Trăiesc eu într-o lume paralelă? De când avem linie de succesiune la domnie, tron și coroană?

Cred că luni am fost prins cu alte chestii deoarece am citit cu atenție schimbările din cadrul familiei regale a României abia marți după-amiază, moment în care n-am putut decât să mă întreb “băi, ce se întâmplă aici și ce fumează toți acești oameni?!”

Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I este autorizat să transmită următorul comunicat:

În ziua de 1 august 2015, Majestatea Sa Regele Mihai a semnat un document prin care a retras nepotului său Nicolae, fiul Principesei Elena, titlul de “Principe al României” și calificativul de “Alteță Regală”. De asemenea, Regele a exclus pe Nicolae din Linia de Succesiune la Coroana României. Aceste hotărâri au intrat în vigoare în aceeași zi.

În calitate de Șef al Casei și Familiei Regale ale României, Regele Mihai a luat deciziile de mai sus cu gândul la România timpurilor care vor veni după încheierea domniei și vieții fiicei sale, Margareta, Custodele Coroanei. Majestatea Sa a afirmat că Familia Regală și societatea românească din acele vremuri vor avea nevoie de o cârmuire sub semnul modestiei, bine cumpănită, cu principii morale, respect și mereu cu gândul la ceilalți.

Biroul de Presă al Majestății Sale Regelui Mihai I este autorizat să transmită următoarea declaraţie a nepotului Majestăţii Sale Regelui, Nicolae:

Duminică, 1 august 2015, Majestatea Sa Regele Mihai I, bunicul meu, a luat decizia de a-mi retrage titlul de Principe al României şi locul în Linia de Succesiune la Coroana României. Această decizie, pe care mi-o asum, vine în urma unei perioade în care am reflectat la viitorul ţării şi Casei noastre, precum şi la rolul pe care eu îl pot avea în propăşirea lor.

Poziţia de Principe al României şi prezenţa în Linia de Succesiune la Coroana României impun un mod de a-mi conduce viaţa pe care găsesc dificil să îl accept. De aceea, cu multă durere în suflet, consider că decizia Majestăţii Sale Regelui este binevenită pentru mine. Voi căuta, în viitor, să-mi servesc idealurile şi principiile în alt mod.

Acum întreb și eu: Linia de succesiune? Coroana României? Încheierea domniei fiicei sale Margareta? Societatea românească va avea nevoie de cârmuire? Vine în urma unei perioade în care am reflectat la viitorul ţării?

Este vorba despre România? Pentru că eu știam că trăim într-o republică parlamentară, conduși de un președinte ales la 5 ani și cu puterea împărțită între Parlament și Guvern, fără nimic de-a face cu Regele Mihai, casa regală a României și alte asemenea persoane. Despre ce cârmuire și coroană vorbesc acești oameni?

Cine trăiește într-un univers paralel, eu sau ei?

Nu mă înțelegeți greșit, am un respect pentru familia regală, unul izvorât mai degrabă din istorie decât din faptele lor actuale. În fond, primul rege, Carol, a venit, a văzut, a creat România modernă. Urmașii săi au ghidat-o cu bine prin primul război mondial într-o perioadă de maximă prosperitate. Iată România Mare:

Asta era țara noastră cândva. Acum, sunt mulți cei care-l acuză pe Regele Mihai de trădare, de pierderea țării în fața comuniștilor. Eu nici măcar acest lucru nu-l pot face. Era un rege tânăr, lipsit de aliați în zonă, în plin război mondial și înconjurat de comuniști. Dacă nu le ceda puterea și nu pleca, probabil ar fi sfârșit ca ultimul țar al Rusiei, executat rapid împreună cu toată familia. Chiar nu-i pot reproșa nimic din ce-a făcut, având în vedere că oricum am fi fost invadați de sovietici și conduși de comunism, iar Stalin n-ar fi stat la discuții.

Sunt unii care-i reproșează că n-a devenit, atunci, un martir. Că nu s-a lăsat executat în loc de a accepta să plece din țară. Nici măcar asta nu-i pot reproșa, ar fi fost un martiriu ce n-ar fi ajutat la nimic, ba poate unul deghizat sub formă de accident sau altă înscenare. Stalin n-ar fi stat la discuții.

