Trei dintr-o lovitură: burgeri la Simbio, Stadio și Grădina Verona

S-au strâns câteva experiențe pentru Turul Burgerilor care chiar nu merită un articol întreg, așa că le grupez pe toate aici.

SIMBIO

Am fost la Simbio, acum că s-au mutat într-o casă nouă prin zona Armenească, și am mâncat din nou burgeri. Toată experiență o citiți în articolul original despre Simbio, pe care l-am rescris complet, având în vedere că au schimbat nu doar locația, ci și meniul de burgeri.

Pe scurt, însă, lucrurile n-au mers chiar bine. Simbio e un loc mișto (ne-am dus pentru grădina lor frumoasă, cocktailuri, bere Grolsh la halbă “borcan”), dar pe burgeri pur și simplu nu au talent. Cu atât mai mult rămân uimit când aud alte persoane că se jură că acolo e cel mai bun burger mâncabil în București! Nu este, pe bune!

Pe scurt, a fost a treia și a patra oară când mănânc burgeri la Simbio și aceștia vin făcuți bine (well done), nu mediu cum i-am cerut noi. Și mai amuzant a fost lanțul de comandă:

Prima oară: doi burgeri ceruți mediu, au venit după 40 de minute, făcuți bine și deci cu carnea uscată și mai greu de mestecat.

A doua oară: 5 burgeri din are unul cerut în sânge. S-a zis clar “în sânge”, am făcut cu ospătarul și clasicele glume “dacă încă face muuu, e bine” și “aduceți-i carnea nefăcută, o arde el un pic cu bricheta”. Ceilalți 4 au fost ceruți mediu. A durat vreo 10-15 minute acum, a venit alai mare de ospătari, iar cel din vârf striga mândru “în sânge! acesta este în sânge, cine l-a cerut în sânge?”. Se pune jos cel în sânge, se taie – cum credeți că era? Mediu. Spre well-done. Ceilalți patru au fost well-done spre mediu, doar un pic de roz pe acolo.

Pe o scară de la 1 la 10 a prăjirii la grătar, cel în sânge trebuia să fie 3 și a venit 6, cei medii trebuiau să fie 5 și au venit de 8-9.

Să vă spun și ce înseamnă asta: carnea făcută mediu înseamnă că are interiorul rozaliu; textura ei arată că începuse să se coacă, dar nu s-a finalizat coacerea și în centru, unde încă are culoare rozalie. Asta înseamnă că este mai suculentă și mai moale (mai ales pentru carne tocată, dar e valabil și pentru fripturi, după cum vă arătam în rețetele mele).

Carnea făcută rare înseamnă că este crudă în centru. Acolo n-a început coacerea, n-a ajuns căldura până în interior, ci s-a copt doar exteriorul. Cea mai simplă metodă de a o prepara așa este să dai focul mare astfel încât să o prăjești rapid pe exterior, dar să nu fie suficient timp pentru ca și interiorul să fie făcut. De ce ai mânca-o așa? Nu știu, persoana care a cerut respectivul burger este dubios în acest fel, mănâncă și biftec tartar, ca franțujii, probabil că salivează doar când vede o vacă pe câmp și ar vrea să muște un pic din ea.

Dincolo de asta, burgerii de la Simbio au fost buni. Nu sunt capodopere, poți mânca mai buni și la un preț mai mic în multe alte locuri, dar sunt buni, gustoși, plini de ingredientele menționate în meniu, cartofii sunt buni și ei. Dacă te găsești la Simbio și nu te atrag salatele sau sandvișurile din meniu, un burger Number One este probabil ce-ți dorești. Eu i-am mutat în top de pe ultimul loc la burgeri speciali pe primul loc la categoria burgeri banali; nu sunt rețete uimitoare, experiența este aleatoare și bucătarul trebuie să învețe ce înseamnă făcut mediu, dar locul este frumos și experiența totală e plăcută.

STADIO

Stadio este un sports-bar în centru, lângă Arhitectură, și am fost acolo de mai multe ori, că au mâncare bună și televizoare mari pe care transmit diverse competiții sportive.

Ultima oară când am fost am văzut că au în meniu un singur burger și l-am cerut pe acesta. Nu-i ceva ce au putea lăuda mai departe, a venit un burger banal, destul de mic, cu o carne banală în interior și legume complet crude, totul într-o chiflă absolut obișnuită. Rețeta este “burger fraged de pulpă de vită după o idee americană, cu ceapă roșie, cu sos tzatziki, castravete proaspăt și murat, cheddar și cartofi prăjiți de scufundat în sos barbeque”.

Arată ca mai jos:

Este mic și destul de sărac în ingrediente, iar cartofii par făcuți la mișto. La final aș mai fi mâncat unul, iar când am plecat de acolo am regretat că nu-i vreun KFC în preajmă, să mai bag ceva.

Așa cum s-a prezentat, nu merită în ruptul capului 33 de lei. Cu 28-30 de lei mănânci la Switch.eat sau Vivo un burger imens, frumos, apetisant, bine pregătit, plin de ingrediente și cu cartofi, sosuri bune și chiar și o salată coleslaw inclusă în preț. La Stadio, pentru 33 de lei, mai bine iei altceva.

CAFE VERONA

Verona este grădina din spatele librăriei Cărturești de la Romană, lângă cinematograful Patria pe strada Arthur Verona. Grădina este un spațiu minunat acum că a venit vremea bună – de asta ne-am dus și noi, ca să stăm la soare și aer – și dacă tot eram acolo am zis să băgăm și un burger.

Aceeași poveste, cineva l-a cerut în sânge pe al lui. Aceeași poveste, au venit ospătarii și au întrebat cine vrea burgerul în sânge, apoi i-a fost așezată farfuria în față. Aceeași poveste, după ce l-am tăiat s-a dovedit că-i mediu, nu în sânge. După ce l-am tăiat și pe al meu, ne-am dat seama că mai degrabă cel pe care mi-l dăduseră mie era mai puțin făcut decât celelalte, deci probabil au încurcat comanda. Evident, n-am mai făcut schimb, că deja îl linsesem fiecare (pentru protecție anti-furt, desigur), așa că am mâncat eu un burger un mic rare spre medium.

Nici cel de la Verona nu e ceva de lăudat. Chifla era tare, părea cam veche, cartofii erau din ei congelați. Carnea are gust de chiftele sau sarmale și este atât de plată încât m-am întrebat dacă nu cumva este din cea preformată și congelată. A avut și o felie subțire de brânză, de zici că au tăiat-o cu rindeaua sau curățătorul de coji, plus ceva ceapă caramelizată.

N-a fost total rău, dar nu aș mai lua unul, am avut senzația că mănânc burger la nivelul unei bodegi de cartier. Mă așteptam la mai bine, mai ales la 34 de lei. Acesta e un burger de 20 de lei.

Am luat la masă și o salată – aproape numai frunze chioare cu 3 bucăți de brânză halloumi.

Altfel, e frumos la Verona, limonada e bunicică, cafeaua la fel, e un loc plăcut de stat la aer, mai ales că au mese multe și inclusiv mari, pentru grupuri numeroase. Așezați-vă departe de copii, că uneori zici că-i loc de joacă acolo.