Review LG G Flex 2

LG G Flex 2 este unul dintre telefoanele vedetă ale anului, alături de noile Galaxy S6 și HTC One. Cel puțin, așa îl gândește lumea. Cât de adevărată este afirmația puteți citi mai jos.

Specificații LG G Flex 2:

• ecran 5,5 inchi, rezoluție 1920 x 1080 px, P-OLED, Gorilla Glass 3
• chipset Snapdragon 810, octa-core, 2 GB memorie RAM
• cameră foto 13 megapixeli, frontală 2,1 Mpx
• baterie 3000 mAh
• stocare internă 16 GB și slot microSD
• Wifi 802.11a/b/g/n/ac, Bluetooth 4.1, jack audio, microUSB, NFC, GPS, 4G LTE
• dimensiuni 75,3 x 149,1 x 8,9 mm, greutate 152 grame

Preț: la Vodafone începe de la 1 euro cu diverse abonamente, la liber costă 598 euro.

[smart-product id=”65041″ width=”640″ interval=”60″]

AMBALARE

Nu vă pot arăta accesoriile deoarece l-am primit pentru review într-un plic. Mă bucur doar că a ajuns întreg și mă întreb cum să-l trimit înapoi în siguranță.

CONSTRUCȚIE

Ca și primul Flex, acest model are o formă vizibil curbată, ceea ce atrage toate privirile și-l face un telefon elegant. Nici cu noile S6 Edge în mână nu am fost întrebat la fel de des “wow, ce telefon este? Este curbat!”. În plus, stă mai bine în buzunar, mulându-se pe picior, iar femeilor nu cred că le pasă, că-l poartă în sacul imens pe care-l țin agățat de umăr sub numele de poșetă.

G Flex 2 este bine construit și nu ai ce să-i reproșezi. Partea frontală este dominată de ecranul de 5,5 inchi, cu doar o bandă cu sigla LG în partea de jos și una și mai mică sus, unde se află difuzorul, camera, un LED și alți senzori.

Partea din spate este făcută dintr-un material foarte plăcut la atingere, cu o ușoară textură vizibilă în lumină, și include toate butoanele, inclusiv cel On/Off și cele de volum. Poziția aceasta specifică modelelor LG de top, este foarte bine gândită și, după utilizare, îi veți vedea imediat avantajele. Deasupra butoanelor se află modulul foto, care include camera de 13 megapixeli, LED-ul flash și un sistem de iluminare cu laser a scenei, laser care ajută la focalizarea mult mai rapidă în situații de apropiere (sub un metru, estimez eu).

Lateralele sunt goale și foarte înguste. Partea de sus include un emițător-receptor infraroșu și un microfon ambiental, iar partea de jos jackul audio și portul microUSB 2.0.

Dacă-i dai jos capacul spate, găsești bateria și slotul de card microSD și slotul microSIM.

De menționat este capacul spate, care este acoperit cu un strat regenerativ, adică estompează singur zgârieturile fine, ca atunci când ai încerca să zgârii un cauciuc. Stratul respectiv nu se simte și nu se vede, dar este acolo. Să nu credeți însă că telefonul nu se zgârie, dar este un plus de rezistență. Ecranul este protejat de Gorilla Glass 3.

Varianta gri este un pic banală. Cea roșu închis arată mult mai bine, în opinia mea, și vi-l recomand pe acesta.

HARDWARE ȘI PERFORMANȚĂ

Ecranul, față de generația anterioară, a crescut la un normal 1080 x 1920 pixeli, iar dimensiunea este de 5,5 inchi. La fel de important, ecranul nu mai are remanența primei generații, care părea (și era) un defect mare; nu deranjabil, dar unul care n-ar fi trebuit să fie permis. Ecranul lui G Flex 2 este și foarte luminos și plăcut ochiului. Sticla de protecție este Gorilla Glass 3.

Chipsetul este Qualcomm Snapdragon 810 pe 64 de biți, un model octa-core. LG G Flex 2 a fost între primele telefoane lansate cu acest chipset și performanța este foarte bună, observați mai jos două rezultate benchmark:

• 49.520 de puncte în AnTuTu 5.6.2 varianta 64 biți
• 23.874 puncte în 3D Mark Ice Storm Unlimited

Punctul slab al telefonului este că are doar 2 GB memorie RAM, în timp ce telefoane noi precum Galaxy S6 sau Note 3 sau HTC One M9 au 3 GB memorie RAM. Acel GB în plus contează mult atunci când învârți mai multe aplicații, trecerea între ele fiind mult mai rapidă, plus un spor general de viteză în toată experiența cu telefonul. Nu înțeleg această decizie, nu ar fi ridicat mult prețul.

