucrurile au mers la fel de bine, după ce am predat bagajele cred că în 10 minute am trecut de securitate. Au un sistem de contorizare a timpului petrecut la cozi. Înainte de aparatele cu raze X ți se cere să scanezi cartea de îmbarcare, dar puțini știu că nu-i obligatoriu să faci asta, ci este doar o contorizare. Ți se scanează cartea la intrarea în acea zonă, unde ești obligat să o arăți, iar când o scanezi și la final se determină cât timp ai petrecut în coadă.

Ce n-a mers bine? Păi în primul rând la Otopeni avionul a fost tras la terminal, dar nu și conectat la burduf. Ne-au dus acolo cu autobuzul, de am stat 10 minute în el în miros de eșapament. Nu știu a cui era vina, că avionul oricum bloca zona de la burduf. Poate că acesta nu era funcțional la poarta respectivă, dar în acest caz ar fi trebuit mutată poarta de îmbarcare, că loc era. Am dat 304 euro pe bilet, la această sumă mă aștept să nu mai pierd timpul prin autobuz.

Apoi, la plecare echipajul britanic a întârziat vreo 15-20 de minute. Punctualitatea engleză nu mai e ce-a fost, nu? Personalul din aeroport a anunțat boardingul, venise autobuzul, noi ne-am strâns la coadă, iar abia atunci s-au prins că nu era nimeni în avion.

Am stat la coadă vreo 20 de minute (eu m-am dus și am luat loc, dar m-am îmbarcat printre ultimii din cauza asta), timp în care au apărut pe loc însoțitorii de bord și apoi piloții. Nu scuze, nu nimic, de fapt pilotul a exclamat tare “relax, everyone, we’ll be there on time” văzându-ne așteptând. Am ajuns la timp, dar putea să zică și el o scuză pentru întârziere. De obicei când pasagerii se îmbarcă echipajul e deja la bord, verifică avionul și încălzește cafeaua.

Partea bună este că pasagerii sunt ceva mai politicoși și relaxați pe acest zbor. Cu Blue Air, Wizz, Ryanair și TAROM având curse spre Londra, British are cel mai mare preț. Majoritatea pasagerilor erau străini, clasa business era plină (6 rânduri x 4 locuri), iar printre cei din avionul meu l-am recunoscut pe directorul Raiffeisen Bank (culmea, la Economy).