Cum se vinde legal sub prețul de achiziție

S-a împământenit cumva ideea că produsele și serviciile nu pot fi vândute sub prețul de achiziție al vânzătorului, adică nu ți-l poate da mai ieftin decât l-a luat el din altă parte, de la un furnizor. Chestia asta este falsă, legea lăsând suficiente căi magazinelor pentru a vinde ce vor ele la ce preț vor ele, și vreau să vă arăt câteva astfel de căi.

În primul rând, însă, aș vrea să vă întreb de ce vă pasă. Noi suntem consumatori. Vrea un magazin să-mi dea un produs cu 1 leu? Mulțumesc, unde plătesc? Asta este singura întrebare pe care ar trebui să ne-o punem, restul fiind treaba autorităților.

Nu-i nici o problemă să cercetăm treaba asta din curiozitate, că poate suntem interesați de legi și practici contabile. Dar pe unii îi văd spunând asta cu prețurile cu un fel de ură în glas, de parcă ar fi descoperit o neregulă majoră, o manevră a unui magazin.

Revenind la subiect, în primul rând ar trebui să vorbim despre cazurile speciale când nici măcar nu cunoaștem cum s-a ajuns la preț și ce înțelegere are vânzătorul cu furnizorul mărfii. De exemplu zilele trecute a fost o discuție despre niște oferte de cazare la 1 euro/zi, la Târgul de Turism. Nu trebuie să fie neapărat un caz de vânzare sub prețul de achiziție. Poate că respectivele hoteluri au dat agenției câteva camere gratuit, în anumite perioade, tocmai pentru ca și aceștia să le dea mai departe gratuit, atrăgând astfel lume la stand.

Gândiți-vă la toate situațiile când ați primit ceva moca în magazine, precum o cutie de suc sau o cafea sau o felie de pâine cu noul pateu pe care vă invită o domnișoară să-l degustați! Păi ce fac, îl dau la preț 0, deși l-au cumpărat? Nu, e vorba de complet altceva, legile prevăd pentru vânzări de test, sampling șamd.

CONCRET DESPRE VÂNZĂRILE LA PREȚ REDUS

Înainte de a vorbi despre legi, să vă spun cum lucrează de obicei magazine. De exemplu de Black Friday au fost niște console de jocuri la un preț foarte bun, iar firma producătoare cu siguranță nu le-ar fi dat magazinului la un preț și mai mic decât acela din ofertă. Cum s-a întâmplat, deci?

Dacă vă uitați pe factura primită, în ea scrie “consolă gaming, preț 1700 lei”, adică prețul ei real, neredus. Magazinul a scos din stocul propriu un produs la valoarea lui reală dpdv contabil, nu sub prețul de achiziție. Ceva mai jos, pe factură, următoarea linie spune “discount conform ofertă -700 lei”. În total, factura devine 1700 – 700 = 1000 lei. Caz rezolvat.

Abia acum intervine de fapt ceea ce vor toți să afle: bine, dar dacă magazinul ia consola cu vreo 1600 de lei și o vinde la reducere, încasând efectiv pe ea 1000 de lei, cum mai face profit?

Am întrebat și eu asta. Răspunsul este chiar simplu. Producătorul dă magazinului niște bani, astfel încât acesta să nu iasă în pierdere. Îl subvenționează, dacă vreți să folosim termenul, deși nu-i chiar 100% bun aici.

Cum dă acești bani? Pe servicii de publicitate, de exemplu. Magazinul spune producătorului “dă-mi 700 de lei pentru publicitate, ca să fac reclamă consolelor tale”, iar acesta dă banii. Magazinul alege singur cum va folosi cei 700 de lei, pentru bannere, reclame TV, reclame în cataloage sau, în caz concret pe subiectul de mai sus, îi bagă pe toți ca discount de preț.

Deci magazinul plătește producătorului 1600 de lei pe consolă, dar primește de la acesta 700 de lei pe altă parte. Privind contul bancar, are 900 de lei mai puțin în cont, dar o consolă în depozit, pe care o vinde cu 1000 de lei, deci iese pe profit 100 de lei.