Semnalul este de foarte bună calitate. Am avut 4G în orice punct din tunelul metroului unde este acoperire, conectivitatea wireless este stabilă, sunetul în apeluri este aproape perfect, NFC-ul lucrează imediat. Totul stă bine aici.

Autonomia este bună și de peste o zi. Telefonul se prezintă foarte bine în stand-by, de exemplu noaptea abia consumă 2-3%, dar scade ceva mai vizibil atunci când îl utilizezi intens, moment când este ca orice alt  telefon. O utilizare combinată, uzuală, te va lăsa însă cu ceva baterie la finalul zilei.

CAMERA FOTO

Camera foto este medie spre bună. Face fotografii bune în lumină, de exemplu afară, ziua, dar du-o în lumină slabă și nu excelează: timpi lungi de expunere, focalizare ceva mai lentă, declanșare uneori lentă șamd.

Focalizarea cu laser este de ajutor la distanțe mici. Camera folosește un laser invizibil pentru a detecta distanța până la anumite obiecte și deci află unde să focalizeze, dar laserul are o rază de acțiune destul de mică. Chiar și așa, este un lucru bun pentru telefon și sper să-l văd și pe alte modele, în continuare.

Observați mai jos diverse imagini de test, în diverse condiții de iluminare. Culorile sunt naturale, doar un pic suprasaturat roșul, HDR-urile nu sunt foarte puternice, calitatea generală este bună.

INTERFAȚĂ

LG a dezvoltat o interfață foarte bună începând cu modelul G2 și G Flex 2 beneficiază de ea. Mie îmi place cel mai mult din toate telefoanele noi pe care le-am văzut și asta pentru că permite tot felul de setări avansate, dar nu îngreunează cu nimic experiență utilizatorului, ci doar o îmbunătățește.

Un exemplu bun este cel al butoanelor software specifice Android, Home, Back și Menu, la care poți configura culoare de fundal, pentru ce aplicații să dispară (apar cu un swipe de jos), apoi le poți alege inclusiv ordinea și poți adăuga sau elimina alte butoane din partea de jos, dintr-o listă predefinită. Este un nivel de customizare pe care nu înțeleg de ce nu-l oferă toate telefoanele.

Ai multiple opțiuni pentru aproape orice, de la efectul de tranziție între ecranele principale, efectul de stingere a ecranului, ordinea butoanelor din ecranul de notificări, pentru ce să se aprindă LED-ul și tot așa.

Knock Code este prezent pe LG G2. În loc de parolă clasică, PIN sau altceva, poți apăsa pe ecranul stins al telefonului în locuri știute doar de tine și, dacă introduci secvența corectă, telefonul se aprinde cu ecranul deja deblocat.

Dacă la Galaxy S6 poți lansa camera foto cu o dublă apăsare pe butonul Home, la LG G Flex 2 o poți lansa cu o apăsare lungă pe Volume Down, atunci când ecranul este stins.

Mai ai la dispoziție un LG Health, un program care-ți monitorizează pașii și activitatea fizică, plus ceva widgeturi deștepte de la LG. Tastatura implicită mi-a plăcut, este ușor de folosit, iar dacă ții apăsat pe tasta Space și miști degetul stânga-dreapta se mișcă și cursorul pe ecran, fiind mult mai simplu să-l duci exact la litera dorită dintr-un text.

Poți rula două aplicații în același timp pe ecran. Nu orice aplicații, dar lista e destul de mare și asta îți permite, de exemplu, să ai într-o parte emailul deschis și în cealaltă Google Maps, ca să cauți adresa pe care o citești din email.

Partea de copy/paste este îmbunătățită. Clipboard-ul este multiplu, adică poți salva în el mai multe elemente, pe rând, iar la o apăsare lungă undeva ai la dispoziție nu doar opțiunea Paste, pentru cel mai recent element salvat în Clipboard, ci și opțiunea Clip Tray, cu care poți alege ce vrei tu din Clipboard. Asta e de mare ajutor atunci când, să zicem încerci să iei dintr-un email adresa cuiva, dar și telefonul din semnătură, și să le treci în alt email pe care îl scrii.

Mi-a mai plăcut și că, pe ecranul stins, poți face un scurt swipe de sus pe ecran și se aprinde doar partea de sus și-ți arată ceasul. Este o funcție foarte utilă când ai telefonul pus pe masă și vrei să vezi ceasul și eventualel notificări, dar nu vrei să-l ridici pentru a apăsa On/Off sau să-l deblochezi bocănind Knock Code-ul.

Pe total, idei bune de la LG, ca de obicei. Se mai adaugă lor și husa inteligentă Quick Circle, plus alte accesorii care merg până la căști foarte mișto gândite sau ceasurile LG Watch.