Am ajuns la Pluto

Pentru prima oară în istoria noastră (și a Universului, se poate spune!), o sondă spațială a trecut pe lângă planeta Pluto. New Horizons, o sondă lansată acum 9 ani, a trecut la mai puțin de 10.000 de kilometri de Pluto, cu o viteză de 49.500 km/h, fotografiind și investigând pe cât posibil planeta.

Iată cum arată planeta Pluto, pentru prima oară fotografiată în astfel de detalii:

Este pentru prima oară când o sondă spațială trece pe lângă Pluto. Misiuni spațiale anterioare nu au investigat această planetă, chiar dacă Voyager 1 și 2 i-au depășit orbita, Pluto fiind însă la mare depărtare în acele momente.

Ca și în alte exemple de misiuni spațiale de lungă durată, nu pot să nu mă găsesc uimit de capacitatea extraordinară a ingineriei de a construi ceva atât de robust încât, după 9 ani de zbor prin spațiu, expus la temperaturile și radiațiile de acolo, sonda încă funcționează și ajunge la destinația ei finală, centura Kuiper și Pluto.

New Horizons a fost construită de Southwest Research Institute (SwRI) și Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL) și a fost lansată în spațiu pe 16 ianuarie 2006. Are la bord un generator nuclear (o cantitate de aproape 11 kg de plutoniu 238 ce generează căldură din care se obține electricitate), pentru că alimentarea solară n-ar fi fost posibilă acolo unde a fost trimisă sonda. Pe lângă camere și alte instrumente de analiză, transportă inclusiv câteva grame din cenușa lui Clyde Tombaugh, tânărul care în 1930 a descoperit planeta Pluto; un gest foarte, foarte mișto!

În februarie 2007 sonda era deja în dreptul planetei Jupiter, folosind gravitația acesteia pentru a accelera la o viteză de 83.000 km/h. Cu așa o viteză, sonda ar putea ajunge de la Pământ la Lună în mai puțin timp decât am ajunge noi din București în Cluj. În 2008, a trecut de orbita planetei Saturn. În 2011, de orbita lui Uranus; în 2014, de Neptun. Până acum a călătorit peste 3 miliarde de mile. Cam de astfel de distanțe este vorba în explorarea spațială curentă, iar cu acestă trecere pe lângă Pluto s-a încheiat explorarea inițială a Sistemului Solar, adică am trecut pe lângă, am fotografiat și inspectat toate planetele sistemului, chiar dacă nimic mai mult.

Două cifre însă mă dau pe spate. Pluto este acum undeva la 33 Unități Astronomice față de Soare, adică de 33 de ori mai departe decât este Terra de Soare (Pluto face un cerc complet în jurul Soarelui în 246 de ani de-ai noștri). Este atât de departe încât sonda comunică înapoi spre Pământ cu o bandă de mai puțin de 1 kilobit/secundă (adică o fotografie de 10 MB vine în 22 de ore și tare am impresia că ei lucrează cu RAW-uri și multiple formate de imagistică, nu doar în spectrul vizual), iar aici antene de 70 de metri sunt utilizate pentru a recepționa și trimite comenzi. Ce m-a uimit este exprimarea distanței respective într-o altă unitate de măsură: sonda și Pluto sunt la 4,5 ore-lumină de Pământ în acest moment.

Ore-lumină este de obicei un termen rezervat cărților SF. Luna este la puțin peste o secundă-lumină de Pământ. Marte, când este aproape de Pământ ca orbită, este la vreo 3 minute-lumină. New Horizons, după 9 ani în spațiu, a inspectat și fotografiat planeta Pluto și a transmis înapoi date către noi de la 4,5 ore-lumină. Am atins un nivel al explorării spațiale în care astfel de termeni nu mai sunt doar apanajul romanelor science-fiction. Cât de marfă este acest lucru?

A doua cifră este, însă, despre cât de dificilă este această explorare și cât de mult timp ia. New Horizons este cea mai rapidă sondă lansată până acum, dar i-au luat 9 ani să ajungă la Pluto. După aceea va intra mai adânc în centura de asteroizi Kuiper, va rămâne fără plutoniu undeva în 2026 și deci nu va mai fi funcțională, iar abia în 2047 va ieși din heliosferă, adică va părăsi zona în care influența Soarelui se face simțită și va ajunge, cu adevărat, în deep space, deși atunci va fi doar un obiect fără control. În tot acest timp sonda se va mișca în linie dreaptă cu aceeași viteză ridicată, deci vă puteți imagina cât de mare este Sistemul Solar dacă abia peste 32 de ani îl va părăsi cu adevărat.

Bănuiesc că spune ceva și despre oamenii care au construit-o și tehnologia din ea atunci când vezi că ei se așteaptă să funcționeze până în 2026, când rămâne fără “baterie”.