Bloguri: ce informație transmiți cititorilor

Atunci când scrii un articol pentru blogul tău, trebuie întotdeauna să te întrebi ce informație îi transmiți celui care va citi acel articol. Oamenii nu te citesc pentru că ești frumos și deci trebuie să te asiguri că le oferi întotdeauna ceva în schimbul timpului petrecut de ei pe site, că altfel nu se vor mai întoarce; slavă domnului, au de unde alege.

Eu consider că sunt două tipuri de articole pe bloguri:

1. cele care povestesc ceva personal, care te fac să cugeți la ceva, te fac să privești lumea altfel sau pur și simplu să vezi cum o privește autorul articolului.
2. cele care transmit o informație.

În prima categoria intră articolele despre sentimentele pe care ți le trezește răsăritul soarelui în sufletul tău chinuit de dragoste neîmpărtășită, amintirile plăcute despre profesorul tău preferat, în stilul “Domnul Trandafir”, despre cum depresia și fericirea sunt două fețe ale aceleiași monede sau pur și simplu o întâmplare amuzantă.

Acestea ar fi chestii care, în principiu, nu folosesc nimănui, dar dacă ai ce scrie și o scrii suficient de bine, oamenii le vor citi cu plăcere. Sunt o grămadă de bloguri care scriu numai așa și pe mine mă fac mereu să-mi dau ochii peste cap de mă mir că nu-mi ies din orbite, dar eu sunt o fire practică. Cu talent și o nișă bună, abordată frecvent și poate surprinzător, poți avea chiar un blog de succes pe această temă, vezi Radu F. Constantinescu.

În a doua categorie intră orice altceva. În esență, orice altceva ai scrie, fie despre concediu, un review de telefon, cum a fost la concert, despre ce informație transmiți cititorilor tăi, cum un magazin a cumpărat pe altul, unde ai găsit haine mișto în mall, ce decizie tâmpită a luat un politician sau la ce terasă ai băut un Aperol Spritz bun – toate acestea transmit de fapt informații.

Un articol poate transmite printre rânduri o informație – cum am renovat casa, că poate vă dau idei bune – sau total, de exemplu cât curent electric ar putea produce panourile solare sau cum să recunoști avioanele.

Tot informație este și când povestești despre ceva atât de șmecher încât puțini au ocazia să-l încerce chiar ei – preferatele mele sunt poveștile despre SR-71 Blackbird unu, doi și trei – sau chiar articolul meu despre cum am condus o super-mașină.

Important este să te asiguri că transmiți o informație suficient de bună, de utilă și de completă cititorilor.

Un prim pas este să te asiguri că există o informație. Dacă-mi spui despre o nouă funcție introdusă de Facebook, sec, fără alte detalii, sunt șanse mari ca eu să fi citit deja asta în altă parte și articolul tău să-mi fie inutil. Spune-mi și de ce ți se pare utilă noua funcție, cum mă poate avantaja sau dezavantaja, dă-mi două scenarii de utilizare și deja devine mai mult decât un simplu comunicat.

Nu-mi spune ce bine a fost la nu știu ce petrecere și nu felicita la final organizatorii pentru cât de minunat te-ai simțit! Spune-mi mai bine ce s-a lansat acolo, cum este, unde este; spune-mi ceva util pentru mine, că de asta citesc.

Caută să transmiți o părere personală sau un unghi propriu în tot ceea ce scrii. Să fim serioși, multe subiecte sunt aceleași pe bloguri. Ce-a făcut X, ce-a lansat Y, ce-a zis Z, ce prostie s-a întâmplat în locul W. Felul în care tratezi asta face însă diferența. Nu uita că ai un blog, nu un site de știri. Există “bloguri de IT” care ziua doar bagă copy/paste din comunicatele primite sau traduc știrile citite în alte părți. Eu le consider site-uri de știri, chiar dacă software-ul pe care sunt construite este WordPress, considerat de blogging; de multe ori le consider și inutile, având în vedere că se bazează pe surse accesibile oricum tuturor.

Dacă 10 bloggeri se duc la o conferință și apoi toți 10 spun sec ce-au aflat acolo, fără nici o opinie personală despre asta, pe 9 dintre ei nu-i voi citi că nu-mi oferă nici o informație suplimentară. Întâmplătorul unul dintre motivele pentru care refuz invitațiile la multe conferințe este că e foarte dificil de transmis ce aflu acolo; aud lucruri utile mie, dar greu de transmis mai departe ca informație utilă cititorilor, așa că nu mai merg deloc sau merg doar pentru mine și atât.

