O vorbă despre review-uri și o nouă jucărie pentru mine

Iau review-urile pe care le fac foarte în serios. Am așa o teamă în subconștient să nu recomand un produs prost, să nu apară o contradicție mare între ceea ce spun eu în articol și vocea colectivă a utilizatorilor.

De-a lungul timpului am tot îmbunătățit modul în care fac review-urile. Am început cu o structură unitară a unui review, urmând aceiași pași de fiecare dată. Am adăugat o casetă de concluzie, cu bune, rele și câteva cuvinte de încheiere. Am cumpărat un plugin de vizualizare la 360 de grade a unui produs și petrec vreo oră-om fotografiindu-l pe toate părțile, tăind imaginile și albind fundalul; nu știu cât de util vă este, dar e un factor cool bunicel. Nu în ultimul rând, încerc să prezint mai multe grafice și scheme despre cele testate, că de multe ori un grafic face cât o mie de cuvinte.

Contează și să ai uneltele necesare pentru a testa ceva. Citeam acum un alt review la noul router Asus AC3200, cel cu 3200 Mbps capacitate wireless (citiți review-ul meu) și acest alt review este muncit, făcut cu grafice, scheme de apartament, detalii, teste șamd. Problema este că în testele lor routerul scoate 219 Mbps pe wireless.

Știți cât am prins eu wireless pe speedtest? 636 Mbps. De aproape trei ori mai mult. E în review cifra.

De ce am obținut eu această cifră mult mai mare? Pentru că am testat folosind o placă wireless de mare capacitate, una care să solicite la maxim routerul, așa cum trebuie într-un test când vrei să-i vezi performanța maximă de care este capabilă.

Placa aia n-a picat din cer, ci am cumpărat-o cu vreo 424 de lei, o cheltuială despre care v-am mai spus că e inutilă pentru mine, având în vedere că țin desktop-ul conectat pe fir. O folosesc doar la review-uri de routere. Este o unealtă, una potrivită pentru testul potrivit.

Pe același principiu, mi-am cumpărat recent o cameră de termoviziune ce se cuplează la telefonul mobil. A costat o grămadă de bani; nu zic cât, din an în Paște citește și Matilda blogul și nu vreau să-mi dea cu ea în cap. Vă dau mai multe detalii la un review viitor, până atunci iată niște imagini făcute în primele zile.

Observați mai jos monitoarele mele. Camera de termoviziune îmi arată că unul dintre ele are LED-urile de iluminare jos, iar celălalt sus.

O fetiță la raionul de brânzeturi din hipermarket. Era foarte frig acolo, de obicei pielea are vreo 32 de grade la suprafață.

Mașini în parcare. Observați că sigla și stopurile au altă temperatură, iar camera e suficient de sensibilă pentru a le percepe.

Ciorbă de burtă la Calif (au o supa/ciorba zilei, așa s-a nimerit duminică). Până am ajuns cu ea la masă avea 46 de grade.

O cană de flat white și două macarons la Starbucks.

Matilda bând un pahar de vin. Tricoul are o altă temperatură decât pielea ei, deși este unul foarte subțire.