Gunoiul, ca și energia, se conservă

Mergeam în oraș în urma unui om ce culegea fiecare PET și cutie metalică pe care o găsea aruncată pe jos și le băga într-un sac mare pe care-l căra în spate.

Avea aspect de om al străzii. Cu siguranță nu lucra la salubrizare, iar pentru toate acele deșeuri colectate urma să primească vreo 3 lei la finalul zilei; pentru unii oameni, este un venit important.

Mergeam așadar în urma lui și eram chiar optimist legat de ce vedeam. “Uite, omul ne ajută să avem un oraș curat, mai bine așa decât să cerșească la colț!”.

Apoi omul respectiv ajunge la un coș de gunoi stradal, lasă sacul său jos, scoate coșul din suport, îl răstoarnă pe tot chiar acolo pe trotuar, la marginea drumului, răscolește prin gunoaie, se uită la o jumătate de merdenea găsită acolo, culege două PET-uri din morman și pleacă mai departe. Gunoaiele rămân în stradă și încep să fie ușor mișcate de vânt. Păi ai cules toate PET-urile alea de pe jos ca să faci acum mizerie cu ambalaje și ce-o mai fi în coșuri?

Privind lucrurile acum, după ceva timp, nu pot da vina pe omul respectiv pentru că a făcut din nou mizerie. Chiar și științific vorbind, piramida lui Maslow, cea a nevoilor umane, vorbește întâi despre nevoia de a avea mâncare și un acoperiș deasupra capului, iar mult după acestea vine și nevoia de a îmbunătăți mediul înconjurător.

În stil ingineresc, primul meu gând atunci a fost că gunoiul, ca și energia, se conservă. Dispare într-o formă, dar apare sub o alta, cantitatea totală fiind constantă.

sursa foto: Homeless man asleep on street de pe Shutterstock.