Uitați-vă la mine. Nu cred că a fost vreo lansare în ultimii 3 ani de produs important (Apple Watch, un nou Nexus etc) în care să vă spun sec ce s-a anunțat și atât. Nu, sunt sigur că asta știți deja de pe site-urile de știri, treaba lor fiind să aducă imediat în fața ta noutățile. Eu am spus mereu ce s-a anunțat și apoi am comentat specificațiile, produsul, mi-am spus părerea, am făcut estimări, am tras paralele cu alte produse, am încercat să extind discuția. Este diferența dintre “X a lansat asta” și “X a lansat asta și iată de ce mi se pare o idee excelentă!”. Știați că o sondă spațială a ajuns la Pluto, a fost plin Facebook-ul de asta cu o zi înainte, așa că am căutat să vă spun ce m-a impresionat pe mine în legătură cu acest lucru și niște informații suplimentare despre cum s-a făcut acest lucru.

Update: alte exemple concrete, că mi-au fost cerute. 1) Am fost la o prezentare de înghețată, eu și vreo 30 de femei. Am scris după două zile despre ce înghețată mi-a plăcut, nu despre cât de mișto a fost lansarea, ce scutere Vespa au avut, ce modă au prezentat acolo. Cele din urmă au fost pentru invitați, ca să se simtă bine, dar informația de transmis mai departe era despre înghețată. Ce-au scris alții? Am monitorizat un pic pe Zelist, am văzut vreo 2 articole despre cum respectivul brand a intrat pe piață acum, deși este aici de minim 3 ani.

2) H&M a făcut o petrecere pentru relansarea unui magazin sau deschiderea unuia nou. Nici până astăzi n-am aflat ce-au făcut de fapt pentru că absolut toți cei prezenți la respectivul eveniment și-au făcut doar selfie-uri și au spus că a fost o petrecere minunată. Sunteți toate superbe, dar pentru ce a fost petrecerea aia? Ce informație ați dat mai departe?

Apoi trecem la pasul următor. Asigurați-vă că oferiți informația completă. Tot citeam la cineva despre ce mișto este un anume local, dar fără alte informații. Am întrebat de ce nu-mi spune și unde se află. “– Eh, cauți tu pe Google dacă vrei să afli asta“. Da, pot să caut pe Google, dar există riscul să găsesc informația căutată pe alt blog, unul care oferă mai multe, arată mai bine, este mai frumos scris și pe viitor s-ar putea să mă duc acolo pentru alte informații, nu la tine.

Mergi acel “the extra mile”, cum se zice. Poate că nu contează, dar măcar lasă impresia că faci treaba cu temeinicie. La Turul Burgerilor, de exemplu, mi-am propus ca la final să scriu pentru fiecare restaurant nu doar adresa, ci și site-ul, orarul, telefonul de contact și alte informații. Pe numărul de telefon pun chiar și link prin tel: (un fel de http: pentru numere de telefon, majoritatea telefoanelor vor băga la click acolo direct numărul în dialer). Nu cred că folosește cuiva asta, dar o fac pentru a oferi toată informația.

Recent la un articol despre un anume loc mi-a fost lene să pun și o hartă Google Maps în articol și, după publicare, cineva mi-a reproșat fix acest lucru. Am reținut ideea pentru viitor.

CONCLUZIE

În concluzie, lipsa unei informații adevărate este una dintre cele mai mari greșeli din blogging, zic eu. Prea mulți uită să-și spună și părerea personală, deși tocmai asta înseamnă blogul. Prea mulți consideră că site-ul lor este centrul universului și că tu de la ei afli știrile sau, la fel de rău, că e suficient să spună 2 vorbe, iar tu le vei acorda în continuare timpul tău, deși alții spun 4 vorbe despre același lucru și o fac mai bine. Apoi se miră că stagnează la 250 de cititori pe zi de 3 ani sau că-i ocolesc campaniile.

Întrebați-vă întotdeauna ce informație oferiți printr-un text scris. Nu trebuie să fie o recenzie exhaustivă, o informație poate avea multiple forme, important este să fie acolo.

CAMPANII ȘI COMPANII

Aș vrea ca și companiile ce fac campanii pe bloguri să înțeleagă același lucru în legătură cu necesitatea transmiterii unei informații cititorilor.

