Ce pretenție mai ai la banii donați cuiva?

Radu, e cu dus intors.

Nu pot spune ca sunt 100% deacord cu Simona. De fapt, nu prea sunt deloc. Exact cum bine spui, oferi niste bani, multi, putini, fiecare dupa posibilitate, fara a astepta nimic in schimb. Cel mult un multumesc pentru ajutor. Si eu am facut-o (am donat pentru cauze care mi s-au parut ca merita) de nenumarate ori, uneori am primit pe mail updateuri cu soarta copiilor, alteori m-am interesat eu personal, dar niciodata nu am avut pretentia sa mi se returneze suma de bani in cazul in care, Doamne fereste rezultatul final nu a fost cel la care ne asteptam. Oamenii aia sunt suficient de necajiti dupa pierderea suferita. O tiganie de gen e ultimul lucru care le-ar lipsi.

E adevarat, moral ar fi sa redirectioneze banii ramasi, sa nu ii foloseasca in interes personal, dar poate, zic si eu, poate oamenii aia, pana sa aiba norocul ca problema lor sa fie adusa la cunostinta publicului larg, s-au ingropat in datorii. In acest caz, chiar nu m-ar deranja ca fondurile ramase sa fie utilizate pentru acoperirea acestor “gauri”, din care probabil nu ar putea iesi la liman altfel. Parerea mea umila.

si eu donez, nu frecvent, dar donez.
un caz concret, am donat pt. operatia unui copil, copilul e bine acum.
intr-o zi l-am vazut pe tatal lui cu o masina noua si foarte drumoasa. am inteles ca le-au mai ramas ceva bani in contul de donatii dupa operatie si asa si-au permis-o. nu e masina de agatat gagici, e masina de familie.
reactia mea a fost: “foarte bine, sa se bucure de ea, au suferit destul.”

“înseamnă o renunțare unilaterală la bani, fără nici un drept de apel sau condiție impusă”. Cred ca e inselaciune daca ceri bani pentru ca ai nevoie de o interventie medicala pentru a supravietuii (si sensibilizezi publicul cu asta), iar tu ii cheltuiesti pentru cu totul altceva.

Simona a fost cea care a strins banii, ea si-a pus obrazul la bataie, deci era obligata moral fata de oamenii care au donat la rugamintea ei sa urmareasca banii ramasi. Oameni buni, vorbim de 100.000 de euro, nu de o suma mica. Daca era o suma mica, mai mult ca sigur ca nu-i intreba nimeni nimic. Au fost oameni bolnavi de cancer care au donat, donatori care si-au dat ultimii bani din buzunar, ar fi inacceptabil ca banii lor sa imbogateasca acum niste parinti lacomi. Din cite a explicat Simona pe blogul ei, ea a insistat la parinti ca toata suma ramasa sa fie donata catre alta cauza. Nu s-a intamplat asta, au preferat sa anunte ca ii returneaza, dar, din ce inteleg, nici macar asta nu fac.

concluzia simonei : un copil mort valoreaza mai putin decat un copil viu (100.000 euro +)

Radu, daca in parcare te abordeaza cineva sa donezi pentru un caz care e fictiv, nu se cheama inselaciune? Unde e linia pe care o tragem? Nu mi se pare ok concluzia ta ca articolul Simonei a facut mai mult rau. Pai ce facem, ascundem sub pres o magarie pentru a nu deranja apele? Sa fim seriosi, sint multe cazuri reale care nu aduna asemenea suma in 2 zile, cred ca e mare parte meritul Simonei si responsabilitatea ei.

Nasule, da, au contribuit si parintii cu bani, sint convins ca se poate gasi o cale de mijloc, o transparentizare in memoria fiicei lor macar. Uite atit am pus si noi (se poate admite si o usoara umflare daca e sa fim oameni) si uite suma ramasa, deci returnam 60% fiecarui donator.

eu cred ca intreaga chestiune se invarte in jurul idee de PROPRIETATE.
Cumva, oamenii care primesc donatiile nu inteleg ca ei nu sunt, moralmente vorbind, propriatarii acelor bani.
Ca o paralela practica, sa zicem ca cineva iti da 10000 de euro sa iti iei o masina. Dar conditia e ca masina sa fie neaparat rosie, sa aiba motor mai mic de 1000 cc, sa aiba 4 usi si sa fie diesel. Primind banii te gandesti ca sunt ai tai. Vazand conditiile, realizezi ca nu, ci mai degraba esti un ADMINISTRATOR al unei sume menite sa iti implineasca o nevoie.

Aplicand aceeasi regula cazului de mai sus, familia NU E PROPRIETARA moral a acelor bani, intrucat ei au fost donati cu un scop exclusiv, in niste limite stricte. nici ei si nici restul de oameni care fac asta (si sunt multi) nu au inteles ca sunt simpli ADMINISTRATORI ai bunurilor altcuiva, puse la dispozitia lor pentru implinirea unor nevoi stricte. Daca arfi avut mentalitatea corecta, atunci si familia Oanei, si familia cu masina noua ar fi donat acei bani mai departe, pentru a sluji in continuare scopului pentru care au fost incredintati.

am inteles ca acesti parinti nu au dat doi bani pe copilul (adult) care a decedat intre timp, s-au trezit cu o “mostenire frumusica” – contul de donatii

Cand donezi bani iti iei adio definitiv de la ei pentru ca e donatie, nu imprumut. Dupa ce i’ai dat nu poti controla ce face persoana cu banii. Poate sa’i si bea pe toti, el nu are o datorie fata de tine.
‘Greseala’ ca sa zic asa, a fost ca parintii au spus ca inapoiaza banii si apoi au taraganat procedura. Din punctul meu de vedere banii sunt ai lor si daca au chef, pot sa mearga si in croaziera de ei. Darul nu se cere inapoi, indiferent de imprejurari.