Rețeaua McDonald’s România va fi controlată din Malta

Au mai apărut niște știri în ZF despre soarta restaurantelor McDonald’s din România, anume că vor fi predate firmei Premier Capital, o companie înregistrată în Malta și care mai operează McD-uri în Estonia, Grecia, Letonia, Lituania şi Malta. Pentru acea companie este o șansă destul de mare, ei au în total 60 de restaurante în acele 5 țări, iar acum primesc în operare încă 67 numai în România.

În martie tot Ziarul Financiar spunea că unitățile McDonald’s din România au fost vândute unor ruși. Nu că era zvon, ci că e certitudine, “Grupul american McDonald’s a vândut businessul din România catre un antreprenor rus, tranzacţia urmând a fi anunţat în următoarele zile“. Nu știu dacă s-a mai concretizat vânzarea către ruși sau dacă aceștia sunt în spatele companiei malteze, ZF nu zice și asta.

Premier Capital, însă, este deținută de Hili Ventures, o companie de care n-a auzit nimeni pe aici, dar care operează magazinele iCentre din România și Ungaria, magazine ce vând în principal produse Apple. Hili are 3800 de angajați în 10 țări și pare genul de companie care-a investit în ce-a fost oportun, având divizii de proprietăți imobiliare, fast-food (despre care ziceam mai sus), logistică, inginerie și tehnologie, domeniu în care activează nu doar prin iCentre, ci și prin PTL, o companie ce oferă soluții IT pentru retail, plăți electronice, software la cheie șamd.

Voiam să zic însă două vorbe despre McDonald’s România, care devine mai degrabă loc de întâlnire și pierdut vremea pentru 3 persoane care trag de un singur suc, nu un loc unde să mănânci rapid ceva și să pleci mai departe. Că eu așa văd fast-food-ul, mănânci și pleci mai departe. Acum 10 ani o fi fost altfel, mai stăteai la o înghețată, mai depănai amintiri, dar acum e plin orașul de cafenele și rămăsesem cu impresia că la Starbucks te duci ca să tragi 4 ore de-o cafea în timp ce scoți laptopul și muncești de zor pe el, nu la McDonald’s.

Mă grăbeam într-o zi spre Centrul Vechi și eram mort de foame. Intru la McDonald’s-ul din metrou, la Piața Unirii, și nu era nici o masă liberă. La case comandau vreo 8 persoane, dar nu știu unde intenționau cu toții să se așeze, că nu aveau unde. Uitându-mă prin local am observat că foarte mulți clienți pierdeau vremea pe acolo, la vreo două mese erau 4 persoane și doar una consuma ceva, la altă masă doi oameni se uitau în ecranul unui laptop și dincolo de el se afla un suc și atât, plus alte astfel de cazuri. Îmi venea să le zic unora “auzi, n-ai vreo treabă pe acasă?”

Am ieșit nervos. Când urcam scările mi-am adus aminte că în Unirii este ditamai McDonald’s-ul, așa că m-am dus acolo. La fel de plin și jumătate dintre clienți păreau că doar pierd vremea acolo. Am găsit până la urmă o masă din pur noroc, s-au ridicat unii și am fost cel mai apropiat de ei dintre toți cei ce-au sărit spre masă, că nu eram singurul cu o tavă în mână și privire debusolată. M-am uitat un pic în jur, în stânga mea erau domnișoarele de mai jos care băuseră un suc și o apă și acum stăteau cu ochii în telefonul mobil; așa le-am găsit, așa le-am lăsat după ce-am terminat de mâncat și am plecat.

În dreapta mea erau 4 doamne respectabile care ocupaseră două mese și vorbeau de parcă nu s-ar mai fi văzut de mult. O fi fost vreo reuniune, dar “decât” una dintre ele luase o înghețată, celelalte stăteau pe uscat. În fața mea stăteau un tip și o tipă și un laptop și el îi arăta cum va fi noul site comandat de ea, unde vor fi meniurile, unde categoriile, unde imaginea aia mișto care sigur va face lumea să dea click, iar ea spunea că vrea ceva mai jos formularul de contact.

McDonald’s e plin de oameni care cumpără ceva de formă și stau două ore la discuții. Probabil că celor de la restaurant le place asta, e chiar mișto ca localul tău să ofere o atmosferă atât de plăcută încât oamenii se duc acolo pentru a petrece timp cu prietenii, relaxați, nu doar pentru a mânca. Fenomenul capătă atât de mare amploare încât probabil că scad veniturile; în loc să ai trei clienți care vin, mănâncă un meniu și pleacă la treaba lor, ai un singur client care trage de-un suc și lucrează la laptop pe wireless-ul tău, că nu-l dă nimeni afară.

Nu-i interzis, dar e o mică mârlănie. Noi, de exemplu, cerem nota și plecăm în maxim 10 minute după ce-am terminat de consumat ceva, la orice restaurant sau terasă. Dacă vreau să mai stau, mai comand ceva. Dacă vreau să lucrez acolo, deși productivitatea e mică, normal mi se pare să consum constant ceva, măcar o cafea, un ceai, că doar nu-s pe plajă, să stau și să mă uit la soare.