Luna, Pământul și punctul Lagrange L1

Vă vine să credeți că fotografia de mai jos, făcută pe 20 iulie 2015, este prima după 43 de ani în care Pământul este surprins într-o singură imagine?

Această fotografie a fost făcută de un satelit numit DSCOVR de la o distanță de 1,5 milioane de kilometri de Pământ. Anterior, o fotografie cu întreaga planetă iluminată și surprinsă dintr-un singur cadru a fost făcută tocmai de echipajul misiunii Apollo 17 în 1972, în timp ce zburau către Lună. Toate imaginile cu Terra pe care le-ați văzut între timp sunt compuse din mai multe fotografii, fie panorame făcute din fotografii detaliate alipite pentru a reda întreg Pământul, fie combinații de fotografii făcute în mai multe zile sau de la mai multe orbite.

Ei bine, câteva zile mai târziu a apărut ocazia pentru o fotografie chiar nemaivăzută până acum. Nu doar Pământul este total iluminat în partea din care este fotografiat, dar prin cadru trece și Luna, de asemenea complet iluminată, și aici vedem “the dark side”, partea opusă nouă, cea care nu poate fi văzută decât din spațiu pentru că Luna este orientată mereu cu aceeași față către noi. N-am văzut nici un Transformer acolo, dar poate sunt bine îngropați.

Mă uitam la această fotografie și observam că întreaga emisferă surprinsă este iluminată de Soare, ceea ce m-a făcut să mă gândesc că satelitul respectiv este plasat pe linia dintre Pământ și Soare. Pentru a urmări și fotografia constant planeta, ar mai trebui și să fie plasat fix în punctul orbital Lagrange dintre noi și Soare, adică acel punct unde atracția Soarelui într-o parte și a Pământului în cealaltă direcție fac ca satelitul să rămână pe loc și să se miște odată cu Pământul, cu aceeași viteză, în jurul Soarelui. Și așa și este, DSCOVR a fost lansat în februarie 2015 și în iulie a ajuns la punctul L1, o denumire cunoscută amatorilor de hard-science-fiction, de unde studiază clima și mișcările atmosferice pe întreaga planetă. O explicație mai bună pentru punctele Lagrange găsiți aici. Este al patrulea satelit artificial plasat de NASA în punctul L1, devine aglomerată zona.

Cât despre de ce Luna este orientată cu aceeași față către noi, este o explicație foarte interesantă despre orbite sincron și are legătură cu ceea ce noi numim flux și reflux. Ne-am obișnuit ca asta să însemne “ridicarea” apei de către gravitația Lunii, dar și Pământul generează flux și reflux pe Lună. Cum Luna nu are apă, se ridică însuși pământul ei, Luna nu mai este o sferă perfectă și acea “gâlmă” aproape imperceptibilă de-a lungul milioanelor de ani a dus la încetinirea rotației Lunii până când s-a așezat cu aceeași față către noi. Punând la dispoziție suficiente miliarde de ani, probabil că și Pământul va încetini și va avea aceeași față orientată către Soare, în timp ce pe partea cealaltă va fi mereu noapte, moment când planeta va fi distrusă de încălzirea inegală.