Unii au noroc la balene

Mă uitam la un clip văzut pe CNN despre cum o balenă a apărut lângă două bărci de pescari, a ieșit la suprafață, a stat o grămadă pe lângă ei, s-a lăsat atinsă, ba chiar pescarii au luat de pe ea o pungă ce-i împiedica respirația. Poate că asta voia balena de la început și a fost suficient de deșteaptă încât să se dea pe lângă oameni, dar important este că a stat atât de mult cu ei încât ăia și-au făcut și selfie-uri cu balena.

Aș vrea să-mi exprim astfel frustrarea pentru faptul că anul trecut am stat 3 ore pe ocean fără să văd nici o balenă. Nici măcar o coadă de balenă, în depărtare, pentru o secundă. M-am trezit la 6:30 cu emoție și teama că-mi va fi rău. Mi-au dat haine de protecție până când arătam ca un urs de cauciuc. Am săltat 3 ore pe mare, în viteza bărcii sau la voia valurilor, făcând curse dintr-o parte în alta după ce radioul bărcii spunea că e posibil să se fi zărit o balenă la trei kilometri de noi spre vest. N-am zărit niciuna.

Iar altora le iese balena lângă barcă, stă la poze, se agită în jurul lor. Mai avea să-i întrebe dacă au un foc, ca să-și aprindă o țigară. Enervant!

Citiți toată experiența mea cu (lipsa de) balene, în caz că ați ratat-o anul trecut.