Blogging optimist

În acest al patrulea episod despre blogging tema pe care am ales să o abordez este ceea ce eu numesc blogging optimist, adică scrisul despre lucruri cu valență pozitivă, despre experiențe plăcute, nu supărătoare, despre ceea ce-ți îmbunătățește viața, nu despre ce te-a frustrat.

În fond, cititul blogurilor încă are un dublu rol, de informare și de destindere. Ziarele, de exemplu, au diverse rubrici în care afli doar de catastrofe, lucruri care merg prost, violuri, crime, nedreptăți șamd, o adevărată colecție “de ora 5”. Blogurile n-ar trebui să facă asta, măcar pentru a prezenta o alternativă la cele de mai sus, dacă nu și din alte motive.

Nu zic că n-ai avea voie să povestești o experiență nasoală sau să scrii despre o tragedie. Ca și în cazul mâncatului de slănină, important este să nu exagerezi cu asta; este părerea mea personală că nimeni nu dorește în mod prioritar să se încarce cu energie negativă citind bloguri și deci nu vă recomand să oferiți acest tip de conținut prea des.

Cum spuneam, uneori este greu de evitat această abordare. Se întâmplă și lucruri rele. E chiar mai jos un astfel de articol, așa s-a nimerit astăzi, și nu-i singurul din această perioadă. Mă refer însă și la predispoziția unor bloggeri de a prezenta numai experiențe negative. Când îi citești pe ei ai impresia că la magazine sunt trași în piept, la restaurant întotdeauna mâncarea este proastă, curierul mereu întârzie și aduce coletele lovite, toate produsele lor se strică (iar la garanție se întârzie cu lunile și tot defect se întoarce), cazarea e proastă, operatorul telefonic nu dă faliment mai repede, așteaptă cu interes ca orice nou serviciu să se dovedească o prostie tipic, sunt trădați de toată lumea, șeful îi urăște, colegii le joacă feste, promovează incompetenta care sigur e amanta directorului și în general tot felul de entități mici sau mari, fără nici o legătură directă cu ei, conspiră pentru a le face viața mizerabilă.

Iar ei povestesc toate acestea, zi după zi, articol după articol, încât citind un astfel de site ajungi să pleci deprimat și speriat de lumea în care trăiești. Aud cum încă un brand te-a dezamăgit, cum încă un lucru s-a dovedit “românesc”, cum nimic nu merge bine și, cel mai important, el sau ea se așteptau că așă va fi! Poate că respectivul sau respectiva suferă însă de mania persecuției, face din țânțar armăsar în orice privință, nu știe să facă un compromis sau să realizeze că viață nu-i perfectă sau că nu a plătit pentru perfecțiune sau că se întâmplă și lucruri rele.

Ah, iar când se întâmplă ceva rău poți trata asta cu înjurături, morți, carne în frigider și clasicul “e clar, îi paște falimentul” sau cu umor, un exemplu perfect fiind dat de mine aici. Sau aici.

Mai bine povestești ceva pentru a genera un zâmbet sau pentru a oferi un feedback într-un mod rezonabil și politicos, ceea ce va însemna și că va fi ascultat, decât să folosești blogul drept loc unde să-ți verși toate frustrările privind viața. Nu de alta, dar doar îi vei deprima și pe alții și, în plus, nu-i o metodă sănătoasă de a face pași spre rezolvarea acelor probleme.

sursa foto: Glass Half Full de pe Shutterstock.