Producătorul… treaba lui. Are un calcul similar făcut. Primește 1600 de lei de la magazin, dar plătește 700 de lei promovare. Are acum în stoc o consolă mai puțin, dar în cont are 900 de lei mai mult. Dacă o consolă îl costa mai puțin de 900 de lei la producție, a ieșit pe profit. Dacă nu, reface operațiunea de mai sus cu diverse alte produse de-ale sale, eventual pe cantități mici, până când iese și el pe profit pe ansamblu, nu pe fiecare tip de produse în parte. Un producător de console poate că iese pe profit după 4 ani, pe măsură ce tu mai cumperi jocuri și accesorii pentru ea.

Chestia asta cu “oferim discount pentru că producătorul suportă o parte din el dându-ne bani” este legală. Aceeași situație poate fi și la turismul de care ziceam mai devreme, un fel de “ați cumpărat 1000 de camere la noi, dar vă rugăm să dați vreo 10 camere cu un euro/zi și vă dăm noi diferența ulterior”.

DACĂ NU TE ÎNȚELEGI CU FURNIZORUL

OK, n-are cine să-ți dea bani înapoi și trebuie să suporți tu integral reducerea de preț. Bine, o suporți. Poate că ieși pe minus vânzând acel produs, dar câștigi suficient din vânzarea altor produse (sau pe termen lung din clienții câștigați) încât să nu conteze acea pierdere. O privești ca pe o investiție, nu o cheltuială.

Singura chestie rămasă de discutat este cea legală privind interdicția de a vinde sub prețul de intrare, că doar despre asta vorbeam de fapt. Legea care interzice acest lucru (OG 99/2000) are numeroase excepții de la regulă, excepții pe care de obicei oamenii nu le cunosc:

1. vânzări de lichidare;
2. vânzări de soldare;
3. vânzări efectuate în structuri de vânzare denumite magazin de fabrică sau depozit de fabrică;
4. vânzări ale produselor destinate satisfacerii unor nevoi ocazionale ale consumatorului, după ce evenimentul a trecut şi este evident că produsele respective nu mai pot fi vândute în condiţii comerciale normale;
5. vânzări ale produselor care într-o perioadă de 3 luni de la aprovizionare nu au fost vândute;
6. vânzări accelerate ale produselor susceptibile de o deteriorare rapidă sau a căror conservare nu mai poate fi asigurată până la limita termenului de valabilitate;
7. vânzarea unui produs la un preţ aliniat la cel legal practicat de ceilalţi comercianţi din aceeaşi zonă comercială, pentru acelaşi produs, determinat de mediul concurenţial;
8. vânzarea produselor cu caracteristici identice, ale căror preţuri de reaprovizionare s-au diminuat.
9. în cazul produselor aflate în pachete de servicii.

Toate sunt cazuri definite la articolele 16 și 17 din respectiva ordonanță. Să ne uităm un pic pe ele, fiind bine gândite.

Cazul 9 este cel mai clar. Operatorii de telefonie, de exemplu, cumpără 3000 de telefoane la un preț, dar le dau apoi gratuit la abonamente. Păi cum fac asta? Simplu, au voie să vândă sub prețul de achiziție dacă produsul face parte dintr-un pachet de servicii.

Cazul 2 – dacă lichidezi tot stocul de produse, poți să le dai cu cât vrei tu. Mă gândesc că așa se întâmplă, de exemplu, cu produsele resigilate.

Cazul 4 – se referă la ouă de paști, ciocolată în formă de iepure sau mucenici care pe 9 martie costă 3 lei bucata, iar pe 10 martie 1 leu bucata, că mai bine iei 1 leu decât să-i arunci.

Cazurile 5, 7 și 8 sunt exemple concrete de prevederi legale pe care un comerciant le poate aplica, iar cei care nu știu legea urlă “huo, vinde sub prețul de achiziție!”. Tocmai asta voiam să vă arăt, pot fi atâtea situații în spatele unui preț încât nici contabilii nu le dau bine de cap uneori, dacă e să te iei după toate articolele de pe forumurile și site-urile de contabilitate pe care le-am citit acum.

Adunați la un loc situațiile din lege, amestecați cu eventuale compensări cu furnizorul, luați în calcul că uneori magazinul poate accepta să iasă în pierdere vânzând un produs, făcând profit pe alte căi din vânzarea altor produse sau a clienților nou-câștigați. Un magazin mare are nenumărate metode de a regla lucrurile.