Viața e grea chiar și când vrei să muncești

Scandalul zilei de ieri, dacă-i putem zice așa, este legat de demisia publică a unui tânăr de la un local numit Acuarela și condițiile nasoale de lucru acolo pe care le expune în respectiva scrisoare publică. Salariu de 600 de lei pentru 230 de ore de muncă pe lună (programul unui om normal are 168 de ore), bonusuri tăiate pe diverse motive, păcăleli șamd. Desigur, ca să fie totul dramatic nu precizează și cât făcea din bacșișuri.

Localul a dat un drept la replică destul de slab, cu clasicele “angajații sunt partenerii noștri” și “avem un sistem de feedback și variații sezoniere specifice domeniului”.

Scrisoarea asta nu-i nouă decât prin forma ei, fondul este același de ani de zile. Domeniul horeca este unul slab plătit, prost gestionat și predispus la manevre cu angajații, cu taxele, cu mâncarea și orice altceva.

Mă întreb cui se adresează o astfel de scrisoare. Clienților? Nu te pot ajuta, ei vor doar să vină mâncarea la timp și Aperol Spritz-ul nediluat. Avertisment pentru viitorii angajați? Din păcate, e plină lumea de “viitori angajați” și se găsesc mereu unii de schimb. Îi bați obrazul patronului? Îl doare undeva, că altfel nu și-ar trata de la început angajații în acest stil.

Știți ce lipsește la noi? Un mare site de rating al angajatorilor, unde să vezi că o sută de foști angajați au spus că salariile sunt mici, bonusurile promise nu se dau și munca e nasoală. Nu cu multe cuvinte, nu cu hatereală de la oameni nemulțumiți că sunt puși la muncă, ci doar câteva idei, o notă și un nivel salarial, ca să știi ce te așteaptă acolo. Asta ar putea avea un impact, mai ales când se strâng sute de “review-uri”.

Acum mulți ani, când terminasem facultatea și căutam de muncă, mai începusem un alt blog pe lângă acesta. Era un blog în care eu și alții povesteam cum decurg interviurile de angajare la care merg. Era o vreme în care joburile începuseră să se numească junior key account manager sau merchandise manager și nimeni nu știa ce înseamnă asta, ce trebuie să faci și ce ți se oferă, așa că am avut multe articole (eu nu, că m-am angajat din prima, dar de la alți colegi și apoi de la ce mi-au trimis alții pe net) despre interviuri. Aflam ce înseamnă un post, cam ce salariu se oferă, ce se cere șamd. Mi se părea util, dar n-a mai avut nimic timp de promovarea lui.

Întorcându-ne la scrisoarea de față, l-aș întreba și eu pe tânărul respectiv dacă ar mai fi spus că acolo se vinde mâncare expirată în cazul în care ar fi avut un salariu decent și n-ar fi plecat nemulțumit de patron. Atunci ar fi ținut secretă mâncarea expirată? Într-un an de muncă acolo, i s-a părut o practică ok, de abia la final a denunțat-o?

Corectitudine înseamnă să vinzi oamenilor mâncare legal expirată în frigider, dar care de, încă nu miroase, probabil e încă în regulă.

În tot scandalul acesta nu-i nimeni curat, aia e clar.

De fapt, concluzia principală pe care pot să o trag e următoarea: învățați, fraților, cât puteți! Nu neglijați școala, trageți tare pentru bac, nu abuzați de distracție, nu vă încredeți în diplome de la fabrici particulare de absolvenți, alegeți cu grijă ce veți face în viitor. În mod sigur nu vreți să ajungeți să munciți 230 de ore pe lună pentru 600 de lei.

E în rândul tinerilor moda de a spune “n-am nevoie de școală, eu sunt șmecher, mă voi descurca, nu vezi că sunt atâția care trăiesc bine fără bac?”. Câți? 20, 30? 300? 3000? Că avem pe an vreo 40.000 de picați la bac, dar toți cred că vor trăi din “combinații”. Până una alta, școala e singura metodă verificată de a-ți asigura un trai decent și chiar și așa trebuie să ai ceva noroc și să alegi cu atenție, ca dacă te faci învățător, profesor sau medic s-ar putea să nu stai chiar bine. Singura morală a scrisorii tânărului respectiv este că viața în România este deosebit de grea chiar și când vrei și ești dispus să muncești până și 10-11 ore pe zi.