În amintirea acelei istorii a României Mari, cred că nu-i mare scofală dacă ne vom purta frumos cu familia regală. Li s-au retrocedat niște proprietăți și se bucură de suficientă atenție în media astfel încât, atunci când vor să fie o forță a binelui, să ajute ceva, să încurajeze ceva (educația, turismul, mâncarea bio, drepturile femeilor – ce-o fi) este practic garantat că vor fi ascultați și cuvintele lor vor fi difuzate în prime-time.

Fac o paranteză. După ce-am fost la Istanbul în mai, am citit pe Wikipedia istoria tuturor sultanilor Imperiului Otoman. Știați, de exemplu, că toți sultanii de la primul și până la ultimul fac parte din aceeași dinastie, cu toții descendenți ai lui Osman, de unde de altfel vine și numele imperiului? De la 1299 și până în 1922, aceeași familie a condus Imperiul Otoman în creșterea și decăderea sa, un lucru extraordinar având în vedere că multe alte țări schimbă dinastiile de-a lungul secolelor, alte familii preluând puterea. E o istorie foarte interesantă, trecând prin multe momente de fratricid (obiceiul era ca noul sultan să-și omoare toți frații pentru a nu avea conflicte privind succesiunea – Selim și-a omorât cei doi frați și nepoții, Murad al III-lea cei cinci frați șamd) și apoi de momente în care prinții moștenitori erau închiși în palat până pe la 40 de ani, tocmai ca să nu se mai omoare între ei.

Ultimul sultan a fost exilat în 1922, rămânând doar cu titlul de “cap al casei Osman”. Un descendent de-al său, Osman Fuad, considerat un geniu militar atunci când a servit în armată în diverse lupte, a sfârșit trăind într-un hotel de doi bani din străinătate. Un alt conducător mai recent al dinastiei lui Osman, Mehmed Orhan, a construit vapoare prin Brazilia, a fost șofer de taxi în Beirut și îngrijitor de cimitir. Vă dați seama ce înseamnă asta dpdv al imaginii unei țări, ca un descendent al lui Mahomed Cuceritorul și Suleiman Magnificul și Selim I-ul să fie șofer de taxi și îngrijitor de cimitir, după ce familia ta a stăpânit un imperiu ce avea, cândva, 5,2 milioane de kilometri pătrați, de 21 de ori mai mare decât România?

Nu cred că sângele albastru este suficient pentru a-i da cuiva dreptul de a conduce. Din respect însă pentru alte vremuri, pentru o istorie care, vrei sau nu vrei, este a ta, trebuie să-ți asumi anumite datorii către acei oameni care au crescut acea țară în alte vremuri. Asta înseamnă să fii stat modern.

Datoria, însă, se oprește cam pe acolo. Mi s-ar părea corect ca Regele Mihai să fie numit “fostul rege Mihai”, pentru că rege este un titlu administrativ, nu nobiliar. Dacă nu ești oficial rege, nu te mai poți numi așa, nu? Rămâi duce, conte, lord, baron și ce mai ești tu din familie, dar rege este o funcție.

Mai cred și că familia regală a României ar trebui să se implice altfel în mersul țării, din moment ce declarațiile de mai sus arată că sunt foarte preocupați de destinul ei. De exemplu nu știu ce-i oprește să candideze ca independenți pentru un post în Senat sau Camera Deputaților sau să-și folosească resursele pentru a încuraja turismul sau diverse programe sociale.

Până atunci, Nicolae, proaspăt scos din lista succesiunii, o fi zis el ceva, o fi înjurat și deci merita pocnit astfel. Cine știe ce-i la mijloc, ce vrea să facă, ce nu voia, cu cine șamd. Vom afla altă dată. Cristian Pantazi e convins că era prea bun pentru casa regală; la fel de bine s-ar putea ca adevărul să fie fix invers.

“Coroana României”, însă, este în sigurantă. Nicolae era al treilea în ordinea succesiunii “la tron”, după Principesa Margareta și după sora ei (și mama sa) Principesa Elena, care oricum are și alți copii. Doar că nu mai aveam coroană și nici tron, după cum ziceam la început.

sursa: Hotnews.