Restaurante și cafenele bune în Viena – pe încercate

Am petrecut patru zile în Viena. Petrecut, la propriu, că amândoi știam deja orașul, așa că acum am stat doar prin cafenele, restaurante și palate transformate în muzee. Așa e Viena.

Iată o listă cu localurile unde am fost, cum mi s-au părut și ce-am mâncat pe acolo, că sigur va fi de folos și altora.

SCHWEIZERHAUS – în parcul de distracții Prater

Aici am mâncat cel mai bine, trăgând linie la final. Am mâncat ciolan de porc, specialitatea pentru care acest local este vestit. 95% dintre clienți comandă așa ceva, din ce-am văzut în jurul meu, și vorbim de o terasă cu câteva sute de locuri, plină la orice oră.

Ciolanul a fost extraordinar de bun. Șoriciul acela crocant este atât de bun când îl rupi de pe carne cu un pic de grăsime sub el, iar carnea este moale, excelent făcută, gustoasă. Costă 17,2 euro kilogramul, iar al nostru a venit cu un bon de 18 virgulă ceva euro. Am mai luat doi cartofi copți cu un pesmet pe ei, salată de varză (fără de care nu poți mânca, e prea greu pentru stomac), pâinea casei (care cam peste tot în Viena înseamnă un fel de covrigi bavarezi sub formă de mini-baghete) și multă bere (4 euro halba).

Am luat și o supă specifică austriecilor, de vită cu clătită tăiată în ea. E ca o supă de tăiței, dar au folosit clătite în loc.

Schweizehaus este într-un colț al parcului Prater. Sunt mai multe terase în parc, dar căutați-o pe asta, merită.

PHO SAIGON – restaurant vietnamez pe strada Hegelgasse 17, în interiorul inelului central

Pare ciudat să spui că am mâncat foarte bine la un restaurant vietnamez în Viena, dar e adevărul și vi-l recomand cu tărie. Bucătărie vieneză e bună, dar asemănătoare cu a noastră și bazată pe șnițel, pui, porc și alte mâncăruri simple, cel puțin asta oferă turiștilor. Un vietnamez bun nu găsiți în România, așa că încercați-l pe acesta.

Am luat ca aperitiv o salată de rață cu ceapă roșie și mentă, care s-a dovedit și picantă de-ți lua gura foc, dar bună. Am luat și o supă de vită, bun și asta. Îmi plac supele vietnameze, am mâncat una genială la Toan’s în Carrefour Feeria, restaurant vietnamez și el, dar nu la fel de mare și complex ca cel din Viena.

Apoi am trecut la felurile principale. Matilda a luat o supă ca fel principal (așa e ea, mai dubioasă) și i-au adus un castron uriaș cu o supă tipic vietnameză cu tăiței, carne de vită și diverse legume și condimente, bună la gust. Se mănâncă “dual”, cu bețele iei carne și tăiței, cu lingura din lichid. A fost adusă și cu germeni de grâu într-o farfurie separată, plus sos de soia.

Eu mi-am luat curry de rață. A venit foarte multă carne făcută cu o crustă ușor crocantă pe un pat de legume colorate în sos de curry. Separat mi-au adus orez pe care l-am pus în acest sos – minunat!

CENTIMETER – undeva în spatele primăriei (Rathaus)

Sunt mai multe localuri Centimeter prin oraș, iar eu am fost la unul aflat fix în spatele primăriei, pe o strădută ce dă în bulevardul mare. Îl găsiți ușor pe hartă.

Aici se mănâncă mult și bine, dar nu extraordinar. Porțiile sunt mari, practic orice preparat poate fi luat pentru două persoane, și bune, dar locul e un pic învechit. Prețurile, însă, sunt mai mici decât în alte localuri. Mi-a plăcut că aveau Pilsener Urquell la halbă, dar și Ottakringer-ul austriac e o bere bună. Vedeți în poze un șnițel de porc și cârnați înveliți în bacon, pentru că doar cârnați simpli n-ar fi fost suficienți.

FIGLMULLER – restaurant tradițional vienez pe Wollzeile 5 și chiar lângă pe Backerstrasse, în interiorul inelului central

Figlmuller e foarte celebru, mi l-ați recomandat dinainte de plecare și încă din aeroport le-am văzut reclamele. E celebru pentru șnițelul foarte bun.

O fi celebru, dar e și un pic mai scump decât celelalte. A fost bun, dar nu extraordinar. N-am luat șnițelul de porc, cel vestit, ci unul de vițel, așa că prețul a sărit de la 12 euro la 19. Merită, însă, șnițelul de vițel pentru că e mult mai fraged și mai gustos, plus că nu mâncasem niciodată unul.

Porțiile au fost mari, salata de cartofi nu m-a impresionat (zici că-i o salată orientală în care au rămas doar cartofii), supa cu clătite a fost bună, dar nu mai bună ca la Schweizerhaus.

PURSTNER – restaurant vienez pe Riemergasse 10, în interiorul inelului central

A fost bine aici. Purstner este un alt restaurant mult-recomandat, de fapt nici n-am găsit loc la terasa frumoasă din stradă, deși era destul de târziu seara, ci ne-am așezat înăuntru. Frumos decorat, porții mari, mâncare bună, prețuri normale.

