Explicația logică a unor reguli aparent inutile din avioane

Dacă ați călătorit de mai multe ori cu avionul, poate v-ați spus că multe dintre regulile pe care stewardezele vă forțează să le respectați sunt inutile și ilogice. Nu-i așa și vreau să vă demonstrez asta simplu, cu argumente logice.

Altfel spus, nu am cercetat de ce sunt în mod oficial create acele reguli, ci ne vom utiliza doar bunul simț și logica pentru a le găsi utilitatea.

Majoritatea regulilor au legătură cu siguranța pasagerilor și creșterea șanselor de supraviețuire a acestora în cazul unui accident. Majoritatea regulilor se aplică la decolare și aterizare, iar dacă ne uităm în statisticile de mai jos veți înțelege și de ce: atunci au loc cele mai multe accidente.

67,2% dintre accidente au loc la decolare, la apropierea de aeroport sau la aterizarea la destinație. E un procent mare și atunci în aceste momente se cer măsuri cât mai bune de prevenție a problemelor.

SPĂTARUL SCAUNULUI TREBUIE SĂ FIE DREPT
Asta nu o înțelegeam. De ce să stau drept ca un băț la aterizare și decolare?

Simplu, scaunul lăsat pe spate i-ar incomoda pe pasagerii din spatele meu să ia poziția brace (aia cu capul peste genunchi, protejat de mâini) sau să evacueze rapid avionul. Închipuiți-vă un avion prăbușit, incendiu, fum, fuselajul rupt, toți urlă, urmează evacuarea supraviețuitorilor. Dacă omul din fața ta are fotoliul lăsat pe spate și tu nu poți ieși suficient de repede din rând, cum ar fi asta?

Companiile aeriene au învățat în primul rând din incidente anterioare. Au fost cazuri în care 1-2-3 secunde au făcut diferența între supraviețuire și moarte. Nu e de joacă.

TREBUIE SĂ FII TREAZ, SĂ DAI CĂȘTILE JOS DE PE URECHI
E simplu, trebuie să fii atent la ce se întâmplă în jurul tău și, în caz de probleme, să reacționezi rapid. De asta ți se cere să scoți căștile cu care asculți muzică, dar nu ți se interzice (mai nou) să te joci pe telefon în timpul aterizării. Important este să ai urechile libere. Din același motiv, nu prea te lasă nici să dormi ca piatra la aterizare.

LAPTOPUL TREBUIE STRÂNS, DAR ELECTRONICELE MICI NU
Trebuie să fii pregătit pentru o evacuare rapidă. Dacă ai un telefon sau un Kindle în mână, nu-i problemă. Dacă ai un laptop, pierzi secunde prețioase scăpând de el din brațe sau îi încurci pe alții, că-i un obiect ceva mai masiv.

De asta mai nou la aterizare și decolare se cere să închizi electronicele mari, nu toate electronicele.

OBLOANELE TREBUIE SĂ FIE RIDICATE
Ideea aici este să poți vedea pe fereastră ce se întâmplă afară și să iei o decizie informată în caz de probleme. Trebuie să vezi unde e un incendiu, care parte este în apă și care este la suprafață, ce viteză ai, dacă avionul aterizează cu bine sau nu.

Însoțitorii de zbor nu-ți spun și “belește ochii pe geam”, dar dacă lucrurile încep să fie nasoale, te uiți tu singur. Ei doar se asigură, înainte de începerea manevrelor, că ai unde să te uiți.

MĂSUȚA TREBUIE SĂ FIE RIDICATĂ
Ca și în cazul scaunului lăsat pe spate, o măsuță coborâtă te va împiedica să te protejezi și te va încurca la evacuare. Da, e comod sa citești cu cartea pusă pe măsuță, inclusiv în timpul aterizării, dar în caz de probleme le vei mulțumi pentru această regulă.

ȚINE CENTURA CUPLATĂ PÂNĂ LA OPRIREA DEFINITIVĂ
Asta îmi aduce aminte că trebuie să vă povestesc cum am călătorit într-un charter cu mulți bătrâni care zburau pentru prima oară. A fost tragi-comic.

Ideea este foarte simplă și aici, dacă știi un pic de fizică. Avionul aterizează cu vreo 150 km/h. Unul mare chiar și cu 250 km/h. Apoi pune frână, iese de pe pistă și manevrează încep până la oprirea definitivă la terminal.

Am stat cândva cu GPS-ul pornit în astfel de momente. Viteza de manevră prin aeroport este de cam 30-50 km/h, în funcție de distanțe. Acum închipuiți-va că se întâmplă ceva rău: se sparge o anvelopă, se rupe trenul de aterizare, apare în fața avionului o mașină sau un alt avion și pilotul pune frână bruscă. Păi la 30-50 km/h, fără centura legată, dați un cap în scaunul din față de trebuie să vă ducă direct la chirurgul estetician!

Data viitoare când zburați uitați-vă la scaunul din fața voastră, la plasticul spătarului și al măsuței aflate la 40 de cm în fața voastră, și gândiți-va cum ar fi să dați un cap în ele, pe nepregătite. Dacă sunteți într-un autoturism măcar vedeți ce-i în fața voastră și, în caz de un accident, vă încordați, vă așteptați la impact. În avion nu știe nimeni decât pilotul ce-i în față, toți ceilalți nu au nici cel mai mic avertisment.

Eu țin întotdeauna centura cuplată până la oprirea finală. Oricum, dacă o desfac, nu am unde să mă duc, iar centura nu este deloc incomodă. Am făcut cândva un accident auto la 15 km/h; oprirea bruscă în mașina din față am simțit-o din plin în centura pusă. Fără ea dădeam un cap direct în parbriz.

LUMINILE STINSE PENTRU DECOLARE
Tu ai vrea să citești ceva, pe zborurile de noapte, dar luminile interioare se sting la decolare și rămân aprinse doar unele de veghe. Decolarea solicită la maxim avionul și motoarele sale, atunci este cel mai greu și trebuie să accelereze foarte puternic, așa că se închid cam toate sistemele consumatoare, lumina fiind printre ele.

Un alt motiv ar putea fi ca să te facă atent la ce se întâmplă, nu să citești deja revista. Dacă vrei, aprinzi lumina individuală aferentă locului tău. Update: după cum s-a spus în comentarii, lumina stinsă pe timp de noapte îți obișnuiește ochiul cu lumina slabă de afară și te ajută să vezi prin fereastră ce se întâmplă.

Pe mine, de fapt, mă enervează fix opusul. Că luminile nu rămân stinse pe tot zborul de noapte, iar cine vrea își aprinde becul individual, ci după decolare se aprinde iluminatul din avion, distrugându-mi orice șansă de a dormi.

Cam astea ar fi. Dacă mă întrebați pe mine, ar trebui niște reguli ceva mai stricte privind servirea ceaiului sau a cafelei – băuturile alea cred că au 90 de grade! Dacă sunt mici turbulențe sau pasagerul de lângă tine este neatent și ajungi să-ți verși ceaiul pe tine, te-ai ales cu o arsură de toată frumusețea.