Cum înveți să mănânci cu bețe, tradiția lor și alte informații despre mâncarea asiatică

Am fost miercuri la un mic curs (degustativ!) despre mâncarea japoneză și tradiția bețelor în cultura asiatică. Mănânc de mult cu bețe și Matilda la fel, dar nu știam mai nimic despre ele și mă bucur că am avut ocazia să aflu.

Cele trei mari țări în care se folosesc bețe pentru a lua mâncarea sunt China, Coreea de Sud și Japonia, ulterior obiceiul întinzându-se și în multe alte țări din acea regiune a Asiei. Există însă niște diferențe între aceste țări. China, de exemplu folosește bețe pentru mâncare, dar lingură pentru supă. Coreeni fac același lucru, dar preferă bețele din inox, o tradiție de pe vremea când acestea se făceau din argint pentru oamenii importanți, argintul urmând a se colora în contact cu o eventuală otravă din mâncare. Japonezii, însă, folosesc doar bețe, inclusiv pentru supe pe care le mănâncă bând direct din bol și mâncând ingrediente cu bețe în timp ce țin bolul în apropierea gurii.

Chinezii au inventat bețele, ca și multe alte lucruri din istoria civilizației noastre. În secolul 3 chinezii au ajuns în Japonia și au adus cu ei orezul și bețele de mâncat. Până atunci japonezii mâncau, cel mai probabil, cu mâna. Bețele au intrat încet în societate și, odată cu dezvoltarea Japoniei, au ajuns să fie utilizate în întreaga țară.

După cum e de așteptat de la țările asiatice, există o listă lungă de “ce nu trebuie făcut” la masă cu bețele. Nu te întinzi peste masă să iei din diverse platouri și să duci direct în gură mâncarea, ci politețea spune că-ți pui mâncare în farfuria ta, iar apoi o mănânci liniștit în zona ta. Uneori pentru a pune mâncare din platou în farfuria ta se poate folosi capătul mai gros al bețelor, ca să nu bagi în platou capătul ce ți-a ieșit din gură.

Alte obiceiuri se referă la cum se țin bețele. Dacă le lași din mână, capătul folosit nu trebuie să fie îndreptat spre alți meseni, ci spre tine. Dacă pui bețele pe bolul de mâncare, este semn că ai terminat, așa că în rest acestea se țin pe un suport de bețe, unul pe care japonezii îl numesc hashioki (hashi – “bețe”, oki vine de la verbul “a pune”). Unde am fost noi, de exemplu, o alună servea drept hashioki și, aflând asta, am fost atent să nu o pierd (sau mănânc). Dacă nu ai un hashioki la masă, improvizezi dintr-un șervețel.

Bețele nu se lasă niciodată înfipte în mâncare sau în bolul cu orez, asta semănând cu un gest făcut doar la înmormântări. N-ar trebui nici folosite pentru a săpa prin mâncare după o bucată mai bună, de parcă ai răscoli cu degetul în nisip, ci mănânci la rând totul.

Cât despre cum se țin și folosesc bețele pentru a mânca preparate asiatice, secretul este să exersați. Eu așa am învățat, am mâncat sau comandat mâncare chinezească și m-am ambiționat să folosesc bețe până când am învățat să mănânc bine cu ele. N-a durat mult, iar după cum puteți vedea mai jos, pot să prind și o singură boabă de… soia?

Doamna Chinatsu Kawamoto, de la Centrul de Studii Romano Japoneze, unde predă japoneza studenților, ne-a arătat însă cea mai simplă metodă de a învăta cum trebuie ținute bețele. Odată ținute corect, mai este nevoie doar de exercițiu, după cum spuneam.

Luați bățul superior și țineți-l ca pe un pix, precum în fotografie, apoi exersați desenând litera I în aer.

Luați apoi bățul inferior și puneți-l între degetul ăla lung și inelar. Se odihnește pe inelar și pe baza degetului mare și stă fix.

După ce-ați învățat poziția amândurora, “montați-le” pe amândouă pe mâna dominantă și încercați să-l mișcați pe cel superior folosind buricele degetului mare și arătătorului pentru a apuca mâncarea. Sfatul meu este să variați poziția din care le țineți pentru a obține o amplitudine maximă a mișcării – trebuie să puteți apuca bine, cu siguranță, bucățile de carne. Mâncarea asiatică este oricum porționată pentru a fi accesibilă bețelor, nu vă cere nimeni să apucați boabe de soia sau să mâncați orezul bob cu bob.

Acum că pot face acest lucru, mă simt pregătit pentru săptămâna asiatică la Lidl, care începe de luni, 3 august. Veți găsi la Lidl rață, tăiței chinezești, sos de soia, oțet de orez, ulei de susan, pachețele de primăvară, pui în stil indian, pachețele cu creveți și legume, sosuri, condimente, înghețată de cocos, iaurturi în stil indian și asiatic. Mă duc cu siguranță pentru unele dintre ele și pentru sucul de lychee și lime și pentru berea Chang, din care am băut cândva pe la restaurante tailandeze și mi s-a părut foarte bună.

Cele de mai sus se întâmplat la Yuki, unul dintre puținele restaurante japoneze din București, cu bucătari japonezi și patron care zilnic desenează meniul în caligrafie specială. Fac mâncare bună.