Am mâncat o friptură de vită ce avea în interior șuncă și brânză camembert, iar Matilda a luat ceva de pui cu sos de brânză și niște paste făcute cu spanac.

FESTIVALUL DE FILM – în fața primăriei (Rathaus)

N-am mâncat aici, dar totul arăta foarte bine. Terasele acestea mici, făcute în fața primăriei, sunt ceva specific Vienei vara și ați putea încerca într-o zi să luați cina în acest loc. Sunt făcute pe diverse specialități, era una de curry și tandoori, alta steakhouse, alta cu specialități portugheze șamd.

CAFENELE ȘI COFETĂRII

Viena este orașul cafenelelor ce servesc și tot felul de prăjituri foarte arătoase. Am vizitat câte una sau două în fiecare zi, fiind unul dintre motivele pentru care ne-am dus acolo. Îndrăznesc să spun că cei ce au văzut deja Viena pot găsi zile complete de relaxare doar vizitând frumoasele străzi ale ringului principal, bucurându-se de o masă bună și apoi de o cafea și o prăjitură într-una din nenumăratele cafele cu mare tradiție din Viena.

Acum, nu vă așteptați la minuni. Personal n-am fost dat pe spate de nici o cafea și nici o prăjitură; pur și simplu poți găsi lucruri la fel de bune, dacă nu și mai bune, în București, atât pe partea de cafea cât și de prăjituri. Viena m-a impresionat pentru prima oară în copilărie, dar probabil că atunci eram și sub imperiul vizitei într-o mare capitală, iar în București nu se găseau atâtea bunătăți. Farmecul unor cafenele de tradiție, însă, nu poate fi luat, chiar dacă în zilele noastre s-au adaptat și ele fluxului mare de turiști și fac totul mai la repezeală.

CAFE CENTRAL – Herrengasse 14

Un loc foarte mișto. Dacă e să alegeți o singură cafenea, mergeți la Central. Clădirea este superbă, localul are coloane de marmură și o atmosferă de palat. Cafeneaua a fost deschisă în 1876. Freud venea aici; mai târziu locul a fost frecventat de Tito, Hitler, Lenin și Trotsky, iar în 2015 de mine și de Matilda.

Prețurile sunt normale pentru Viena, o prăjitură e cam 4 euro, o cafea între 3 și 5, vin, șpriț sau Aperol cam tot atât. Altceva nu-i de spus, mergeți pe seară, atunci când cântă cineva la pian, și nu vă faceți griji pentru ținută, am văzut toate felurile de turiști pe acolo, deși un pantalon lung poate nu strică.

DEMEL – Kohlmarkt 14

Ușor de găsit, chiar în spatele palatului Hofburg, lângă piața care mereu miroase a cai. Observați simbolurile K.u.K. de pe firma lor, înseamnă kaiserlich und königlich, imperial și regal, și înseamnă că sunt furnizori pentru casa imperială a Imperiului Austro-Ungar. Sunt câțiva astfel de furnizori prin Demel, inclusiv în această listă, dar Demel este cea mai cunoscută și faimoasă cofetărie din Viena.

Localul este și un pic mai scump, au adăugat cam un euro la orice produs față de alte localuri. E și mai fițos, pe seară închid, sunt doar câteva mese mici pentru clienți, așa că n-ar strica o rezervare prealabilă.

L Heiner – Wollzeile 9

Sunt vreo trei L.Heiner în Viena, toate localuri având în spate tradiția unui alt funizor k.u.k. Am băut și aici o cafea și am mâncat o prăjitură. N-au fost extraordinare, dar cum spuneam mai sus, astfel de experiențe au farmecul lor atunci când iei în considerare și amenajarea, servirea și pe cei din jurul tău, în cazul nostru o austriacă ce venise să citească ziarul la o cafea și un cuplu mai în vârstă, îmbrăcat la patru ace, în mod evident în drum spre sau de la ceva important.

---

Interesați-vă un pic despre cafelele vieneze. În multe meniuri acestea au numele tradițional vienez, nu cel italienesc, deși oamenii vor ști ce să vă aducă dacă le cereți un cappuccino. De exemplu un espresso se numește de obicei kleiner brauner, iar o cafea neagră cu frișcă pusă în ea se numește einspanner. Nu sunt sigur dacă un cappuccino vienez este deci cafea cu frișcă sau un cappuccino în care s-a pus frișcă, adică are cafea, lapte, (spumă de lapte) și frișcă.

La prăjituri, avantajul este că aproape toate localurile vizitate de mine au un galantar în care le poți vedea și alegi de acolo. Mai sunt și alte locuri bune, de exemplu lanțul Aida, Cafe Mozart, aș merge și la Cafe Griensteidl și la hotelul Sacher.

Cât despre mâncare, eu n-aș mai trece acum prin Viena fără să merg la un ciolan în Prater (dar după ce vă dați în rollercoastere pe acolo, nu înainte), iar la șnițel vi-l recomand pe cel de vițel, măcar e mai special decât ce avem acasă.