Am refuzat câteva campanii fix pe acest model: “– Vino undeva să te distrezi cu noi și apoi să povestești cititorilor ce bine te-ai simțit!“. De ce ar vrea cineva să afle ce bine m-am distrat eu la un eveniment irepetabil, organizat special pentru un grup restrâns de oameni? Nici eu n-aș citi așa ceva! Așa că le-am refuzat pentru că, deși ar fi fost o experiență personală plăcută, nu aș fi avut ce să scriu pe blog despre ea (și să mă duc fără să scriu ar fi o mârlănie, că nu mă cheamă nimeni undeva decât pentru că am blog).

“– Pune-ți cititorii să ghicească la ce se referă sloganul noului nostru produs, apoi ia cu tine câțiva prieteni și vino la un restaurant, unde noi vom găti folosind produsul X și tu vei spune pe blog cât de bun a fost totul!“. Serios? De ce așa complicat?!

“– Hai mai bine să facem un articol simplu despre o rețetă bună (adică informație utilă cititorilor) ce folosește produsul X, bine fotografiată și cu niște tips & tricks chiar utile!“.
“– Ah, nu putem, am propus deja clientului mecanismul nostru, vrem să facem lucrurile așa“. Bine, mult noroc. Când singurul comentariu va fi un “wtf did i just read?”, să văd pe unde scoateți cămașa.

(Și da, am primit propuneri de campanii privind domeniul culinar, ceea ce-mi place foarte mult. Am propus și eu una unei companii, pe o idee pe care mi-ar plăcea mult să o pun în practică, sper să și accepte)

De exemplu, când am acceptat să petrec o zi în AFI pentru a vedea câte poți face pe acolo, o provocare personală pentru mine a fost să găsesc suficiente informații pentru ca articolul să merite efortul vostru de a-l citi. Tema era doar să povestesc ce-am făcut acolo, fără alte indicații; sunt băiat mare, mă descurc eu cumva. M-am gândit atunci să fac o îmbinare între cele două tipuri de articole despre care vorbeam chiar la început de tot, adică niște observații amuzante despre shopping și orele petrecute de femei în magazine (non-informație), dar am căutat și să vă arăt tot felul de produse inedite de pe acolo, să vă spun cum a fost un film, cum se mănâncă într-un anumit loc și ce promoție există la niște magazine (informație). Judecând după comentarii, a fost apreciat.

Aș vrea însă ca mai multe campanii să fie axate pe transmiterea de informație și mai puțin pe “hai să facem întâi teasing și după o săptămână spui despre ce era vorba“. Multe companii cred că oamenii abia așteaptă să se implice în jocuri privind produsul lor, dar de fapt vor să afle rapid ce este și de ce este bun sau nu pentru ei, așa că accentul unei campanii ar trebui pus pe cum arăți aceste lucruri prin cuvinte și imagini potrivite, nu pe artificii și glume.

O altă greșeală a unor companiilor este să creadă că produsul lor trebuie pus în centrul articolului. Nu, nu trebuie. Articolul poate povesti ceva super-mișto, o experiență unică sau o chestie inedită, iar o mențiune la final că totul a fost sponsorizat de X ar fi la fel de bună. De exemplu mă gândeam că o companie din orice domeniu de activitate ar putea trimite un blogger la, să zicem, finala Champions League. Sunt sigur că mulți ar vrea să afle, cu lux de amănunte, cum se desfășoară totul acolo, cum se intră, care-i atmosfera, ce se poate face, cum se vede totul din tribune, cum cântă suporterii șamd, cu o simplă mențiune la final despre cine a făcut totul posibil. Ar fi o informație utilă despre cum se desfășoară ceva, ar fi un articol mult mai citit și share-uit decât clasicul “hai să vorbim doar despre compania X și ce mișto este ea”; eu așa ceva aș citi cu plăcere.

Tot ca exemplu, pe lângă cea cu AFI cele două campanii de anul acesta la care am scris cu cea mai mare plăcere sunt “Proba de foc a anului pentru blog” și “Despre matematică, performanță și oferte de nota 10“, construite pe modelul de mai sus. Le-am scris cu mare plăcere și am descoperit că au fost citite cu aceeași plăcere, chiar dacă la final era amintit sponsorul. Ambele par articole de primul tip, ceva mega-personal, dar de fapt oferă niște informații despre anumite sisteme în care nu oricine are acces, că sigur sunt atât de multe locuri despre care v-ați întrebat ce-o fi în spatele porților închise.