Jocuri: King’s Quest, un point-and-click adventure ca-n copilărie

Jocurile de tip quest erau destul de populare prin anii 90, înainte de “revoluția 3D” determinată de acceleratoarele grafice și hardware-ul tot mai avansat. Nu-i de mirare, quest-urile rulau pe orice sistem, personajele fiind de fapt niște desene animate peste un fundal neanimat, fără nevoia unui frame rate mare sau a altor artificii.

Am jucat multe quest-uri. Multe serii mi-au rămas în suflet și-mi aduc aminte cu plăcere de ele, de personajele lor, de momentele când am dezlegat cine știe ce puzzle greu sau m-am prins ce trebuie să fac pentru a trece mai departe. Monkey Island a fost superb, Broken Sword la fel, Rex Nebular, Myst, Leisure Suit Larry, The Longest Journey, Simon The Sorcerer, Space Quest, Star Trek, Bloodnet, Sanitarium

Probabil plăcerea de a juca quest-uri a condus la plăcerea de a juca și alte tipuri de jocuri oarecum similare, precum cele de aventură în stilul Uncharted, bazate pe o poveste mișto, sau RPG-uri precum Omikron: The Nomad Soul.

Quest-urile renasc. De multe ori o fac pe iOS și Android, unde de exemplu am jucat anul trecut Broken Sword 1. Renasc și pe PC, unde zilele trecute am jucat și terminat King’s Quest, primul capitol, un remake al unui quest foarte vechi cu același nume. Nu știu dacă jocurile originale aveau aceeași poveste, au trecut 20 de ani de atunci, dar acesta nou este foarte simpatic, amuzant, cu ceva “puns” în dialoguri, o grafică veselă și o acțiune relaxantă.

Acest prim capitol îl urmărește pe Graham, un tânăr ce ajunge la curtea regelui și vrea să devină un cavaler al acestuia, așa că are de trecut câteva probe împotriva altor concurenți. Este un quest tradițional, iei obiecte dintr-o parte și le folosești în alta, te princi din dialoguri ce trebuie făcut, rezolvi o problemă pentru a avea acces la o nouă zonă șamd. Am apreciat cele câteva posibilități pe care jocul ți le oferă de a alege cum vrei să te comporți în anumite situații, de exemplu cum îl vei înfrânge pe dușmanul tău.

Povestea nu-i foarte complicată, iar grafica pare chiar desenată. Sunt și câteva lucruri negative, dar minore, notabil fiind doar faptul că nu poți tăia dialogul și asculți tot ce spun personajele. Noroc că nu vorbesc mult, așa că orice dialog inițiat se va sfârși, totuși, rapid. Un review văzut la televizor dădea ca lucru rău faptul că nu există o hartă cu care să mergi instantaneu dintr-o zonă în alta, ci duci personajul pe picioarele sale prin diversele ecrane dintre un punct și altul; în practică, orice drum durează câteva secunde din timpul tău, nu mi s-a părut asta o problemă.

King’s Quest-ul jucat de mine este doar primul capitol din cele 5 promise. Jocul costă 10 euro, este kid-friendly, cum s-ar spune, dacă știu engleza, și oferă vreo 8 ore de distracție, dar poți cumpăra toate cele 5 capitole pentru 40 de euro și le vei primi atunci când ies pe piață. Eu cu siguranță le voi cumpăra și pe următoarele, pentru prețul a două bilete la cinema mă distrez mult mai bine și mai mult jucând ceva ce nu doar că-i plăcut, dar îmi aduce aminte și de copilărie.

Acum că am terminat King’s Quest capitolul 1 am pus ținta pe Broken Age și pe Life is Strange.